Rhodos, pe urmele Cavalerilor Ioaniți

TIPĂREȘTE

De fiecare dată când merg în Grecia, ultimul loc al vacanței mi se pare cel mai frumos. Anul trecut, titlul i-a revenit Cretei, acum - insulei Rhodos. N-a fost în planul meu de vacanță din acest an Rhodosul, voiam Lefkada, dar cum zborul s-a făcut din Sibiu, n-am mai stat pe gânduri și în martie am achiziționat pachetul turistic, beneficiind de o ofertă, cu 272 euro: avion (cu toate taxele incluse), hotel 3 stele, mic dejun.

Așa cum obișnuiesc de fiecare dată, m-am documentat asupra destinației, astfel că am știut ce trebuie să văd. De un real folos mi-au fost și impresiile postate pe AFA.

Orașul Rhodos, capitala insulei, se împarte în orașul vechi și orașul nou. Îmi suna cunoscut, doar zilnic trec printr-un oraș nou și unul vechi în Sibiu. Dar ce am întâlnit acolo a depășit imaginația mea. Citisem despre orașul medieval că este o bijuterie. Și așa este. Fondat de Cavalerii Ioaniți în anul 1306, după ce au fost alungați din Ierusalim, orașul poartă amprenta acestora și acum după secole. În antichitate a existat în acest loc un alt oraș datând din anul 408 î. Ch. Urmele sale se văd în ruinele unor temple, cum sunt ale lui Zeus, Atenei, Afroditei. Cavalerii Ioaniți au stăpânit orașul și insula până în 1519, când, în urma unei trădări, au fost înfrânți de sultanul Suleyman, armata avându-l în frunte pe Ibrahim-Pașa, iar cavalerii au fost nevoiți să părăsească insula.

Cetatea este înconjurată de impunătoarele ziduri ale fortificației bizantine, ziduri care au mai multe porți de intrare, cea mai importantă fiind Poarta Eleftherias, care în greacă înseamnă ”libertate”. Cum se ajunge aici? Punctul de reper este Portul Mandraki, aflat în nordul orașului. Portul este străjuit de două coloane în vârful cărora sunt un cerb și o ciută, simboluri ale orașului. Se spune că în acel loc, în antichitate, s-ar fi aflat Colosul din Rhodos, o statuie uriașă la acea vreme, măsurând 31 de metri (în unele surse apare că ar fi avut 34 m). Traversând strada paralelă cu portul, în dreapta, se ajunge la Poarta Eleftherias care te introduce într-o lume demult apusă. Pe partea dreaptă treci pe lângă ruinele templului Afroditei, iar vis-a-vis se află Muzeul de Artă, apoi, opus, Muzeul Bizantin. Un pavaj din pietre de râu așezate sub formă de mozaic te face să-ți cobori privirile de la clădirile vechi. Am aflat că pavajul e o reconstituire a celui vechi. O altă clădire impunătoare este Muzeul de Arheologie, amenajat în fostul spital al Marilor Cavaleri, construit de aceștia între anii 1440 și 1481. Strada care te duce la Palatul Marilor Maeștri se numește Strada Cavalerilor (în greacă Odos Ippoton). Este o stradă îngustă, pietruită și se spune că piatra de râu este din acele vremuri nu e reconstituire.

Odată ajuns acolo, aștepți parcă în orice moment să te întâmpine un cavaler în mantie neagră și să te întrebe cine ești și de unde vii. Sentimentul că pe acolo au trecut Cavalerii Ordinului Sf. Ioan este copleșitor. De o parte și de alta a străzii sunt clădirile care adăposteau hanurile diferitelor nații: Hanul Francez, Hanul Italian, Hanul Spaniol, Hanul Olandez, Hanul Englez, hanuri în care erau cazați cavalerii ordinului veniți din alte țări. Acum, în acele clădiri, sunt consulatele Franței, Italiei, Spaniei. Am vizitat grădina Consulatului Francez. Frumoasă. Construcțiile sunt făcute din piatră poroasă.

La capătul străzii ajungi în locul cel mai căutat: Palatul Marilor Maeștri. Acum acolo este Muzeul de Istorie. Cuvântul potrivit pentru a-l caracteriza este ”copleșitor”. Palatul a fost construit în sec. al XIV-lea, dar a fost distrus de o explozie la mijlocul secolului al XIX-lea. A fost refăcut de italieni cu scopul de a fi reședința de vacanță a lui Mussolini, care însă nu a locuit niciodată acolo.

Palatul are și o grădină, așa cum stă bine oricărui palat. După ce te plimbi prin curtea palatului, vizitezi muzeul, faci fotografiile de rigoare, ieși din atmosfera medievală, dar nu de tot, pentru că trebuie să vezi Biblioteca Musulmană, Moscheea cuceritorului Suleyman, Turnul cu ceas ce oferă o priveliște panoramică a orașului. Această parte a orașului , unde se află Strada Cavalerilor și Palatul Marilor Maeștri, se numește Castello.

Orașul vechi, medieval, te așteaptă să-l vizitezi după ce ai trecut de strada Cavalerilor și te-ai lăsat copleșit de măreția Palatului Marilor Maeștri. Între zidurile de secole, turismul este la mare cinste. Pe strada Sokrates, magazine cu obiecte tradiționale, taverne în care ești invitat să intri, continuă de fapt mai vechiul negoț al celor care au populat cetatea Cavalerilor Ioaniți .Am citit pe AFA că se mănâncă bine la taverna Sirras. Surpriza a fost să găsesc un vorbitor de limba română, un grec , ospătar ,care a trăit un an în București. Am mâncat o salată grecească uriașă la 6,30 euro. Poate mai scump ca în alte localuri, dar în orașul vechi totul e mai scump. Ruinele unei biserici din sec. al XIV-lea este loc pentru imortalizat trecerea prin acest loc. Nu ratez ocazia. Poți ieși din cetate pe una dintre porți. În față se deschide marea și forfota din port. Treci de zidurile groase, părăsești străzile pe unde au trecut Cavalerii Sf. Ioan, numiți și Ospitalieri datorită menirii lor de a oferi ajutor celor săraci și îngrijiri medicale pelerinilor, și reintri în realitate. Ajungi din nou în Portul Mandraki, punctul de unde ai început călătoria în lumea Cavalerilor Ioaniți.

Impresiile te urmăresc și după ce ai ajuns în orașul nou și te bucuri că ai trăit o pagină de istorie trecând pe urmele Cavalerilor Ioaniți. Este ceea ce am simțit eu.

---

VIZUALIZĂRI: 4470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI