August 2013 - Prima oară în Sovata

TIPĂREȘTE

Ați fost vreodată în Sovata? Eu nu, până în august 2013.

Îmi doream să ajung în Sovata de mulți ani. Dar renumele ei de stațiune pentru pensionari și bază de tratament pentru diferite afecțiuni m-au împiedicat de fiecare dată. Cum pensionară nu eram iar nevoie de vreun tratament nu aveam, chiar nu vedeam ce să caut în Sovata. Până anul ăsta, când prietenii noștri au venit cu ideea să mergem acolo în defavoarea unei plaje din Bulgaria – servicii all-inclusive, la un preț fără concurență -, pe motiv că ar trebui mai întâi să ne cunoaștem țara. Nu că am fi mari patrioți, ci pur și simplu pentru că în România avem locuri foarte frumoase care merită văzute. Și, uite-așa, am ajuns în Sovata în august 2013...

Stațiunea este poziționată într-un cadru natural de excepție iar arhitectura locului se îmbină armonios cu verdele înconjurător. Florile sunt nelipsite, frumos și viu colorate și parcă te însoțesc, oriunde te-ai afla.

Lacul Ursu se pare că este punctul de referință, nu poți să ajungi în Sovata fără să treci și pe la lac. Lacul în sine nu mi s-a părut impresionant. Și trebuie să recunosc că am avut mari rezerve să intru în apă, din motive mai mult sau mai puțin subiective. În schimb, mi-a plăcut foarte mult cum este amenajată pădurea din jurul lacului, ideală pentru amatorii de plimbări. Ca peisaj, locul -cu tot cu lac- este deosebit, motiv pentru care l-am imortalizat în câteva fotografii din diverse unghiuri.

Am plecat de acasă pregătiți cu tot ce se poate ca să ne “omorâm” timpul liber: cărți de joc, clasicul remi, tabletă, e-book reader, notebook, telefoane și ne-am asigurat că avem, pe ici-pe colo, internet wireless. Sincer, nu am avut nevoie de ele, cu excepția telefoanelor și a internetului în timp ce așteptam masa de prânz. Apropo’ de internet, la Terasa Lacul Ursu au schimbat parola pentru acces wi-fi, dar probabil au “uitat” să o actualizeze și pe afișul de la bar. În august, noua parolă era heineken.

Diminețile le-am petrecut la Lacul Ursu, de la ora 10.00 până la semnalul de pauză de la ora 13.00. Biletul de intrare pe lac a costat 20 de lei, noi nefiind pensionari. Încă. Din păcate, nici în 2013 nu se poate ieși-intra pe baza aceluiași bilet și nu am văzut niciun afiș care să confirme că după ora 16.00 biletul de intrare ar fi 15 lei, cum citisem inițial pe internet.

Și tariful pentru parcarea mașinii a suferit mici modificări, în sensul că pentru 6 ore am plătit 8 lei iar pentru toată ziua 12 lei. Am fost nevoiți să parcăm mașina pe perioade mai mari pentru că am avut cazare la 3,5 km distanță de lac și am preferat să ne petrecem timpul în stațiune. În weekend există un singur tarif, și anume 12 lei indiferent de perioada de parcare.

Am luat masa de prânz la una dintre terasele din apropiere, Lacul Ursu sau cea a restaurantului Ciuperca Mică. La Terasa Lacul Ursu ne-a plăcut cel mai mult, mâncarea era foarte bună, vederea spre lac superbă, dar timpul de așteptare parcă devenea din ce în ce mai mare de la o zi la alta... Într-una din zile am așteptat o oră până când am fost serviți. N-a fost plăcut, dar... a trecut. În schimb, la Ciuperca Mică am descoperit o prăjitură delicioasă, cu miere și nucă; cică ar fi armenească și o găsiți în meniu cu numele "Marlenka".

După masa de prânz, plimbări de voie prin stațiune, în toate direcțiile. Inclusiv prin magazine, după eventuale suveniruri. N-au lipsit clătitele uriașe, porumbul fiert sau copt, langoși cu tot ce vrei și bineînțeles, kürtős kalács. Asta mai pe seară. E-adevărat că nu am găsit mare lucru de făcut, dar cum suntem iubitori de natură, câte un tur prin pădurea frumos amenajată din jurul lacului a fost mai mult decât binevenit. Astfel încât, ajungeam “acasă” suficient de obosiți ca să ne dorim doar un duș și puțină odihnă.

N-aș vrea să credeți că totul e perfect în Sovata; dar întotdeauna e mai plăcut să privești partea frumoasă a lucrurilor. Care, oricum, predomină. Aglomerată și animată, cu turiști de toate vârstele, din toate colțurile țării și din străinătate, cu terase pline și parcări la fel, Sovata are un aer de... litoral. Doar natura îți amintește la fiecare pas că nu ai nicio șansă să întâlnești vreo plajă prin apropiere. Cu excepția pontonului de la Lacul Ursu. Și să nu uit, stațiunea este foarte CURATĂ, în ciuda numărului mare de turiști. Personal, mă bucur că am ales să-mi petrec o săptămână aici. Cu un oarecare regret că am făcut-o atât de târziu...

P.S. Cu siguranță, cuvintele nu sunt de ajuns așa că, voi adăuga și câteva fotografii care să le completeze. Ideal, ar fi să urcați în tren/mașină și să petreceți măcar un weekend la Sovata. Eu zic că merită.

---

VIZUALIZĂRI: 3759 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI