Al cincilea Paște la Duni

TIPĂREȘTE

Chiar dacă planurile inițiale de vacanță pentru anul 2014 s-au dorit a fi diferite, din obișnuință sau doar din inerție, dar și la presiunea prietenilor în final am ales din nou Duni și același hotel, Marina Royal Palace 5*, pentru a cincea oară.

La începutul lunii ianuarie 2014, am sunat la agenție, mai mult pentru a vedea cum stau cu rezervările pentru Paște, eu nefiind foarte hotărâtă să rezerv, deoarece încă mai cochetam și cu alte variante. Mi s-a spus că s-a vândut foarte bine și că îmi sugerează să mă grăbesc, altfel existând riscul de a nu mai prinde locuri. Nu mă așteptam la o asemenea cerere, cu atât mai mult cu cât, începând din acest an, politica privind regimul copiilor a devenit mai restrictivă, reducându-se vârsta până la care copilul beneficiază de gratuitate la 5,99 ani și acordându-se doar o reducere de 60% pentru copilul între 6 și 12,99 ani cazat în cameră dublă standard cu doi adulți plătitori. Creșterea de preț de 2 euro de persoană pe noapte ne-a determinat să alegem, inițial, camere cu vedere la piscină și nu directă la mare, cum rezervasem până atunci. După consultarea grupului de prieteni, a doua zi m-am prezentat la agenție pentru a face rezervarea și a plăti avansul. Ulterior, am fost sunată și informată că nu mai sunt disponibile camere cu vedere la piscină (cele mai multe din camerele hotelului), astfel că am acceptat fără să stau pe gânduri camerele cu vedere la mare.

Drumul

Traseul ales a fost următorul: București-Giurgiu-Ruse-Razgrad-Târgoviște-Omurtag-Kotel-Karnobat-Burgas-Sozopol-Duni (mai multe detalii, aici), același ca în ultimii ani. Am plecat pe data de 18 aprilie la ora 5.15 din București și la ora 10.25 eram deja în parcarea hotelului. Ploaia care ne-a însoțit în prima parte a drumului ne-a redus viteza de deplasare. Ca element de noutate, aș semnala doar reducerea taxei de trecere peste podul de la Giurgiu de la 6 la 3 euro, astfel că am plătit doar 13 lei. La bulgari taxa de 2 euro a rămas neschimbată. Trecerea prin vamă a fost liberă. De asemenea, comparativ cu anul trecut, lărgirea cu încă o bandă a drumului pe tronsonul Ruse-Razgrad a fost finalizată, dar acest lucru îl constatasem încă din septembrie 2013 cu ocazia traversării Bulgariei în drum spre Turcia.

Parcarea

Am trecut de poartă doar după ce ne-am regăsit ambele familii pe tabelul acestora, ocazie cu care am aflat și numărul camerelor prealocate nouă și în care urma să fim cazați. Aviz amatorilor care speră să obțină o cameră ”mai bună” cu ajutorul unei atenții strecurate la recepție și care vor primi exact ce le-a fost deja repartizat, oricât ar cotiza.

Parcarea este absolut sigură, suficient de încăpătoare, bine organizată datorită celor care ne dirijau și ne indicau exact locul pe care să parcăm, astfel încât să putem pleca oricând și să nu blocăm alte mașini, dar și să încapă cât mai multe mașini. Ca de obicei, am ajuns printre primii și am parcat pe primul rând. Imediat a venit o mașinuță ca de golf în care ne-am îmbarcat cu toții și care ne-a dus până la recepție. Cam în același timp cu noi a ajuns și un autocar cu numere de Vâlcea plin de turiști, eu deja gândindu-mă la aglomerația ce urma la recepție pentru cazare. Interesant, nu știam că se poate ajunge la Duni și cu autocarul, negăsind asemenea variante în ofertele agențiilor din București. Am avut noroc, respectivii cazându-se prin intermediul ghidului care îi însoțea și până i-a organizat pe toți noi eram deja în camere.

Am achitat la recepție taxa de parcare de 18 leva pentru trei nopți (6 leva pe noapte pentru autoturisme, la fel ca și în anii precedenți). Noi am plătit direct în leva, cei care aveau euro puteau schimba la biroul de schimb valutar de lângă recepție, dar cursul de schimb afișat de 1,80 leva pentru 1 euro este unul extrem de dezavantajos.

Cazarea

Am completat formularele de cazare și am primit câte două carduri pentru intrarea în cameră și două carduri pentru prosoapele plajă (noi nu le-am folosit). De această dată nu am avut brățări, dar le-au dat celor cazați la Marina Beach și așa făceau diferența. Știam deja că vom avea camerele la etajul 5, suficient de sus pentru gustul meu și așa cum solicitasem din momentul rezervării, alăturate, dar am cerut să le văd înainte de a face check in-ul. Am urcat însoțită de bell boy până în cameră. Singura nemulțumire în ceea ce privește camera a fost legată de existența a două paturi single în locul unui pat matrimonial cum aș fi preferat și cum solicitasem la momentul rezervării, deși fusesem avertizată că există riscul să nu îl primesc. Practic, nu aveam niciun motiv serios pentru a solicita schimbarea camerei. Prietenele mele, care aveau camera alăturată, au fost încântate de ceea ce au primit. Următoarele camere erau rezervate tot pentru prietenii noștri care urmau să ajungă dintr-un moment în altul. Mi-aș fi dorit să primesc aceeași cameră ca anul trecut. Din păcate, nimeni din grup nu-și mai amintea numărul camerei avute, nici măcar „vecinul” de terasă de anul trecut nu m-a putut ajuta. Îi las să-și ia în primire camera și fug pe scări un etaj mai sus, deoarece nu știam numărul camerei, dar știam să ajung la ea. Cobor la recepție hotărâtă să-mi încerc norocul. Solicit camera respectivă, dotată cu pat dublu, nu înainte de a le reaminti faptul că eram la a cincea vizită în hotelul lor și că mi-a plăcut așa de mult că am tot revenit bla bla bla. Managerul de recepție s-a dovedit extrem de receptivă la solicitarea mea, camera dorită, deși repartizată altcuiva, era încă neocupată (știam că probabilitatea să nu mai fie liberă era foarte mică, având în vedere ora matinală la care ajunsesem), astfel că am primit-o. Aveam ultima cameră de pe etaj din aripa dinspre mare a corpului central, o cameră ușor atipică, fiind situată pe colț, și, cel mai important, cu o terasă imensă pe care o împărțeam cu vecinul de vis a vis, dar care avea vedere la piscină și la mare.

Camera a fost suficient de mare, cu un pat dublu extrem de confortabil și cu o canapea extensibilă. Prima surpriză plăcută a constituit-o faptul că din acest an au fost înlocuite vechile televizoare cu tub, care stricau cumva aspectul camerei, cu LCD-uri. Minibarul a fost gol la sosire și așa a rămas pe durata sejurului. Seiful din dulap era contracost (7 leva/zi). Baia, foarte curată, cu chiuvetă și cadă, cu prosoape impecabile, aproape noi, care au fost schimbate zilnic, cu două căști de duș, un singur săpun solid, dozator cu șampon/gel de duș și uscător de păr. Cam puțin pentru o baie de 5 stele, însă pe mine nu m-a deranjat deoarece mereu îmi aduc cosmeticele proprii de acasă. Nu am avut nici halat și nici papuci, dar nici nu mi-au lipsit. Acestea se pot solicita, gratuit, la recepție. Neplăcut a fost faptul că am găsit chiuveta puțin înfundată, apa scurgându-se cu dificultate. Aș fi solicitat rezolvarea problemei, dar nu ne-am întâlnit în nicio zi cu camerista. Pe terasă aveam o măsută și două scaune, uscător de rufe și atât de mult spațiu că aș fi putut da lejer o petrecere acolo. Vederea la mare a fost perfectă, vedeam marea chiar stând culcată în pat, exact cum mi-am dorit. Privind spre stânga vedeam și o parte din parcarea hotelului. Cei care se trezesc mai de dimineață pot admira din balcon un superb răsărit de soare.

Am folosit aerul condiționat doar pe cald puțin seara înainte de culcare. Așa cum este și normal, aerul condiționat nu funcționează dacă ușa de la balcon nu este închisă.

Curățenie s-a făcut zilnic până în prânz, baia a fost spălată și dezinfectată zilnic, prosoapele folosite au fost schimbate zilnic, patul a fost aranjat zilnic, mocheta nu cred că a fost aspirată, dar nici nu ar fi fost nevoie. Cearșafurile nu au fost schimbate pe durata sejurului.

Am primit și obișnuita felicitare de Paște din partea conducerii hotelului, diferită de cele din anii anteriori.

Restaurantul

Restaurantele a la carte, la care am fi putut merge gratuit, cu rezervare, nu au fost deschise în această perioadă. Mâncarea a fost foarte bună și pe gustul fiecăruia, conform așteptărilor. Nu voi da nota maximă la acest capitol, deoarece am sesizat o ușoară scădere a calității, comparativ cu anii precedenți. Am mâncat mereu pe terasa restaurantului, așezați la mese mai mici sau mai mari, după cum ne strângeam. Marea varietate de mâncăruri oferite nu a constituit o surpriză pentru mine. Preferatele mele au fost, la fel ca și acasă, preparatele la grătar, făcute afară, totul la vedere și până când termina de mâncat și ultimul turist. Pe lângă pește, carne de pui, curcan, vită și porc făcute la grătar, de legumele la grătar și de nelipsiții cartofi prăjiți, existau numeroase feluri de mâncare gătită, cu sos sau la cuptor, din acestea din urmă doar am gustat. La fiecare masă de prânz și cină găseam câte două feluri de supă/ciorbă, una cu carne și una fără, de fiecare dată altele. Am apreciat în mod special ciorba de miel oferită la prânz în prima zi de Paști, alături de pulpa de miel la cuptor, gătită impecabil. Ciorba de burtă de la cina din aceeași zi nu a fost la fel de bună cum ne obișnuisem sau poate cei care s-au servit înaintea mea au cules tot ce au găsit în oală. Tot pe terasă, era nelipsită lada frigorifică din care eram serviți cu 6 sortimente de înghețată, după gust, pe toată durata programului de masă. Înghețata nu era rea, copiii au fost încântați. La micul dejun, pe terasă se făceau clătite americane și omlete cu ce dorea fiecare sau ouă ochiuri. Erau momente când se formau mici cozi, dar pe noi nu ne-a deranjat acest lucru, de obicei mâncând mai devreme decât majoritatea. În restaurant există și un colț cu mâncare destinată celor care țin regim, mâncare ce poate fi dată și copiilor mai mici, constând în legume fierte și pește și carne de pui sau vită fierte, fără sare fără nimic. Eu am ocolit zona respectivă. Fructele au fost mai puțin variate, bananele erau tăiate în jumătăți, au fost multe prăjituri cu cremă, torturi, dar și baclavale (nu la fel de bune precum cele mâncate în Turcia, erau prea dulci și aveau prea puțină nucă). Când un anumit sortiment se termina, de obicei, aduceau altceva. Meniul special din prima zi de Paște a fost perfect. Cafeaua la filtru servită în restaurant a fost mai proastă decât îmi aminteam. Acest dezavantaj putea fi compensat cu succes de către espresso-urile excelente pe care le găseam la bar, alternate cu cappuccino sau frappe-uri, începând de la ora 9,00 dimineața. La bar exista și ness fără cofeină, dar mie nu mi-a plăcut, poate nefiind amatoare de cafea instant.

Ospătarii au fost amabili și zâmbitori. O parte dintre ei rup și câteva cuvinte în limba română, dar înțeleg fără probleme limba engleză. La micul dejun umblau printre mese cu termosuri cu cafea și lapte cald, fiecare fiind servit după dorință. La restul meselor eram întrebați ce dorim de băut și serviți cu apă sau vin din sticle. Serviciile acestora nu au mai fost la fel de prompte ca în anii anteriori, bănuiesc că și numărul personalului a fost puțin redus.

Băuturile sunt numai locale, aceleași mărci care se servesc peste tot în Bulgaria la all inclusive, berea era slab alcoolizată. Nu știu cât erau de botezate, cred că depindea de numărul de cuburi de gheață puse în pahar. Lista cocktailurilor incluse în concept, cu alcool, slab alcoolizate sau fără alcool era suficient de variată pentru a satisface toate gusturile. Barmanii erau amabili, unii mai pricepuți, alții mai începători, astfel că același cocktail nu avea mereu același gust.

Plaja, marea și piscina

Dacă anul trecut am avut noroc de o vreme excelentă, frumoasă și caldă, astfel că am putut face plajă la mare în fiecare zi, anul acesta nu am mai fost la fel de norocoși. Vremea nu a ținut cu noi, a fost rece, a plouat și a bătut vântul. Singura zi caldă și cu adevărat frumoasă a fost cea în care trebuia să plecăm acasă. Ne-am plimbat pe plajă și prin resort îmbrăcați. Pentru prima dată am văzut și valuri pe plaja de la Duni. Nu credeam că se pot forma, dată fiind amplasarea acesteia într-un golf, protejată de dig. Chiar dacă nu am făcut plajă, voi acorda nota maximă la acest capitol, deoarece plaja este foarte lată, cu nisip, cu un număr impresionant de mare de umbrele și șezlonguri gratuite (mereu am zis că trebuie să le număr, dar iar am uitat), intrarea în mare este enervant de lină, caracteristici care nu se modifică de la un an la altul sau în funcție de vremea de afară.

Piscina interioară a hotelului are apă încălzită, dar este totuși prea mică. Noi nu am fost, dar copiii din grup au făcut baie în fiecare zi și au fost, ca de obicei, încântați.

Diverse

Un minus al acestui hotel îl constituie absența unei conexiuni la internet gratuite și de calitate. Există internet wireless contracost: 10 leva pentru o zi, 25 leva pe trei zile, 40 leva pe cinci zile, 50 leva pe șapte zile etc. Cei care au accesat în roaming internetul lor de acasă au plătit mai mult.

Hotelul organizează în fiecare an transport gratuit cu autocarele proprii ale resortului pentru cei care doresc să participe la slujba de Înviere la o mică biserică ortodoxă din Sozopol. Inițial am dorit să mergem și ne-am înscris la recepție, dar am renunțat apreciind că este prea frig și ar putea să și plouă. La miezul nopții am primit ouă roșii, vin, cozonac și prăjituri la restaurantul deschis special în acest scop. Bulgarii ne-au urat fiecăruia ”Christos a Înviat! ” în limba română. Am ciocnit ouă, am băut o cupă de șampanie (roșie) și ne-am retras la culcare înainte de întoarcerea celor care au fost la biserică.

Distracție și relaxare

Echipa de animatori a fost la fel de numeroasă ca și anul trecut, cu un program extrem de variat. În general, eu nu particip la activitățile organizate de aceștia, însă anul acesta am participat la vopsirea de ouă de Paști. Ne-au dat mănuși și tot felul de vopseluri, încurajându-ne creativitatea. Chiar glumeam cu prietenii gândindu-ne că vom ciocni și mânca a doua zi propriile opere de artă. Ne-am distrat amestecând culorile și la plecare ne-au dat fiecăruia ouăle vopsite de noi.

Copiii erau atrași în diferite activități specifice vârstei lor.

Resortul pune gratuit la dispoziția oaspeților săi zece terenuri de tenis, unele și cu nocturnă (aceasta se plătește), unde amatorii de sport sau doar doritorii de puțină mișcare își pot satisface această dorință. Anul acesta soțul nu a mai jucat tenis din lipsă de parteneri. Terenul de minigolf nu era deschis.

Am dansat și ne-am distrat la petrecerea de pe platoul de la piscina hotelului Marina Beach, cu muzică bună, internațională, dar și românească, alături de foarte mulți turiști de toate vârstele.

Nu au lipsit focurile de artificii și lansările de lampioane.

În fiecare seară, după cină, am preferat plimbările prin resort. Alții preferau să rămână pe terasa restaurantului la o șuetă cu amicii și un pahar de băutură.

Recomand acest hotel la care, cel mai probabil, voi reveni.

---

VIZUALIZĂRI: 4755 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI