Duni nu se dezminte. Al treilea Paște fericit și liniștit

TIPĂREȘTE

Așa cum sugerează chiar titlul review-ului, după două experiențe reușite, în aprilie 2009 și 2011 (am scris aici vezi impresii), am revenit și în 2012 pentru petrecerea sărbătorilor de Paște la Marina Royal Palace din Duni și nu am fost deloc dezamăgită.

Încă speriată de experiența anului 2010, când la jumătatea lunii ianuarie deja nu mai erau locuri la Duni pentru Paște, m-am grăbit să fac rezervarea încă de la sfârșitul lunii noiembrie 2011 pentru o cameră dublă cu sea view. Ulterior s-a dovedit că m-am speriat degeaba, deoarece, în pofida recomandărilor călduroase și a popularizării excesive a acestei destinații, în acest an cererea a fost mult sub așteptări. Am fost surprinsă să constat că mai erau locuri libere chiar și cu o lună înainte și, mai mult decât atât, din cauza slabei ocupări din acest an, hotelul Marina Beach nici nu a mai fost deschis pentru Paște, toți turiștii fiind cazați la Marina Royal Palace, indiferent de opțiunea inițială și de prețul plătit.

Drumul

Drumul ales a fost același ca anul trecut, deja bine cunoscut cu bune și rele și anume: București-Giurgiu-Ruse-Razgrad-Târgoviște-Omurtag-Kotel-Karnobat-Burgas-Sozopol-Duni, 410 km parcurși în 5 ore. Există și porțiuni de drum mai prost cu multe gropi, însă această variantă este mai scurtă, mult mai puțin aglomerată și cu mai puține serpentine decât cea prin Varna-Burgas, astfel că noi îl vom alege de câte ori avem ocazia, fie că ne îndreptăm spre stațiunile bulgărești aflate la sud de Burgas (Duni, Primorsko), fie spre Turcia (drumul fiind comun până la un anumit punct). Există și o a treia variantă, cea mai scurtă, dar și cu serpentine multe și cu drum prost, prin Schumen-Aytos (sau Ajtos), dar pentru mine nu a fost și nu va fi niciodată o opțiune.

Dacă anul trecut hotelul a găzduit în exclusivitate români, astfel că toți turiștii vorbeau românește, anul acesta surpriza a constituit-o faptul că și personalul începuse să vorbească limba română într-o măsură mai mare sau mai mică, de la cei din parcare, continuând cu recepționerii, animatorii și terminând cu barmanii și ospătarii.

Parcarea

Ajunși la poarta resortului în ziua de vineri 13.04 la ora 11.20, am prezentat voucher-ul, ne-am regăsit pe tabel și am fost lăsați să intrăm doar după ce am plătit taxa de parcare de 5 leva/zi. Știam lecția de anul trecut, astfel că deja căutam banii în geantă, dar tot m-am amuzat când a venit bulgăroaica la mașină și ne-a cerut direct în românește ”cinșpe leva”. E clar, au făcut progrese. Am plătit și am intrat ocolind alte mașini românești care încă se mai căutau de bani cerând leva de la prietenii aflații în alte mașini. Este preferabil să ai leva la tine, chiar dacă ei primesc și euro și chiar roni, însă calculează la un curs dezavantajos pentru turist. Deși credeam că vom fi printre primii datorită orei destul de matinale, am constatat că mai erau 15-20 de mașini în parcarea hotelului, semn că alții s-au trezit chiar mai devreme. Parcarea, mărită încă de anul trecut, s-a dovedit aproape suficientă pentru mașinile românilor, parcate în mod organizat, fără a se bloca una pe alta, fiecare fiind liber să iasă oricând dorește. Cei care vor alege un sejur la acest hotel în plin sezon nu trebuie să aibă deloc emoții în ceea ce privește găsirea unui loc de parcare, vor fi cu siguranță, având în vedere că restul străinilor vin cu avionul.

Cazarea

M-am prezentat la recepție cu voucher-ul și cărțile de identitate, unde 4-5 recepționeri se ocupau de cazarea celor care sosiseră înaintea mea. Știam de la poartă că îmi fusese alocată o cameră aflată la parter (8107) în corpul dinspre dig, cel cu intrare separată și cu vedere la mare, astfel că, fără a mă mai osteni să o văd, am solicitat direct schimbarea acesteia cu una aflată la un etaj superior. După două minute de discuții între recepționeră și șefa recepției, am primit o cameră superbă (8804) aflată la etajul 8 în corpul central sub sky bar și cardurile de acces. Bagajele ni le-am cărat singuri din parcare, nedorind să așteptăm mașinuțele ocupate cu transportul altor turiști.

Camera ne-a întâmpinat cu o senzație plăcută de căldură, sistemul de aer condiționat centralizat funcționând permanent pe cald, independent de cartela introdusă sau nu în soclul pentru electricitate. Camera era proaspăt aerisită, foarte curată, cu un pat dublu, foarte confortabil, cu două noptiere, o canapea extensibilă, o măsuță, televizor de tip vechi cu tub, minibar gol atât la sosire, cât și pe toată durata sejurului (ar fi putut pune măcar o sticlă de apă). Balconul a fost de dimensiuni normale (nu am mai beneficiat de acea imensă terasă de anul trecut), cu două scaune, o măsuță și uscător de prosoape. Baia a fost spațioasă, cu cadă, două chiuvete, uscător de păr. Am avut dozator de gel de duș/șampon la cadă, un săpun și două căști de duș, cam puțin pentru un hotel de 5*, e doar o constatare, nu m-a deranjat acest aspect, deoarece oricum le foloseam pe ale mele. O altă surpriză plăcută a constituit-o faptul că, deși stăteam la ultimul etaj, apa la duș a avut mereu o presiune excelentă.

Am apreciat curățenia exemplară făcută zilnic, cameristele nerezumându-se doar la schimbarea prosoapelor și ridicarea gunoiului, ci au spălat în fiecare zi chiuvetele și blatul acestora, au dezinfectat vasul de toaletă și cada, au spălat podeaua. În cameră au făcut paturile în fiecare zi, fără a schimba lenjeria (nici un era necesar), au șters praful (care praf?) și au aspirat mocheta cel puțin o dată. Dulapul din holul de la intrare, foarte încăpător, adăpostea și un mic seif contracost (7 leva/zi) pe care nu l-am folosit.

Deși am stat la etajul 8, iar hotelul era plin, lifturile au funcționat perfect, indiferent de oră nu am așteptat niciodată mai mult de 1-2 minute sosirea acestora.

Restaurantul și barurile

Fără a constitui o surpriză pentru noi care eram la a treia vizită la acest hotel, am regăsit aceeași mâncare excelentă, bine gătită și frumos prezentată, de o varietate care să satisfacă și cele mai exigente gusturi. La fiecare masă de prânz și de cină erau câte două feluri de supă/ciorbă, una cu carne și una fără carne, eu preferându-le de fiecare dată pe cele cu carne. La prânzul din ziua de Paște am avut borș de miel (excelent), iar la cină ciorbă de burtă, foarte bună, dar parcă nu atât de bună ca anul trecut). Vineri seara a fost o cină cu specific pescăresc, cu mai multe feluri de pește și fructe de mare, extrem de apreciate de majoritatea turiștilor, eu nu mă omor după ele, dar tot am gustat câte ceva. Grătarele de pe terasă cu pește, pui, porc, curcan, cârnați, legume și cartofi prăjiți lucrau la foc continuu, până mânca și ultimul turist. Erau perioade când se formau ceva cozi la grătar, însă nimic de speriat. La capitolul prăjituri consider că au stat ceva mai slab decât anul trecut, baclavalele și saraiile fiind mai puține și tăvile cu acestea se reîmprospătau mai rar, însă torturile gustoase, ca și restul prăjiturilor cu cremă au compensat acest neajuns.

Nu am ratat nici de această dată spectacolul prezentării torturilor de înghețată Alaska, cu torțe, după stingerea luminii în restaurant.

Personalul care îți aducea băuturile dorite la masă nu a mai fost la fel de numeros ca anul trecut, astfel că doar vineri am fost serviți la masă cu apă, bere sau vin la sticlă (4-5 sortimente), în zilele următoare, când numărul turiștilor a crescut, ne-am servit singuri, personalul fiind ocupat cu debarasarea rapidă a meselor și schimbarea fețelor de masă și a naproanelor după fiecare.

Chiar dacă în acest an hotelul Marina Beach nu a fost deschis pentru cazarea turiștilor, totuși a funcționat terasa restaurantului ca snack bar între 12.30-16.30 și barul de la primul etaj toată ziua, iar seara cu program de discotecă, precum și magazinele din galeria comercială și clubul de internet (contracost).

Ca la orice all inclusive, băuturile au fost numai locale, de o calitate satisfăcătoare, cu un plus pentru varietatea cocktailurilor incluse pe listă, frumos prezentate, cu alcool, slab alcoolizate și fără alcool, vinurile la sticlă bune, șampania de calitate medie, sucurile din gama Pepsi la dozator nediluate, cu un minus pentru berea Slavena care a fost mai slabă decât Kamenitza de anul trecut, cafe-frappe, espresso și cappuccino adevărate. M-au amuzat barmanii care au început toți să o rupă pe românește, astfel că eram mereu întrebați dacă dorim ”gheață” în băuturi sau dacă espresso vrem să fie ”cu lapte”, iar pentru liniștea celor care nu cunosc limbi străine, de acum la Duni se poate comanda la bar și în limba română și ești servit imediat cu ceea ce dorești. Cu ocazia vizitelor în Turcia din anii precedenți, recunosc că îi invidiam cumva pe ruși sau pe nemți care nu se osteneau să se adreseze personalului decât în limba lor maternă și erau serviți cu mare promptitudine, noi românii fiind singurii care ne adresam în altă limbă (de obicei în engleză, rareori în turcă), dar iată că ni se întâmplă acum și nouă același lucru la vecinii bulgari.

Plaja și marea

O parte din plajă era deja amenajată cu șezlonguri în așteptarea temerarilor doritori de plajă la malul mării, însă în acest an, din cauza vântului puternic care a bătut permanent, a fost prima dată în cei 5 ani de Paște petrecut la bulgari când nu am avut curajul să rămân în costum de baie pentru primul bronz înainte de începerea sezonului estival.

Marea curată și cu valuri nu m-a convins la mai mult de câteva plimbări pe malul acesteia. Nu am avut nici măcar curiozitatea de a vedea ce temperatură are apa mării.

Piscina

La piscina exterioară a hotelului se putea face plajă între anumite ore în pofida vântului.

În cele patru zile petrecute la Duni nu a plouat nici măcar o dată. De fapt, în cele 3 minivacanțe de Paște petrecute la Duni, nu am prins vreo ploaie.

Piscina interioară a avut, ca de obicei, apa încălzită, astfel că cine a vrut să înoate sau doar să se bălăcească a putut face acest lucru. Adâncimea afișată a piscinei interioare este de 1.40 m. Încă de la momentul cazării am fost întrebați dacă dorim prosoape de plajă. Noi nu am dorit, avându-le pe ale noastre, dar doritorii primeau cardurile pentru prosoape trecându-se într-un caiet de la recepție cu numele, numărul camerei și semnătura, urmând să predea cardurile respective la check out.

Există și o piscină cu jacuzzi, fără vizitatori la momentul trecerii mele pe acolo pentru câteva poze.

De asemenea, sauna, deși era deschisă și funcțională, nu cred că a atras prea mulți doritori.

A fost primul an în care chiar am dorit să particip la slujba de Înviere desfășurată la o mică biserică ortodoxă din Sozopol cu hramul Sfântului Gheorghe. Transportul dus-întors s-a făcut cu autocarele puse la dispoziție gratuit de către hotel, cu plecare la 23.30 din Duni și întoarcere la 0.30 din Sozopol. Deplasarea la Sozopol s-a făcut cu autocare foarte elegante până în apropierea bisericii și apoi pe jos. Am participat la slujba ținută în limba bulgară din care nu am înțeles mare lucru și care mi s-a părut destul de diferită de cele de la noi, mult mai scurtă. Am reușit să iau Lumină chiar de la preot de la lumânarea acestuia, ceea ce în București e practic imposibil și am pornit după ieșirea din biserică cu lumânările aprinse într-o mare de lume și luminițe spre locul unde ne lăsase autocarul.

La întoarcerea la hotel am fost întâmpinați la intrarea în restaurant cu cozonac, ouă roșii și șampanie, alături de urarea de ”Christos a Înviat! ” rostită perfect în limba română. Am preferat vinul roșu comandat la bar care mi s-a părut mai potrivit decât șampania pentru momentul respectiv.

Spre deosebire de anii precedenți, dar explicabil având în vedere vremea mai răcoroasă, chiar rece seara, nu a mai fost organizată Pool Party la Marina Beach, toată petrecerea desfășurându-se în interior și au lipsit focurile de artificii.

Pentru că nu există hotelul perfect, voi semnala și câteva minusuri ale acestuia și anume internetul contracost, chiar și wireless (jenant pentru un hotel de 5 stele) și plata parcării în extrasezon.

Am scris aceste impresii la ceva timp după întoarcerea acasă și după ce am citit experiențele mai degrabă nefericite ale celor care au ales să petreacă sărbătorile de Paște la alte hoteluri și stațiuni din Bulgaria și acestea nu au făcut decât să-mi confirme faptul că merită să plătești mai mult și să parcurgi un drum mai lung doar pentru a avea siguranța unor sărbători liniștite. Nu am nimic să reproșez personalului și nici compatrioților care au fost cazați în același hotel cu mine în ceea ce privește comportamentul acestora.

A fost o minivacanță reușită în care m-am relaxat într-un cadrul natural de excepție, într-un hotel elegant și cu oameni civilizați, un loc în care îmi doresc să revin.

---

VIZUALIZĂRI: 5296 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI