Canaraua Fetii, altă Rezervația Naturală dobrogeană

TIPĂREȘTE

Rezervația Naturală Canaraua Fetii, obiectiv turistic din județul Constanța foarte deosebit, este situată într-o zonă spectaculoasă, cu dealuri, văi și stânci calcaroase, într-un canion prin care, spune povestea, a curs, cândva, Dunărea, astăzi, doar când plouă, curge Ceairul, mai mult sau mai puțin învolburat, și oferă condiții propice de locuire pentru broaștele țestoase de uscat dobrogene, unul din motivele pentru care a fost declarată Rezervație Naturală.

Canaraua Fetii adăpostește și un complex rupestru, întins pe mai multe niveluri. Văzusem Bisericile Rupestre Argeșene, vezi impresii și voiam să le văd și pe cele dobrogene, citisem despre ele pe discoverdobrogea.ro/biser ... nismului-modern, văzusem una singură Capela „Peștera Sf. Andrei” , vezi impresii, mai erau trei, Complexul Rupestru de la Murfatlar, poate cel mai spectaculos, este închis pentru vizite, dar Peștera Sf. Ioan Casian și Bisericile rupestre de la Dumbrăveni erau incluse în programul meu.

Canaraua se află la circa o sută de kilometri de Constanța și vreo 50 kilometri de Călărași, pe Drumul Național DN3 ce leagă cele două orașe.

Venind de la Adamclisi, vezi impresii, după vreo 35 de kilometri am părăsit DN3 în comuna Oltina, la Indicatorul Turistic MĂNĂSTIREA SF. GHERMAN, am continuat pe fostul drum, astăzi abandonat, pe care basculantele transportau cu ani în urmă piatra extrasă de la Cariera de calcar din zonă.

Am mers prin pădurea de stejari și goruni ce începuse să înverzească, pe un drum greu, plin de gropi, prin făgașe, unele pline cu apă, am lăsat în stânga vechea carieră și ne-am oprit la Panoul cu informații despre Canaraua Fetii. Aici am parcat pe marginea drumului pe lângă mai multe mașini oprite, era duminică.

Am admirat stâncile calcaroase, abrupte, un adevărat canion cu pereți verticali brăzdați de numeroase fisuri, unele atât de mari încât au izolat blocuri mari, înalte de piatră, adevărate turnuri de cetate, versanți ce abundă în fosile de scoici, melci, apoi am pornit spre stâncile cu mulțime de grote ce ne priveau cu ochii mari, deschiși, spre stânga drumului….

Mi-am amintit de trista poveste a acestor locuri și a numelui ei. În aceste stânci, în urmă cu mulți ani îşi făcuseră sălaş nişte tâlhari care răpeau și necinsteau pe cele mai frumoase fete din satele învecinate. Înfricoșați, țăranii au răbdat o vreme, dar s-au revoltat și au dat foc sălaşului, ucigându-i pe toţi cei din grotă.

O altă poveste spune că în timpul năvălirilor turcești, oamenii își ascundeau fetele în aceste grote pentru a nu fi găsite și necinstite de soldații turci. Descoperite fiind tinerele s-au aruncat în prăpastie.

De atunci stâncile, apoi întreaga vale se cheamă Canaraua Fetii, kanara înseamnând stâncă în limba bulgară, aici trăind împreună români și bulgari apărându-se de turci sau de tâlhari.

Am început urcușul pieptiș pe o potecă mai mult sau mai puțin vizibilă prin mărăcinișul bogat încă neînverzit. Deși știam că valea adăpostește floră și faună bogate, deosebite, cu multe specii rare, am întâlnit doar câteva șopârle, am văzut doar câteva păsări. Erau și alți turiști cocoțați pe acolo, deci nu ai cum să nu ajungi sus….

După mărăciniș a urmat un tăpșan înverzit, apoi am ajuns la poalele stâncilor și am urcat în grotele despre care se crede că adăposteau un complex rupestru ridicat pe mai multe niveluri. Cert este că arheologii au descoperit două biserici, una de prin secolele 4 – 3 î. Hr. în partea superioară a stâncii, alta în cea inferioară, aici găsind și două morminte, cruci și monede romane din secolele 3 - 4 d. Hr... Noi nu am găsit nimic, nici măcar urme ale bisericuțelor, probabil au fost arse în luptele dintre țărani și tâlhari sau de turcii supărați că fetele nu erau acolo…, dar am fost recompensați de spectaculosul peisaj din zonă și de vederile asupra Mănăstirii Sf. Gherman. Am pozat grotele, am pozat Mănăstirea și împrejurimile ei, am coborât la drumul unde era parcată mașina și ne-am continuat plimbarea, pe jos, spre alt obiectiv din zonă unde am ajuns în mai puțin de zece minute.

Peștera Sihaștrilor, așa scria pe indicatorul ce ne învita pe o potecă spre partea opusă stâncilor, în dreapta, a fost următoarea noastră destinație. Poteca este vizibilă, bine indicată, are și porțiuni cu scări cu trepte de pământ și contratrepte de lemn, are și urcușuri mai grele dar am mers destul de lejer până la peștera numită și Peștera Sf. Gherman. Nu prea este o peșteră ci un tunel destul de scurt săpat în stâncă, lărgit la ieșirea amenajată de către călugării vecini ca un Altar cu Icoane ale Sf. Gherman, o Cruce de lemn și un Suport pentru lumânări.

Peștera în sine nu este spectaculoasă dar împrejurimile și Mănăstirea văzute de aici sunt mai spectaculoase decât văzute de pe stânci, pentru ele am urcat la grotă. Ieșirea din peșteră este deasupra unei prăpăstii, în dreapta ei se află o altă peșteră la care nu am avut tupeul să mergem pe brâna care le leagă, de fapt sunt mai multe grote și pe acest versant. Am stat, am privit și am pozat, apoi am făcut cale întoarsă prin tunel, la intrarea în peșteră de unde am continuat urcușul pe potecă până la o Cruce ce oferă vederi splendide asupra canaralei și a mănăstirii.

În plus am avut parte și de un bonus. Am auzit vocea unuia din cei doi copii ce urcaseră și ei cu părinții „Uite o țestoasă!!” . Am intervenit repede rugându-i să se miște încet ca să nu o sperie și să fugă!?!? sau să se ascundă în pământ. Broscuța, tentată de ziua însorită și călduroasă ieșise din hibernare și plecase la plimbare, sau poate avea vreo treabă, ne-a așteptat cuminte să o pozăm, să-i spunem câteva vorbe, după care am plecat fiecare pe drumul lui: noi și ceilalți patru turiști înapoi pe poteca de coborâre, broscuța nu știu unde….

Am coborât destul de lejer și apoi am mers la Mânăstirea Sf. Gherman, tânără, de doar 10 ani, dedicată Sf. Gherman, dobrogean din Casimcea sfârșitului de secol 4, mănăstire ce are o poveste interesantă, din păcate, adevărată.

Construcția ei a început în anul 2011 ridicându-se mai întâi o biserică de lemn și un corp de chilii. În anul 2017 primăria Băneasa, localitatea de care aparține mănăstirea, a realizat că nu au autorizație de construcție și, bineînțeles, nici avizele necesare pentru o Rezervație Naturală și a cerut în instanță desființarea lor. Procesul trenează, dar, între timp, călugării construiesc de zor, o clădire ce adăpostește trapeza și un arhondaric a fost deja acoperită, biserica își înalță zidurile, s-a turnat fundaţia din beton pentru o altă construcție….

Și tot adevărat, Arhiepiscopia Tomisului a construit mănăstiri și în alte arii protejate, Canaralele de la Hârşova, Bisericuţele de cretă de la Murfatlar, tot fără avizele și fără autorizațiile necesare….

Ajunși la Mănăstire ne-am oprit la Biserica ce are pereții exteriori placați cu scânduri vopsite, lîngă ea o troiță tot din lemn împodobită cu sculptură, amândouă cu fundații placate cu piatră. Am pozat și Corpul de Chilii, clădire cu parterul din zidărie, etajul și mansarda din lemn, noua Clădire cu Trapeza și Arhondaricul, cred ca vara aceasta va fi funcțională, nu am mai mers la Noua Biserică, mi-a plăcut că nu este exagerat de mare, ci am intrat în Biserică.

Interiorul este simplu, pereții placați cu scânduri de lemn lăcuite sunt împodobiți cu câteva icoane, Catapeteasma, dantelărie în lemn, este împodobită cu mai multe picturi, și tot din lemn sculptat sunt și mobilierul și ramele icoanelor, se remarcă Icoana Sf. Gherman care veghează o Părticică din Veșmântul Sf. Parascheva, dar mai ales Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul de la Nicula (copie).

Am ieșit în curte, am mers la Clopotnița aflată la sol unde clopotele așteaptă să fie ridicate în viitoarea clopotniță, câteva poze și am părăsit mănăstirea, apoi caranaua, plimbarea ne luase vreo două ore, și ne-am continuat drumul spre Pitești.

Canaraua Fetii este o destinație care nu trebuie ratată nici unui turist ce ajunge în sudul Dobrogei, poate trebuie chiar mers special acolo, este spectaculoasă prin imaginile oferite de stâncile brăzdate de fisuri, de grotele ce se deschid în stânci, de tot ce prezintă ea. Mergeți și nu veți regreta!

Cadru natural deosebit, este situat într-o zonă spectaculoasă, cu dealuri, văi și stânci calcaroase, într-un canion cu stânci și grote rupestre...

---

VIZUALIZĂRI: 1240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI