Poftiti la festivalul sarmalelor!

TIPĂREȘTE

La festivalul sarmalelor "poftiti, " sunt convins! Sunt convins ca poftiti la cele mai bune preparate romanesti, sarmalele, la gustul si diversitatea lor, e-o pofta cronica, de nelepadat, care nu va va da nici un moment pace, mai ales cand vezi pe prima pagina a ziarelor locale sau centrale ca festivalul sarmalelor va "recidiva" si-n acest an. In ultimii 4 ani, nu stiu sa fi ratat vreo ocazie de a fi prezent si eu la Praid. "Haideti, cu mic cu mare, la cel mai important festival al sarmalelor din tara sau daca nu veniti, puneti-va pofta-n cui, dar sa nu ma rugati mai apoi sa va trimit cateva sarmale prin curier rapid sau prin posta! ".

In urma cu 2 sau 3 ani, am fost anuntat prin internet ca festivalul nu va mai avea loc... lipsa de fonduri... vai ce necajit am fost, apoi primaria Praid a gasit in ultimul moment sponsori prin strainatate, din Balaton (Ungaria), loc de unde au aparut niste vajnici flacai cu doua coarne-n frunte, ce-au salvat festivalul! Cand luna septembrie bate la use, perioada in care are de obicei loc acest festival, doar la auzul cuvantului "sarma", in stomac incepe sa mi se-adune mai mult acid decat de obicei.

Dar de unde vine termenul de "sarmale" si de ce sunt ele atat de iubite de romani? M-am intrebat si daca sarmalele sunt sau nu, un produs specific romanesc. Am cosultat dictionare, ba am stat de vorba prin intermediul internetului, in mod unilateral bine-nteles, pana si cu celebrul om de afaceri american, mister Google. Cuvantul e de origine slavona, sarmale au si grecii si turcii si rusii si sarbii si arabii. Romanii insa au diversificat intr-atat arta prepararii sarmalelor, incat in acest domeniu cred ca detin un loc fruntas in ierarhia mondiala. Si-apoi sa nu mai vorbim de raspandirea si atasamentului romanilor vis-a-vis de acest produs alimentar, care a intrat deja in folclorul romanesc! Se pare ca romanul nu mai e "frarte cu codrul", care dispare pe zi ce trece datorita unor prosperi oameni de afaceri, ci mai degraba romanul e "frate cu sarmaua", produs alimentar care se-nmulteste si fara contributia oamenilor de afaceri si creste mai repede decat puietii plantati in locul copacilor taiati... M-am intrebat adesea daca sarmalale noastre sunt si pe gustul strainilor. Raspunsul avea sa mi-l dea o familie de belgieni, care la inceput au gustat timid din manncarea cea noua si traditionala, apoi au mai cerut inca o portie. la fel mi s-a intamplat si cu niste prieteni din Franta carora le-am pus in fata o oala mare de sarmale cu mamaliga si smantana. La inceput au luat una, apoi doua sarmale, oala se golise doar pe un sfert dar in final prietenii mei m-au imtrebat daca nu pot cumva sa ia intreaga oala in camera? ... I-am intrebat si eu cum le zice sarmalelor in limba franceza. Ei n-au un cuvant anume ci unul compus "Feuilles de choux bouillies et farcies par des boulets de viande de porc et du lard" (Foi oparite de varza umplute cu bulete de carne de porc si slanina). Aoleu! , ce complicat! Iata inca un succes al balcanicilor, au stiut sa dea acestui atat de popular produs alimentar, un nume scurt si usor de pronuntat "sarmale".

Dupa ce parasim pensiunea Stefania, o pornim spre festival. Benere gigantice, ce strabat soseaua dintr-o parte intr-alta, fluturand in briza usoara a diminetii, trenulete colorate si o droaie de masini care greu isi mai gasesc

cate un loc de parcare, ne anunta ca pe o pajiste imensa din buricul comunei va avea loc ceva important. Intrarea se face printr-o poarta imensa de lemn si de cum intri te impresioneaza agitatia din jurul oalelor care au si-nceput sa fiarba varza taiata in bucatele, carnaciorii, slanina si seriozitatea unor femei sau barbati localnici, imbracati in halate albe, ce umple meticulos foile de varza cu amestecul specific unei sarmale. Apoi sarmalele se introduc in ceaunele ce au fiert cu varza si carnea in ele, o buna bucata de vreme. Operatiunea aceasta dureaza in jur de-o ora, apoi tot amestecul bolboroseste mocnit iar tu te plimbi prin fata fiecarui ceaun si admiri sau savurezi parfumul lui. Intrebam daca din acel mare careu in care gasesti zeci de oale cu mai multe feluri de sarmale, se pot cumpara sarmalele. "Da, se pot cumpara, dar numai la sfarsit, mai spre seara, acestea sunt de "prezentare", de "design", gasiti insa acolo, langa standul cu bere la pahar "Ciuc", o masa lunga, cu cateva oale gigantice, pline cu sarmale gata facute si pe care le puteti cumpara".

"Poftiti la festivalul sarmalelor! " Da, sigur ca poftim saramale la acest festival, cum sa nu ai pofte cand esti inconjurat de zeci de variatii pe aceeasi tema - sarmale cu carne de porc, cu carne de porc si vita, cu orez (de regim), cu pasat, cu ciuperci sau cate si mai cate. Intr-un colt gasesti si gulas unguresc, ceea ce-nseamna mai pe romaneste o tocanita de cartofi cu bucatele de carne de porc, asezonata puternic cu boia, piper si alte mirodenii plus cateva ierburi. Gustatul e gratuit, daca gulasul te incanta, poti servi o portie, daca nu, treci mai departe, dar... sa vii la festivalul sarmalelor si sa mananci doar gulas? E mare pacat. ! Ne asezam la coada de langa "bere Ciuc" si dupa vreo 10 minute ajungem si noi sa primim cateva sarmale (3 sarmale la 10 lei) sau gasesti casolete cu 5 sarmale, ceva mai mici, la 15 lei. Doua femei ca "argintul viu" te servesc intai cu-o farfurie de plastic, cu tacamuri de unica folosinta si c-un servetel. Apoi cumperi cate sarmale simti ca incap in tine, varza se ia separat dintr-un castron mare si ti se aseazsa langa sarmale, apoi ceri smantana, cate lingurite doresti, treci pe la standurile cu bere, unde exista "n"soiuri de bere, cumperi un pahar mare de plastic plin cu bere proaspata si rece si te-asezi la una din numeroasele mese de lemn, acolo unde "ochesti" un loc liber. Cu stomacul plin gandesti altfel, soarele e deja sus pe cer, o stare de bine incepe sa-ti circule prin intreg corpul si te-ndeamna sa te ridici de la masa si sa te plimbi pe la standuri sau sa urmaresti programul artistic. Randul din dreapta a careului e rezervat de obicei localnicilor, urmatorul, celor care prepara gulasul, iar cel din stanga e rezervat invitatilor din tara sau strainatate, firme de vinuri din Vrancea, Prahova sau Ungaria ce -si expun marfurile. Observi si solutii ingenioase de preparare a sarmalelor, de exemplu cineva a adus o mica locomotiva in care fierbe varza, carnaciorii, slanina si sarmalele. Exista si concursuri. cu premii pentru "cea mai lunga sarma", ce se pregateste intr-o instalatie lunga, lunga, mai lunga chiar si decat pantalonii lui Gulliver aflat in tara piticilor, sarmaua masoara... 3, 20 metri! In fata unui alt stand, vezi, dar numai cu lupa sau la microscop, "sarmaua cea mai mica din concurs". Ceva mai incolo gasesti sarmalele cele mai originale, "sarmalele Dracula", alcatuite din varza rosie, amesteculi interior este si el rosu iar sarmalele inoata intr-un sos de bulion sau ketch-up. Numai farfuria este alba, altfel ai fi derutat complet. Peste tot intalnesti mascote sau chiar oameni de marime naturala, alcatuiti din "varza"!

Apar si animatorii festivalului, copii imbracati in costume ce imita frunzele de varza, clowni, ponei sau cai in toata regula pe care poti sa calaresti un pic fara sa platesti nimic, vedeta TV, Cristi Tabara, nelipsit de la mai toate manifestarile culinare din tara si care te lasa, amabil sa te fotografiezi langa el, apoi apar si ansamblurile folclorice locale, imbracate in colorate costume secuiesti, care dupa ce depun flori la un monument de-al secuilor, intra pe scena si-ncep sa danseze pana... incepe meciul de fotbal! Un meci de fotbal la festivalul sarmalelor? Da! E vorba de un meci de fotbal intre doua echipe locale, la care mingea a fost inlocuita cu o capatana de varza. In scurt timp se formeaza un dreptunghi uman din spectatori, ce delimiteaza terenul de joc. Portile sunt si ele delimitate de doi tarusi infipti in pamant si acoperiti cu foi de varza. Soseste si arbitrul, nimeni altul decat profesorul de sport de la Scoala generala din Praid. Nimeni nu glumeste pe teren, toti iau meciul in serios. Prima capatana de varza e pusa la mijlocul terenului, arbitrul fluira inceputul meciului si... da-i bataie! , pana cand capatana se face "varza". Cand prima capatana devine un noian de foi verzi imprastiate peste tot, ea e inlocuita cu o a doua capatana, apoi cu a treia (si ultima). La fiecare "gol" marcat, multimea izbucneste in urale si aplauze. In final, echipa castigatoare si care de obicei e ceva mai "transpirata" decat cea invinsa, e premiata cu o oala mare de sarmale si un bax de bere rece. Dar, invingatorii, generosi, impart premiul cu invinsii. "Fair-play! "

La festival participa si multi straini, din Ungaria, Japonia, Olanda, Belgia, Germania dotati cu aparate de fotografiat mai lungi decat ei (mai ales mititeii de japonezi). Festivalul figureaza pe internet si e anuntat cu mult timp inainte in mass media locala cu "surle si trambite", dar de-o vreme incoace, nu mai e nevoie, inaintea festivalului, primaria Praid, e asaltata de telefoane care vor sa stie data inceperii festivalului. Nu exista o data fixa, dar, pentrua nu intra la concurenta cu alte festivaluri din judetul Mures, judet cu multe, multe festivaluri, Praidul prefera luna Septembrie, luna in care mai are loc doar inca unul, Festivalul vaii Regilor de la Ibanesti, pe valea Gurghiului.

La acest festival al sarmalelor, e bine sa vii cu Trifermentul si Colebilul dupa tine, caci vei fi tentat sa gusti si din sarmalele cu carne de porc, si din cele cu ciuperci si din cele cu pasat, toate ti se vor parea delicioase. Poti duce sarmale si acasa, organizatorii s-au gandit sa vanda casolete din plastic pline cu sarmale, pe care le pui in port bagaj si cateva zile nu mai ai grija gatitului.

In afara perimetrului festivalului sunt restaurante unde poti servi si altfel de mancaruri, un gratar, un pastrav prajit, o cafea iar "ambulantii" de chiciuri, palarii, linguri de lemn, hribi, afine, funii de ceapa rosie, zmeura, mure, etc sunt de obicei indepartati mereu de oamenii de ordine. Precum la Sighisoara, la Praid se incearca pastrarea specificului festivalului.

In timp ce scriu acest review mi se face deja dor si de editia din acest an, voi telefona si eu la Praid ca sa aflu data inceperii lui. Sper ca criza economica sa nu afecteze desfasurarea lui. Dupa ce aflu data, am sa v-o comunic si voua iar daca cumva veti ajunge pe-acolo, va doresc de pe-acum, "Pofta buna! "

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 4191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI