4 zile la Sovata, dar nu s-a săturat fata!

TIPĂREȘTE

Adevărul e că am plecat cu agenda făcută de acasă. A fost bine pentru că am știut exact unde vreau să ajung și mi-a fost ușor să-mi aranjez programul. A fost rău pentru că am fost opacă la descoperiri și explorări de locuri necunoscute, netrecute în agenda mea.

Prima zi: Sosire, cazare, masă de acasă, împrospătare și fuga la plajă la Lacu Ursu. O minunăție de lac de care m-am îndrăgostit pe viață în urmă cu câțiva ani când l-am descoperit. Acum era cam rece. Cineva mi-a spus că din cauză că s-a subțiat stratul de apă dulce. E drept că și pielea era înfierbântată. Dar te obișnuiești și tot ce rămâne e starea de bine.

(Lacul Ursu - 25 lei intrarea, program de la 9 - 18, cu pauză de îmbăiere de la 13-15. Cei care doresc pot rămâne în zona de plajă. Cei care ies din perimetru plătesc din nou intrarea. E cam scump. Dar asta e. E un preț plătit pentru ca lacul să-și păstreze proprietățile terapeutice și caracterul heliotermic.)

Masă și apoi o plimbare de seară, cu parcul-pădure din jurul lacului, prilej cu care am văzut rățuștele.

A doua zi: Plimbare cu Mocănița, despre care am scris deja aici. vezi impresii

Prânz, cu peripeții până am găsit un loc liber, dată fiind ora când toată lumea lua masa, apoi plimbare pe aleile și pe cărările din Parcul Sovata, într-un tur al lacurilor sărate. Am observat că mai toată lumea preferă aleile amenajate, dar sunt și poteci marcate care ajung în același locuri. În plus îți oferă senzația și bucuria unei drumeții prin pădure. Cu, popas în vârgul Muntelui de Sare și încântare la punctul de Belvedere la Lacurile Verde și Roșu, e mai interesant decât să tot mergi pe aleile principale.

Seara am constatat că zona centrală a stațiunii mirosea pregnant a mâncare de parcă eram într-o cantină în aer liber. E drept, era sâmbătă seară, agitație și aglomerație mare!

A treia zi: plecare dis de dimineață la Praid, intrare cu al doilea (8.15) autobuz în salina.

În salină primul lucru pe care l-am constatat a fost că a dispărut mirosul deranjant de motorină de care multă lume se plângea. Nu știu exact care era cauza dar important e că s-a remediat problema.

Oricum, tratamentul în salină are beneficii demonstrate pentru sănătate. Iar pentru copiii e un minunat loc de distracție – cu gonflabile, Parc Aventura, scrâncioburi, loc de alergat, mese de pingpong. Acestea din urmă sunt bune și pentru adulți, care mai au la dispoziție capela ca loc meditație spirituală într-un spațiu religios sau băncile cu mese pe care le găsești la discreție, pentru odihnă sau luat masă.

Ce mi-a scapat din enumerarea mea? A, da restaurantul și muzeul cu imagini și informații interesante, magazinașele și cafenelele.

Salina din Praid - Un mic orașel subteran, la 120 de m adâncime față de usuprafață în care pe măsură ce timpul trece, ți-e din ce în ce mai rece. Așa că e bine să ai la tine un hanorac, eventual șosete.

Deși am văzut un tip în șort care făcea jogging, de fapt era mai curânt sprint, prin salină în circuit repetat de câteva ori sus pe scări și înapoi, prin toate sălile. Eu de la tura a 4-a nu l-am mai urmărit, așa că nu știu să vă spun dacă s-a oprit sau aleargă și acum.

Despre Salina din Praid – găsiți informații suficiente pe site-ul oficial, în secțiunea "Muzeu" aveți ocazia să descoperiți detalii suplimentare.

Ieșire după aproape 3 ore și străbătut Canionul de sare. Ar fi fost mai înțelept invers. Întâi drumeția prin Canion apoi Salina. Deși, Aș fi evitat umblatul prin crucea amiezii sub un soare fierbinte, care făcea sarea mai albă, cărarea să tremure sub privirea. Dar aș fi prins viermuială în mină. Deci, cum a fost, așa a fost bine.

Ce să vă spun de Canionul de Sare? E a doua oară când l-am străbătut. De data asta în alt anotimp (prima oară la sfârșitul iernii, acum spre sfârșitul lui august). Mi-a plăcut la fel de mult. Căldura și lumina strălucitoare, traseul în spațiu expus direct soarelui fără pomi sau umbră, nu m-au lăsat să poposesc după pofta inimii mele. Așa că mi s-a părut mai lung drumul de la ieșirea pe la barieră (pe unde lumea de obicei intră) și până în centrul Praidului.

Canionul de sare e de văzut și de făcut la pas! Deși, m-au oprit câțiva turiști pe traseu, venind din sens opus.

Mai avem de mers?

Da, zic eu, vreo 40 -60 de min/

Și vedem ceva interesant sau tot ce-am văzut și până acum?

Tocmai trecuseră de muntele de Sare, venind dinspre intrarea de mai jos de salină, cea cu barieră. Eu veneam din sens opus. (de la Hotel Praid, în stângă, până la ieșirea din Praid, undeva pe dreapta e traseul... invers)

Na, ce poți să răspunzi? Depinde cum apreciază fiecare că ceva e interesant sau nu.

Mai aveți dolomitele, lapiezurile, gheizerele cu nămol și un deal în vârful căruia vi se deschide o proveliște bucolică. Îți vine să te așezi și să te risipești prin nori și iarbă. Fără nicio grijă. Fără niciun gând.

Puteți să treceți puntea peste Corund sau să mergeți pe același mal. Am găsit un pescar, am văzut câțiva curajoși dezbrăcați și negri de nămol.

Despre Rezervația Naturală Muntele și Canionul de Sare găsiți impresii aici amfostacolo.ro/hotel.php? ... -praid&id=19028

După – amiază, baie și plajă în Lacul Aluniș. O alternativă bună la Lacul Ursu. 15 lei intrarea, fără pauză de îmbăiere, program de la 10 – 17.

Mai mic, dacă ai noroc dai nas în cioc cu rățuștele, care pe Lacul Ursu sunt în zona în care nu ai acces la bălăceală. Mai mic, dar mai liniștit.

Seara, ronțăit kurtos în Parc, pe partea cu Danubius Spa și vizionat spectacolul cu muzică și dans mayaș, indian, ceva de genul ăsta din parculețul de vis-a-vis, de lângă fântâna arteziana.

Am tot făcut turul stațiunii pe jos peste tot pe unde alții au preferat să meargă cu trenulețul care pleacă de lângă fântâna arteziană, vizavi de Hotel Danubius Spa.

Îmi descoperit cu încântare că unele vile/hoteluri au fost refăcute cu grijă, păstrându-se specificul clădirilor. Îmi plac foarte mult clădirile cu balcoane de lemn dantelate. Am mai văzut și unele vile lăsate în paragină, dar și multe în construcție Cei de la Hotel Aluniș au amenajat un mic parc în spatele hotelului.

Am mai văzut aici, pe diferite terase sau fereste ale vilelor și cele mai frumoase begonii și mușcate, cu flori mari, viu colorate și frunze cărnoase și uriașe.

A patra zi – un ultim tur de Sovata, de la Vila Bica până la lac și plecarea spre casă cu regretul că n-am făcut drumeția la 14 cruci, despre care am aflat prea târziu. Nu știu când voi mai ajunge, dar sigur va fi pe agenda mea. Se pot vedea de pe Strada Praidului, de la Benzinaria Mol, sus pe deal, 14 cruci si Schitul. Cred ca a si povestit cineva pe aici, doar ca eu am descoperit articolul cand eram deja acasa.

Sovata un loc minunat, părerea mea. Patru zile sunt prea puțin că să te saturi de tot ce îți poate oferi acest loc. Mai ales dacă mai fugi și la Praid. Dacă ești cu mașina mai ai multe de vizitat prin împrejurimi. Dacă ești cu transportul în comun ai oricum ocazia să te bucuri în tihnă de locurile în care poți ajunge.

Cu siguranță nu am reusit să redau frumusețe locurlor și starea minunată pe care ai ai vizitând Sovata și împrejurimile. Dar sper că am reușit să stârnescu curiozitatea celor care nu au fost și să dau și o mână de ajutor în organizarea programului prin relatarea modului cum am petrecut eu aproape 4 zile.

Incercând să selectez mi-am dat seama că nu am făcut prea multe fotografii. O parte dintre ele le voi încărca separat, la secțiunea Salina Praid, respectiv Rezervația Muntele și Canionul de Sare.

---

VIZUALIZĂRI: 4140 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI