Festivalul sarmalelor de la Praid 2011 (ep. I - Degustarea)

TIPĂREȘTE

Editia a XVII-a a „Festivalului Sarmalelor de la Praid” din acest an, a inceput ieri si dureaza 3 zile, intre 1 si 3 Octombrie.

Daca in urma cu ceva vreme, am savurat cascavelele din Prahova, iata c-a venit si randul Prahovei sa se "regaleze" cu sarmalele din Ardeal, si nu numai de-aici, asa ca pe la ora 11 dimineata, tocmai cand soarele incepea sa urce vertiginos pe cer iar temperatura din termometre ajunsese pe la 18 grade, cam cat e alcoolemia unei sticle cu vin bun, am pornit si noi spre Praid.

Calea aleasa, de data aceasta, a fost Tg. Mures - Balausesri pe E60 iar apoi de-acolo am „cotit-o” spre Praid pe DN 13A. In drum, in satul Calimanesti, se serbatorea tocmai „ceva”, era agitatie mare pe-acolo, asa ca am facut un scurt popas. Un teasc in care se storceau strugurii pentru must, cateva standuri cu vin si un alambic de arama pentru tuica ne-au dat de inteles ca e o sarbatoare locala bazata pe ceva ”lichid”, la care se bea „solid’. Am pus si eu cateva intrebari in dreapta si-n stanga si am aflat ca acolo e-o sarbatoare a „fiilor satului”, organizata de Primarie si de catre „Cavalerii Vinului”, cavaleri tot atat de importanti precum au fost Cavalerii Templieri sau cei Teutoni, dar de care, din pacate, satenii nu auzisera niciodata. In schimb cavalerii vinului, erau pe toate buzele. Serbarea era in stadiul preparativelor, asa ca, dupa ce-am fost serviti, la intrare, nu cu „paine si sare” ci cu „tuica si cozonac”, am promis ca vom reveni inspre seara, cand serbarea va fi in toi.

Dana a ramas un pic uimita de faptul ca la unele festivaluri din tara noastra, mai primesti si cate ceva „pe gratis”. Ea a servit o felie de cozonac iar eu "o tuica de prune".

Am ajuns la Praid pe la ora 12,30, in perioada in care „Festivalul Sarmalelor”, de fapt, nimic altceva decat o interesanta competitie intre producatorii de sarmale, un mic concurs local cu participare internationala, tocmai incepuse. Varza, taiata marunt sau fâşii, impreuna cu slanina, caizerul, carnatii si alte cateva ingrediente, unele secrete, fierbeau la foc mic de lemne, in oale mari, sustinute de un trepied. Pentru o sarma buna, conteaza si "cu ce lemne faci focul" ba mai conteaza si apa pe care-o pui la fiert, in oala... unii pun apa minerala, altii pun apa de fantana, apa de izvor sau... apa de ploaie! In acest interval de timp, adica intre orele 9 si 13, timp in care un juriu alcatuit din 5-6 „oficiali”, experti in gusturi, isi fac simtita prezenta si fac cunostiinta cu concurentii, ai voie sa te plimbi printre cele douazeci si ceva de „comandamente” ale concurentilor, asezate in linie dreapta, poti sa stai de vorba cu ei, sa-i lauzi, exclamand cate un „ooh, ce minunatie! ”, sau sa-ti apropii nasul de oala ce bolboroseste si sa murmuri ”ahh, ce savoare! ” si vei primi, tot gratis, cate o portie mica de sarmale pentru degustare. Ba poti, pentru a primi mai multe sarmale sa-i soptesti la ureche unui concurent ce ti-a picat cu tronc, ce anume pune celalalt in oala, lucru blamat de toti dar benefic si care, se pare c-a impins intotdeauna societatea moderna inainte.

Am trecut pe la 3 standuri cu sarmale aflate „in concurs” si, parca, ne-am si saturat de tot si de toate, mai ales de varza si de slaninuta. Dana era de-acum uimita de-a binelea. Eu am luat si o bere la pahar, la o jumatate de litru cu 4 lei si o doza de bere fara alcool cu 7 lei. Ne-am asezat la una dintre lungile mese de lemn aflate sub o copertina, zona in care nu mai prea gaseai loc ”decat la margine, la soare”, unde era cam cald. Si ce credeti c-am facut? ... am mancat, am baut, am mancat... si-apoi, am luat-o de la capat. La festival, cam asta este principala preocupare a turistilor.

Pana in acel moment nu platiseram decat berea. La standul „Odorhei”, un tanar simpatic care dansa tot timpul cu capacul de la oala in mana, a renuntat la o sarma din concurs, intrerupandu-si dansul. Am uitat sa va zic ca totul ne-a fost servit in casolete de plastic, iar furculitele, cutitele de unica folosinta, smantana si servetelele, erau tot gratis.

Mai, mai, sa fie!... parca anul trecut nu era atata generozitate...

Cand ne-am saturat de-a binelea am ajuns in fata unui alt stand de degustare „cu carne de porc”. Un tanar taia cate o felie subtire dar destul de mare de carne si ti-o intindea in fata ochilor, pe-un servetel. Era prea tentant, cum sa refuzi asa ceva? , asa c-am servit si noi doua felii de carne, asa cum facea toata lumea, pana s-a terminat porcul. La acest festival, se pare ca nu e bine sa refuzi ceea ce ti se ofera... nu!... nu refuzati nimic, a refuza, pe-aici e-un semn de subapreciere a muncii acestor oameni. Si-apoi, ”gratis”-ul nu tine o vesnicie, caci pe undeva apar si standurile cu sarmale „hors-concurs”, care sunt pe bani. Nu trece mult timp si ne trezim in fata altui stand „de degustari”... de data aceasta e vorba de vin de Porto... vinul e excelent!... un vin in care se simte savoarea strugurilor superbronzati din Spania si Portugalia.

In tot acest timp, o orchestra locala ne tine hangul cu cantece populare maghiare iar un comentator care are un debit verbal mai ceva decat al unui licitator de la „Casa Shoteby” din Londra, ne explica mereu ceea ce vedeam cu ochii si simtim cu limba. Pe la ora 14, comentatorul ne roaga sa pastram 10 minute de liniste, caci momentul cel mai important al zilei, cel al degustarii sarmalelor, a sosit. Juriul trebuie sa se concentreze intens si sa aiba „limba limpede” ca sa imparta premiile si medaliile pe merit, fara sa greseasca. Concurentii, anul acesta sunt mai ales din Serbia, Ungaria si de la noi, de la Sovata, Bran-Moeciu, Praid si din alte localitati, nu le-am retinut pe toate. N-am mai vazut standul VINCON Vrancea, prezent in anul trecut. Ca in fiecare an e premiata cea mai buna, cea mai lunga, cea mai mica, si cea mai interesanta sarma. Amul acesta nu s-a acordat premiul pentru cea mai oribila sarma, pentru ca eu m-am hotarat sa nu concurez.

Dupa ce ne-am saturat de-atatea „degustari”, ne-am asezat „la coada”, pentru a cumpara cateva sarmale si „pentru acasa”, 3 sarmale intr-o casoleta. costa 10 lei, cu tacamuri, smantana si servetele incluse in pret. Cele de la primul stand, mi s-au parut nesarate. Am cumparat cateva si de la alt stand, acestea aveau un gust mai bun dar nici o sarma n-a fost atat de buna precum cele gratuite, de la ”degustare”, sarmale care participa la concurs si in care sunt incluse intreaga experienta si intreg talentul culinar al producatorului...

(va urma)

---

VIZUALIZĂRI: 2474 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI