Valletta, orașul plin de istorie și de artă

TIPĂREȘTE

Din Qawra, pentru a ajunge în capitala insulei, orașul Valletta, se pot lua autobuzele 12,31 sau 45, acesta din urmă având cel mai scurt traseu, parcurs în aproximativ 50 de minute. Drumul trece prin orașele Mosta, unde se poate face o escală pentru a vizita catedrala închinată Fecioarei Maria (se coboară în stația Rotonda și tot de aici se ia următorul autobuz spre Valletta), Birkirkara, cel mai mare oraș al insulei, și frumosul Msida, situat într-un golf în care sunt ancorate superbe yachturi. Msida este foarte aproape de Valletta, cam doi kilometri, o șosea mărginită de copaci legând cele două orașe.

Autobuzele opresc lângă Fântâna Triton, un monument închinat eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial și care se află în afara zidurilor fortificate ala orașului. Toată această zonă se numește Floriana, un oraș-suburbie construit între 1634-1725, înconjurat de fortificații ca toate orașele Maltei.

Turlele Bisericii Parohiale St. Publius se văd de cum cobori din autobuz și sunt un îndemn să faci un scurt popas în Floriana sau Il-Furjana în limba malteză. Când am ajuns, biserica era închisă, dar i-am putut admira exteriorul cu fațada în stil neoclasic. În fața bisericii, pe o largă esplanadă, se văd vechile hambare săpate în pământ, specific Evului Mediu. Acest fel de hambare se găsesc și în Sibiu, în Piața Mare. Ce am mai vizitat în Floriana? Frumoasa Grădină Botanică, Argotti Botanical Gardens, ce datează din 1805.

N-am văzut prea mult din Floriana, pentru că principalul scop al vizitei a fost orașul Valletta.

Poarta Orașului, Victoria Gate, se deschide spre o altă lume. Este lumea Cavalerilor Ioaniți, o lume veche de peste 400 de ani, o lume care și-a transmis bijuteriile arhitecturale peste secole și care nu încetează să ne uimească. Cel puțin, pe mine m-a uimit atât de mult, încât am simțit nevoia să vizitez orașul de două ori, și tot nu mi se pare de-ajuns.

Zidurile de apărare, renovate, închid un oraș superb. O clădire modernă pe partea dreaptă, apoi, ruinele Operei, distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar care acum este teatru în aer liber. Am intrat pe cea mai lungă și mai circulată arteră a orașului: bulevardul Republicii, în malteză Triq Ir- Repubblika. De o parte și de alta se înalță palate, biserici, clădiri locuite, care se disting prin arhitectura barocă, prin balcoanele colorate intrate, ca întreg orașul, în patrimoniul cultural UNESCO.

Orașul poartă numele Marelui Maestru al Cavalerilor de Malta, Jean Parisot de la Vallette și începuturile au reprezentat o biserică ridicată în 1566, după marea victorie a cavalerilor împotriva otomanilor. Biserica numită Doamna Victoriilor există și azi. La distanță de 10 ani, în 1576, s-a construit o altă biserică, deosebit de frumoasă ca arhitectură, Sfânta Ecaterina, refăcută în 1713 în stil baroc, de către un celebru arhitect maltez, Girolamo Cassar, de numele căruia se leagă multe clădiri ale Vallettei.

Triq Ir -Repubblika este plină de turiști. Am vizitat orașul prima dată într-o zi de sâmbătă. Aglomerație mare, dar și plăcuta surpriză să văd defilarea gărzii orașului, formată din bărbați trecuți de a doua tinerețe, unii chiar în vârstă bine de tot. A doua oară l-am bătut la pas într-o zi de lucru când a fost mai aerisit.

Despre Catedrala St. John (1573-1578) citisem înainte să ajung în Malta. Trebuie vizitată. Dacă exteriorul dezamăgește, era la acea dată și în renovare, interiorul este opulent prin stilul baroc. Podeaua este din marmură, parcă ți-e teamă să calci, să nu știrbești ceva din frumusețea ei, să nu strici somnul de veci al celor ce dorm sub lespezi. Catedrala, operă a arhitectului Girolamo Cassar, este celebră și prin pictura lui Caravaggio, care, exilat în Malta, a adus un mare beneficiu orașului. Catedrala este un muzeu, se vizitează în grupuri, intrarea 6 euro.

Un târg de antichități și obiecte hand-made se întinde de-a lungul străzii. Poți să alegi obiecte din lemn, din sârmă, frumos lucrate, dar le-am considerat scumpe și doar le-am admirat.

O altă clădire ce atrage atenția, aflată în Piața Reginei, Queen Square, este Biblioteca Națională. În față, statuia reginei Victoria a Marii Britanii. În același squar, terase pline de turiști, iar la intrare dinspre Triq Ir-Repubblika, două cabine telefonice stil britanic, acum piese de muzeu, alate spre atracția turiștilor, dar și ca semn al stăpânirii engleze.

Casa Rocca Piccola aflată la numărul 74 pe strada Republicii este un palat ce nu impresionează prin exterior, dar care îți oferă ocazia să intri în atmosfera unei case nobiliare malteze. Palatul a fost construit în secolul al XVI-lea de Don Pietro La Rocca, cavaler de Malta. Azi, ultimul marchiz De Piro, al IX-lea, a deschis palatul vizitatorilor care se bucură de mobilierul, tablourile, diferitele obiecte colecționate de-a lungul secolelor. Prețul pentru vizitare este de 9 euro pentru adulți, și se vizitează cu ghid la ore fixe începând cu ora 10 până la 16, iar vinerea turiștii sunt întâmpinați de însuși marchizul de Piro, care, am aflat, bea un pahar de șampanie cu musafirii-vizitatori. În acest caz, grupurile trebuie anunțate. Vis-a vis se află Muzeul Jucăriilor, ce conține jucării începând cu anul 1950. Intrarea, 3 euro adulți.

Cobori pe o stradă cu trepte. Drumul duce spre locul cel mai căutat: Palatul Marilor Maeștri, Il Palazzo, aflat în Piața St. Gorg, (Sf. George) Acum, vechea clădire este sediul Parlamentului și al Președinției. Curtea interioară abundă în flori și arbuști ornamentali. Turiștii așteaptă să urce cu liftul spre a vizita palatul. Nu tot, bineînțeles. Nu l-am vizitat, a fost prea aglomerat, m-am bucurat doar de grădină și de spectacolul schimbării gărzii.

Apoi, strada urcă spre a sfârși în partea de Nord cu zidurile de fortificație ale Fortului St. Elmo. Construit în 1552, distrus în timpul asediului otoman din 1565, fortul a fost reconstruit din aceeași piatră aurie pe care o întâlnești în toate construcțiile vechi ale insulei. O aripă a fortului găzduiește Muzeul de Război, a cărui vizitare costă 6 euro. Muzeul se află în Piața Armelor și se intră în el prin Poarta Soccorso (Porta del Soccorso). Treci pe lângă ziduri ridicate de Cavalerii Ioaniți pentru apărarea orașului și înțelegi de ce Valletta este cel mai fortificat oraș. De pe zidurile bastionului St. John se deschide panorama asupra orașului, a portului. Grădinile Barrakka reprezintă o altă atracție a orașului. Se află pe Bastionul St. Peter și St. Paul. Acolo am făcut un popas să ne relaxăm, dar și să admirăm cele trei orașe, Vittoriosa (Birgu), Senglea, Cospicua. Grădinile Barraka, construite în 1775 se împart în Grădinile superioare, Upper Barraka, și inferioare Lower Barraka. Aici se află monumentul lui sir Alexander Ball, care în 1880 i-a alungat pe francezi, care, sub Napoleon, au cucerit orașul și i-au alungat pe Cavalerii de Malta.

În Valletta sunt multe străzi paralele, care toate duc spre aceleași obiective. Întoarcerea am făcut-o pe strada Negustorilor, Triq Ir-Merkanti, unde se află Palatul Pariso, sediul ministerului de externe. Pe srăduțele perpendiculare, ajungi la mare, apoi, de-a lungul zidurilor, la punctul terminus, Fortul St. Elmo. Cu toată întretăierea de străzi și străduțe, care urcă și coboară, nu te poți rătăci în Valletta.

Sunt peste 300 de monumente în oraș. Chiar dacă l-am vizitat de două ori, orașul mai are încă multe locuri pe care nu le-am văzut, multe monumente ce așteaptă să le descopăr. Dar asta într-o altă excursie în Malta.

N-am uitat de Teatrul Manoel, al treilea ca vechime din Europa, construit în 1732 de arhitectul Antonio Manoel de Vilhena, al cărui nume îl poartă. Acum este sediul Teatrului Național și al Orchestrei simfonice. De admirat sunt și palatele ce au găzduit hanurile Cavalerilor Ioaniți din diferite țări, așa cum am întâlnit și în Rodos (vezi impresii): Auberge de Baviere, Auberge de Castille, acum birourile primului ministru. Muzeul Național de Arte Frumoase l-am văzut doar din exterior. Sunt multe de scris despre Valletta. Nu este doar cel mai fortificat oraș, ci și unul dintre cele mai frumoase, cu monumente de artă inegalabile. Valletta respiră prin toți porii istorie, cultură, o bijuterie barocului cum i se spune, un oraș care trăiește de câteva secole. Bătrân, și totuși tânăr și plin de viață.

Malta trebuie vizitată și, desigur, Valletta.

---

VIZUALIZĂRI: 7080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI