Drumul cu mașina de la București la Duni, prin Târgoviște

TIPĂREȘTE

Drumul cu mașina de la București la Duni, prin Târgoviște

Traseul ales a fost următorul: București-Giurgiu-Ruse-Razgrad-Târgoviște-Omurtag-Kotel-Karnobat-Burgas-Sozopol-Duni. Am plecat pe data de 1 mai la ora 5.30 din București și la ora 10.15 eram deja în parcarea hotelului, unde, spre surpriza noastră, nu eram chiar primii.

Drumul București-Giurgiu a fost liber și bun, așa cum îl știam. La Giurgiu am plătit taxa de pod, echivalentul a 6 euro, în lei, ne-au verificat existența rovignetei și am trecut destul de repede, deși inițial ne cam speriasem văzând șirurile de mașini.

La intrarea în Bulgaria, am prezentat cărțile de identitate și ne-a fost cerut certificatul de înmatriculare al mașinii. Am fost surprinsă de acest lucru, deoarece, din 2007 nu a mai avut nimeni această curiozitate, deși am făcut multe drumuri în Bulgaria, dar și în Grecia și, mai ales, în Turcia.

Am oprit, ca de obicei, la o benzinărie no name chiar lângă Kaufland pentru achiziționarea vignetei bulgărești- 10 leva pentru 7 zile, plata cu card bancar. Nu am stat la coadă, în fața mea aflându-se o singură persoană, tot un român, care a tot încercat să plătească vigneta cu euro sau cu lei, fiind refuzat. Este obligatorie lipirea acesteia în colțul din dreapta jos al parbrizului și păstrarea codului de bare rămas.

Ne-am continuat drumul spre Razgrad, constatând că se lucra intens la lărgirea acestuia la trei benzi (în total, nu pe sens), parte din lucrări fiind deja finalizate, alte zone erau în lucru, dar fără a afecta fluiditatea traficului.

Tronsonul Razgrad-Târgoviște este singurul care poate crea probleme pe acest traseu din cauza calității asfaltului. La dus am nimerit niște gropi periculoase, înainte de Trapiște, dar care au fost integral astupate pe parcursul sejurului nostru. Am redus viteza și am circulat cu mai multă atenție, drumul fiind destul de vălurit.

Drumul prin munți a fost, ca de fiecare dată, foarte bun, asfaltul este absolut ok, iar drumul este destul de liber. Prin Ticha și Kotel este bine să se reducă mult viteza din cauza ”cocoașelor” din beton, înalte și dese, destul de slab semnalizate.

A urmat despărțirea de drumul de Turcia, noi mergând acum spre est spre Karnobat. Pe tronsonul respectiv era mereu aglomerat și plin de radare, dar acum a fost chiar foarte liber, cel mai probabil din cauză că grosul participanților la trafic au preferat utilizarea autostrăzii A1 Sofia-Burgas.

Am intrat și noi pe autostrada spre Burgas puțin după Karnobat, intrarea a fost puțin diferită față de anii precedenți, dar urmărind indicatoarele nu ai cum s-o ratezi. Drumul pe autostradă a fost excelent, calitatea acesteia fiind cu mult peste cea a autostrăzii Shumen-Varna.

Am traversat cu ușurință orașul Burgas, câteva semafoare și câteva giratorii, apoi drumul spre Sozopol, excelent, păcat că există limitări de viteză la 80 sau 90 kmh cam pe tot acest traseu, calitatea drumului permițând dezvoltarea unor viteze superioare. După Sozopol, prin care nu am trecut, într-o curbă la dreapta apare indicator stânga spre Duni și după câteva minute eram la poarta resortului.

La întoarcere am urmat același drum, însă timpul parcurs a fost mult mai lung, din cauza deselor opriri făcute de mine pentru diverse cumpărături, precum și a aglomerației greu de descris prinse la Ruse înainte de pod, doar aici pierzând peste 50 de minute.

Taxa de pod la întoarcere este de doar 2 euro sau 4 leva și nu poate fi plătită în lei.

Am parcurs în total 810 kilometri, iar plinul de motorină făcut în București la plecare ne-a ajuns, nefiind nevoiți să mai alimentăm pe teritoriul Bulgariei. Prețurile la combustibili erau foarte asemănătoare cu cele de la noi. Pentru cei care nu au autonomie suficientă, recomand alimentarea de la OMV sau Shell.

În final voi face o comparație cu traseul prin Varna, mai lung și mult mai aglomerat, parcurs de către prietenii noștri care au plecat cu o oră înaintea noastră din București și au ajuns la două ore după noi la Duni, având și ghinionul unei pene de cauciuc făcute imediat după Varna și care a necesitat o vizită la un service auto pentru schimbarea roților și remediere.

Precizez că am circulat fără hartă și fără GPS. Este adevărat că nu eram la prima experiență pe acest traseu, dar mereu am preferat să-mi fac temele conștiincios de acasă, studiind hărțile, scoțând la imprimantă traseul pe tronsoane, citind cam tot ce se mai scrisese în legătură cu drumul înaintea plecării. Mi-am cumpărat, ca fiecare, un aparat GPS, dar nu am mai reușit de atunci să-i actualizez hărțile, astfel că pentru mine a fost o investiție proastă. În schimb, am instalat pe toate telefoanele programe de navigație cu hărți cât mai recente pe care le pot folosi oricând la nevoie. Nu mi-e teamă că m-aș putea rătăci, dar aș putea avea oricând nevoie să găsesc rapid o rută alternativă celei planificate, în caz de drum blocat (în lucru sau ca urmare a unui accident).

---

VIZUALIZĂRI: 3303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI