Lacul Tineretului din Sovata

TIPĂREȘTE

2014, e un an capricios

Vara? Incă n-a venit! Decât răzleţ, aşaaa, pe ici pe colo, tarziu, dupa o primavara ciudata in care a mai pleznit câte-o rămurea care s-a umplut cu câţiva muguraşi timizi, dar, codrului parca nici nu i-a pasat de ea, c-a apărut aşa, “aiurea-n tramvai”, pe nepregatite, rebelă si, auzi tu! , ce tupeu... fără sa-i fie frică de-zilele friguroase ce vor veni! O vara si o primavară normala, nu arată deloc aşa! Parafrazand vorba poetului, anotimpurile din acest an, nu sunt, decat “o xero-copie” nereusita.

Primavara, in aceeasi perioada a anului trecut, 2013, prin mai-iunie, era însă altfel, era cu soare mult si cu caldura mare, mii de albine iesisera la plimbare, si polenizare, pomii erau in floare si peste tot razbatea un parfum de înoire, de proaspat, de bucurie, de liniste si de candoare. Anul trecut, intr-un week-end, am pornit din Tg. Mures, si am mers aşa, aiurea, acolo unde mă ducea şoseaua, pe la Sovata si pe valea Muresului, ca sa-mi mai limpezesc ochii cu culoarea verde a padurii... M-am felicitat cu ambele mâini, că-n acele zile n-am stat nici măcar un minut cu ochii lipiţi de computer. Am cules flori de toate culorile si am stat ore intregi cu ‘ochii-n soare’. Vai! , cât de mult suntem noi dependenţi de aceasta stea fierbinte, dătătoare de viaţă, speranţă şi sănătate. L-am privit fără jenă drept în ochi, “face to face”, si îmi aminteam spusele unui finlandez din Laponia, mare crescător de reni, care vedea soarele doar doua luni pe an. Imi spunea cum la ei, la Helsinki, in autobuze, se ocupă doar locurile care sunt orientate spre soare, celelalte, situate spre umbră, rămân goale! Mi-am adus aminte apoi, de vorbele unui suedez care mi-a zis ca şi-a tapetat intreaga casă cu oglinzi care-i reflectau luminile si luminiţele “plantate” in mai fiecare colţ al casei, ca să suporte mai bine noaptea polară. Îmi povestea cum că el îşi “întrerupe” această noapte polară de o jumătate de an, luându-si o lună de concediu iarna, si mergând in Spania pentru a “se umple” de soare, caldura, lumina si bucurie.

La tratament, la Sovata, finlandezii si olandezii veneau, inainte vreme, in ture de cate 10 zile, incepad cu luna Aprilie, la noi era încă răcoare, dar lor le era cald, circulau în cămaşi cu mânecă scurtă şi pantaloni scurţi. Imi ziceau…”Vai ce ţară binecuvântată aveţi! E-adevărat că aveţi 6 luni de soare? Si un cer atât de albastru mereu? , asta e minunat! Cred ca sunteti un popor vesel si fericit! ”... Intreaga zi, turistii nostri se plimbau prin staţiune si priveau cerul făcându-si provizii de imagini colorate pentru zilele gri ce-aveau sa urmeze in ţara lor. Apoi, expresii de genul acesta am mai auzit si de la o familie din Utrecht (Olanda), care, la pensie, s-au mutat definitiv in tara noastra. Multi dintre nordici se intersau de preturile caselor de la ţară. Olandezii au gasit undeva intr-un sat o gospodarie frumoasă, la un preţ accesibil si s-au mutat definitiv la noi, în Romania. “La noi în Olanda, ziceau ei, clima e cam asa cum e şi la Londra, ceaţă, frig şi umezeală”. “Merge o vreme dar apoi, te saturi! Plus ca la voi in Transilvania nu bate vântul de loc, la noi, uneori, vântul si ploaia te doboară de pe picioare! ”

De aceea ori de cate ori incepe primavara, eu fac câte o mica iesire din casa, ca sa admir…padurea si soarele, cele care fac, ca totul in jurul meu sa-mi apara mai frumos, mai vesel, mai bland si mai parfumat. Si parca si necazurile cotidiene, sub lumina calda a soarelui sau langa verdele crud al padurii, devin mai usor suportabile.

“La noi sunt codrii mari de brad şi câmpuri de mătase, la noi atâţia fluturi sunt şi-atâta soare-n casă…”

Lacul Tineretului din Sovata

Aveam o datorie faţă de un amic, ce-mi spunea că remeneajarea lacului “Tineretului” din Sovata s-a facut cu o firma din Bucuresti, dar cand am ajuns la faţa locului, adevarul era altul, firma era din Turda iar primaria Sovata era si ea implicata in amenajarea lacului. Dar sa va spun povestea lacului. De ce e atat de important acest lac cu apa dulce situat undeva prin padure, la un nivel superior fata de lacul Ursu, pentru sanatatea ecosistemului hidric general? . E bine stiut ca de pe culmea Cireselului, aflata la cativa Km de lacul Ursu, primavara, apele pluviale navalesc spre lacul sarat si aceste ape dulci, ar putea deranja “heliotermia sa”, adica acel fenomen rar prin care un lac rece de munte, se incalzeste pana la 60-70 de grade C, la adancimea de 16-17 metri si le 38-40 de grade C., la adancimea de 2 metri, dupa 5-6 zile de “insolatie” adica de soare puternic. E important mereu ca la suprafata lacului Ursu sa existe o pelicula de apa dulce, de doua-trei degete grosime, ce se prelinge peste apa sarata a lacului (ce are 80 de g NaCl la litru la suprafata si 280 de grame NaCl la litru, in adancime), si pentru ca, apa sarata si fierbinte rezultata din acest cuptor lichid incalzit de soare, sa nu se piarda in exterior. Pelicula de apa dulce are rolul ei protector si lipsa ei, ar compromite intreg sezonul. Nimeni n-ar mai putea ramane atat de mult, uneori chiar si o ora, intr-o apa rece. Lacul Ursu e singului lac sarat si termal al tarii. Pe data de 27 mai, in fiecare an, e mare taraboi pe-acolo, se aniverseaza “ziua Lacului Ursu”, moment in care el s-a format in 1894. Sovata are poiecte mari, unirea prin alei a Lacului Tineretului cu Lacul Ursu, asa zisul "Drum al sarii" si o partie de ski la 1700 m, nu la 1100 cat e cea actuala, care uneori n-are zapada si e inchisa, astfel perioada de schi s-ar prelungi cu 1-2 luni (investitii 2014-2020) dar nici acest proiect nu e usor de realizat caci ar trebui taiati vreo 200 de brazi. "Ei, vor zice carcotasii, ce mai contreaza 200 de brazi pe langa milioanele care sunt acum mobila sau cuiere prin Ungaria, Austria sau unele tari nordice care n-au voie sa taie nici o scobitoare din copacii lor…" Plus de asta, e bine de stiut ca partia actuala de ski a fost reamaneajata si ca langa Sovata, la 12 Km, la Praid, vis-a-vis de salina, s-a deschis de curand (2014), cea mai mare piscina cu apa sarata concentrata din Trasilvania, (folosind fonduri locale si europene). Ba, poate apa e chiar prea sarata aici, la Praid. (Am sa revin cu amanunte).

Majoritatea cantonamentelor de iarna sau vara, prin anii '80 si '90 ni le faceam la Sovata... alergarea in jurul lacului Tivoli, numit si Lacul Tineretului, era obligatorie, lacul fiind putin adanc si cu apa dulce, iarna ingheţa bocnă, devenea o gigantica semi-lentila intoarsa... noi aruncam cu pietre pe suprafata ghetii si ele ajungeau, alunecand, pana la celalat mal si scoteau un ecou multiplu si prelung... era grozav, mai putin grozav era cand, de acolo, trebuia sa alergam pana la partia de ski, inca vreo 7-8 Km... Vara insa lacul era superb, era pe-acolo un ponton, (azi disparut), cateva barci, inchiriai una si vasleai, vasleai, puteai s-ajungi departe, pana la barajul care elimina “prea plinul” de apa al zilelor ploioase.

Este "lacul Tineretului sau Tivoli" din Sovata un lac izolat si greu de gasit?

Nu! Cine o ia spre “Stana de Vale”, spre hotel “Edelweiss” sau “Tabara de copii”, sau spre partia de ski, va observa imediat ce-a parasit perimetrul lacului Ursu, la nici 100 m, o alee ce urca abrupt pe o sosea (cam ingusta) in panta, pe partea stanga. Un indicator te indreapta spre cabana Tivoli. Numele de “Tivoli” provine din Roma antica si aici la Sovata inca se mai pastreaza un frumos obicei roman, aruncarea unei monede in bazinul din curtea vilei, ca la “Fontana di Trevi”, spunandu-ti o dorinta… dorinta ce ti-ai fixat-o in gand se va implini. Toti gandesc cam acelasi lucru, sa fie fericiti, putred de bogati, sanatosi, sa castige macar un zbor "Blueair pe AFA", si sa traiasca 100 de ani, ca grecii sau finlandezii.

Lacul Tineretului, un mare santier in urma cu 2-3 ani, astazi, a fost renovat, cam o treime din lac a fost pastrata, fundul lacului, permeabil la infiltratiile de apa, a fost captusit cu namol, care e impermeabil, deci totul a revenit la normal. Lacul Tineretului, situat la o altitudine mai mare, a devenit deci, “rezerva de apa dulce a lacului Ursu”, lac sarat, care nu se poate incalzi fara prezenta unei pelicule de apa dulce, ce se formeaza prin scurgerea a 4 mici paraiase pornite din lacul Tineretului, spre lacul sarat din vale... Cabana Tivoli, aflata la 100 de metri de lacul Tineretului, e ceva mai izolata, nu prea stie lumea de ea, pentru ca vilele, terasele si hotelurile din centrul statiunii, sunt mai accesibile, mai vizibile si mai aproape... si-apoi, gura targului zice, ca “Vila Tivoli” nu mai prea mai e a noastra, ea a fost vanduta (sau concesionata?) “Renel”-ului din orasul maghiar Debrecen, dar bine-nteles ai si tu acces in ea, daca platesti... eu, ori de cate ori treceam pe acolo, era cam pustie, 2-3 chelnerii ce serveau la cateva mese aproape goale (la fel ca si camerele vilei), chiar daca era vara. Nici de data asta nu era nimeni, decat, pe terasa, un grup de tineri care-si desfacusera acolo boccelutele cu mancare “de-acasa”….

In vremurile de demult, cabana Tivoli era condusa de dl. Tatar, care avea cei mai vestiti bucatari din statiune…acolo la “Tivoli” si la “Ciuperca Mare”, (astazi disparuta pentru a face loc unei parcari), se putea comanda un gratar sau un snitel mai mare decat farfuria sau niste carnaciori oltenesti, la un pret mic. Cartofii prajiti de obiecei nu mai aveau loc in farfurie si trebuiau adusi pe una alta. Puteai primi chiar si numai o portie de cartofi prajiti…atat…la cativa lei…problema la Tivoli, vara, era sa gasesti un loc liber pe terasa din jurul vilei. Astazi, problema e alta... sa mai gasesti vreun client. Dl. Tatar actiona intr-un fel ca dl. Doroftei din Ploiesti, fara a fi fost campion la box, acesta se aseza adeseori la masa ta si te-ntreba daca ti-a placut mancarea, daca nu mai doresti cumva vreun pahar cu vin iar daca erai multumit, fii sigur ca sefu’ iti mai trimitea inca ceva din partea casei…Patronul nu era deloc un “Hagi Tudose”, fapt ce l-a facut iubit si vestit in intreg judetul, toti identificau vila Tivoli cu numele lui. Dupa ce acesta s-a pensionat, vila s-a golit, locul a devenit pustiu. Omul sfinteste locul. Si, colac peste pupaza, intr-o veme, a mai fost "secat" si lacul Tineretului, fapt dupa care au avut cel mai mult de pierdut cei ce-si construisera mici magazine cu suveniruri sau “fast-food”-uri in jurul lui. Acestia si-au inchis pravaliile.

Sovata nu e o statiune mare, ea e alcatuita dintr-un mic bulevard lung de vreo 2 Km, bordat cu vile frumos renovate si undeva. nu departe de acest loc, rasar cele 5 hoteluri moderne de cura Danubius, Alunis, Faget, Bradet si Hefaistos. Spre exemplu la Hotel Alunis, o camera dubla costa 180 de lei (cu mic dejun si acces la baza de tratament, cu rezervare), fara rezervare, costa 200. La Vila Maria, unde am fost cazati noi sportivii de mai multe ori in cantonamente, o vila apartinand tot de hotelul Alunis, o camera costa pe jumate, dar n-ai confortul unui hotel. Noi ii ziceam vilei Maria, “Bella” Maria, spre a o deosebi de alte "beleti locale”, vilele “Magdalena” sau vila “Sissi”. Plimbându-ne pe “Broadway”-ul statiunii, de la autogara si pana la lacul Ursu, vom mai intalni cateva vile sau hoteluri. Ma opresc la hotelul de 3 stele munit”Sovata”, fosta policlinica balneara (astazi garzile de noapte s-au desfiintat, nemaifiind platite, e criza), si intreb receptionera de pret… mi se raspunde…”130 de lei acum, in extrasezon (luna mai) si peste 150-160 in sezon”. “dar restaurant aveti in hotel?", intreb eu…”Nuuu…dar vedeti doar cate terase exista in jur”. Nici “Bella” Maria nu are restaurant propriu, se ia masa la Hotelul Alunis, dar acolo exista macar la subsol o sala de mese si o mica bucatarie care e pusa in functiune in caz de nevoie. Mai sus, a aparut un parc frumos cu niste lalalele minunate si-o fantana arteziana. In general, in Sovata, oricat ar fi de plin sezonul, nu duci lipsa de parcari, exista vreo 4, si toate sunt mari.

Alte lacuri din Sovata

Pana la Lacul Tineretului, vizitam lacurile sarate si dulci din jurul lacului Ursu. Primul e lacul “Alunis”, de obicei deschis la 1 mai, de data asta, in 2013 (si nici in 2014), nu (acest fenomen anticomercial, cand afara e canicula, cand apa lacului e calduta, caci cea sarata se incalzeste repede, iar el sta inchis, nu l-am inteles niciodata), apoi, dupa 200 de metri de “tur al lacului”, apar lacurile “Rosu si Verde”. Langa aceste lacuri gasesti un “munte de sare” (mai e unul, mult mai mare, la Ocna de Sus, langa Praid), o feerie de creste de sare, care nu sunt altceva decat punctul terminus al “aisbergului” de 3 Km adancime, din strafundurile salinei de la Praid. Ici, colo, langa urmatorul lac (Paraschiva) cu apa dulce, mai intalnesti cateva creste de sare ce-au strapuns scoarta pamantului, iesind la lumina. In lacul Paraschiva se poate pescui. Despre “Lacul Mierlei”, aflat undeva sus, in padure, nu mai insist, caci pe acesta vi l-am descris.

Sa revenim la “Lacul Tineretului” si la Sovata

Lacul Tineretului, e un lac cu apa dulce, frumos amenajat, unde vara au loc manifestari nautice, plimbari cu barca si hidrobicicleta si unde pe malul stang, a aparut un “Club Aventura”, la fel ca si cel de pe fundul salinei de la Praid. Parcul are un succes nebun, e plin de tineri sau mai putini tineri, care, contra unei taxe, isi verifica nivelul concentratiei de curaj din organism. De pe un mal la celalalt, exista si o tiroliana in ambele sensuri, care te transporta cu viteza fulgerului, senzatia trebuie sa fie grozava, caci e mereu lume pe-acolo. Bine-nteles, la 1 Mai, nici un lac din cele amintite, nu era deschis, oficializarea acestui eveniment se face in luna iunie. moment in care, spre exemplu, complexul de piscine saline de la Sangeorgiu de Mures, care isi deschide portile pe 1 mai sau complexul de bazine cu apa dulce “Weekend” din Tg. Mures, ar putea deja sa si inchida sezonul, din cauza supra-incasarilor sosite de la o populatie dornica de plaje sau chiar si de un pic de baie, care mai are pe deasupra si 5-6 zile libere. Dar probabil cei din Sovata, firi romantice, asteapta luna iunie, luna uneori rece si ploioasa, (caci aici e munte), considerand ca e mult mai boem sa inoti in lac printre picaturi cu o umbrela deasupra capului si ca vei pleca acasa cu amintiri de neuitat, pudrate cu aspirina sau antibiotice!

Pe la pranz, ni se face foame, avem de ales intre multe terase din centrul statiunii, alegem mai intai o cofetarie-restaurant, unde am intrat si m-am invartit ceva vreme pana cand bucatareasa mi-a zis ca chelnerul “a iesit un pic prin statiune”, sa alegem alta terasa. Am ales terasa”Boema”, unde nu mai incapeai de atatia chelneri si lume. (Cred ca aici erau trimis toti “infometatii” refuzati de prin alte parti). Eu am comandat o salata greceasca si un “grill de pui cu o portie dubla de cartofi prajiti si un pepsi”…aproape 50 de lei…sa nu credeti ca Sovata e o statiune ieftina, dar terasele sunt curate, chelnerii simpatici, glumeti iar parcul central e grozav. Nu-mi iese din minte insa, perioada limitata cat Sovata functioneaza efectiv, cu motoarele din plin, in cursul unui an, adica din 15 iunie (dupa vacanta elevilor) pana in 15 septembrie (cand vacanta e gata). Domnilor de la minister, mariti va rog vacanta elevilor! In restul anului, in afara de hotelurile de cura, unde exista serii dupa serii de pensionari la tratament, statiunea intra intr-o letargie prelungita. Luna mai, spre exemplu e destinata in fiecare an schimbarii lemnariei de la plajele artificiale din jurul lacului. Nicidecum nu vei intalni aici la Sovata, agitatia unui Felix, Buzias, Calimanesti, Olanesti sau Herculane. Inainte vreme, pe “Champs-Elysee-ul” statiuni, adica prin centru, nu mai lung de 2 Km al Sovatei, nu puteai sa arunci un ac in aer, fara ca el, in cadere sa nu atinga pe cineva. Parca prin centru se plimbau sardele proaspat scoase din cutii de conserve, nu oameni. Poate ca e mai bine asa, cum e azi, e mai multa liniste. Sovata se trasforma incet, incet, dintr-o statiune balneara complexa si de succes, intr-una cu “multa odihna” si “ceva tratament” si foarte putin “succes”, vis-a-vis de alte vremi, demult apuse. Motiv pentru care “personalul sanitar si de deservire”isi face bagajele si pleaca in strainatate sau in statiuni termale ce functioneaz non-stop, statiuni care nu depind de capriciile vremii care incalzesc sau nu, un lac helioterm timp de doar 3 luni pe an. Faptul ca un coleg de-al meu, medic la Hotel Alunis, de vreun deceniu incoace, face naveta la…Brasov! , adica pleaca vinerea si revine lunea, spune multe despre managemetul acestei statiuni care devine din ce in ce mai pustie si mai trista. Sloganul “Du-ma mama la Sovata” si-am pierdut din actualitate, fiind inlocut cu “Du-ma mama la Ibitza” (youtube), iar somajul e foarte ridicat om acest oras.

P. S. Mai aveti rabdare sa cititi ceva?

Intotdeauna la Sovata imi place sa ma plimb printre brazi, ba chiar sa imbratisez unul dintre ei si sa-i preiau energia. Stiti de ce? Pentru ca noi, oamanii, suntem fiii Naturii.

Ai Padurii, ai Apei si-ai Soarelui. Sa va explic...

In urma cu 4,6 miliarde de ani, Sovata arata ca naiba. Adica ea nu exista deloc, nu existau nici continentele, nici padurile, nici viata, nimic. Nici macar cerul albastru al nostru sau al italienilor sau al grecilor, nu-l vedeai, caci “aerul” era incarcat cu gaze toxice si oxigenul pur si transparent, inca nu aparuse pe lume. Lumina soarelui, de-abia razbatea pe pamant. Apoi a plouat mult, mii de ani si a aparut un ocean imens, ce bolborosea mai tot timpul din cauza vulcanilor maestrului Hefaistos. Apoi, in urma cu 2,5 miliarde de ani, iata, apare ceva nou! , apar cateva alge albastre si bacterii mov, in oceanul primitiv. Planeta noastra albastra, avea pe atunci, culoarea mov. Aceste vietuitoare au migrat spre suprafata solului si l-au colonizat. Au aparut plantele si padurile. Ele au consumat gazele toxice (Co2) si au produs oxigen. A aparut in fine si cerul albastru si Soarele, caci atmosfera era de-acum, limpede! Dar vai, concentratia acestui gaz vital, oxigenul, era dubla fata de cea de azi. Astfel au inceput sa apara pe pamant libelule, miriapozi si paianjeni uriasi. Si o vegetatie exuberanta. Un adevarat “Jurassic park” chiar si fara imaginatia lui Speilberg. Ferigi uriase au acoperit uscatul. Apar si mamiferele. Unele mici, altele gigantice. Precum dinozaurii. Majoritatea ierbivori. Wow! Incepe lupta dintre ierbivire si vegetatie. Ce batalie! Intreaga viata, e o lupta! Cine va castiga oare? Cand era gata-gata sa castige monstrii ce pustiisera deja aproape tot verdele padurilor tropicale, au inceput sa apara padurile de Sequoia, (ca o reactie de aparare), arbori ce traiau mii de ani si... culmea!!... se inaltau la 90 de metri inaltime, acolo unde dinozaurii, oricat ar fi fost ei de inalti, nu mai ajungeau. Cateva raze de soare, ce soseau de la 115 mii de Km si pana la noi, cateva picaturi de apa si un gaz toxic (Co2), au zamislit giganticele paduri de sequoia, ce-au impanzit planeta chiar si la cei doi poli. Acesta combinatie fericita de elemente, a fost izvorul vietii pe pamant. Parea ca totul va ramane in acest stadiu, dar... in urma cu 65. milioane de ani, lovitura de teatru! , meteoritul “Youkatan”, loveste actualul Mexic, in plin. O gigantica explozie nimiceste orice mamifer mai mare decat un popandau. Cativa ani, norul de cenusa se-nvarte in jurul pamantului, care orbecaie in intuneric. In lipsa luminii, mor toate pantele. Viata e dusa mai departe doar de niste mici fiinte subpamantene, mult asemanatoare unor cartite. Apoi, in sfarsit, se face lumina! Poate Dumnezeu a vrut sa fie asa. “Sa fie lumina! ”. “Fiat Lux! ” a zis el! Acei popandai si cartite ies din vagauni si o noua specie de mamifere apare pe pamant. Nevastuicile. Ele evolueaza spre primate (cimpanzei, babuini, gorile). Apoi, aparem si noi, oamenii care putem linistiti sa spunem ca suntem rezultatul unor serii de incidente sau accidente norocoase ale evolutiei terestre. Soarele, apa si padurile, sunt parintii nostri. Paduri pe care acum le taiem cu nemiluita. Mai ales in tara pe la noi. Norvegienii daca taie o aschie din “norwegian wood” (youtube), fac inchisoare. Poate cei care-o fac, vor realiza intr-un final, ca atunci cand taie cu drujba un falnic brad sau stejar in goana dupa profit, isi taie radacinile vietii si viitorul. Prea des invocam motivul “traieste-ti clipa, trecutul si viitorul nu exista, trecutul a trecut si viitorul e incert! ”

Si e pacat! “Desteapta-te romane! ”

@Web, te rog, videociplu, mersi... https: //www.youtube.com/watch?v=qtsYoqTUYgg

-+-

---

VIZUALIZĂRI: 10956 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI