Stațiunea Slănic - 'Perla Moldovei'

TIPĂREȘTE

Într-un sejur de o săptămână la Slănic Moldova, stațiunea situată la poalele Munților Nemira, pe valea pârâului Slănic, renumită pentru izvoarele sale cu ape minerale, nu poți să nu iei măcar o dată - la pas - toată stațiunea, în lungul ei.

Complexul Turistic "Cristal", cel care ne găzduia, este amplasat la capătul stațiunii, nu departe de Pârtia de Schi Nemira. Pentru a ajunge în centru trebuia vrând-nevrând să ne deplasăm vreo 2 km. Cu mașina? Nu, pietonal, știind că doar așa "Perla Moldovei" își va dezvălui pentru noi întreaga frumusețe.

De o parte și de alta a șoselei șerpuind pe lângă pârâu, câteva vile și pensiuni, casele localnicilor, câteva blocuri, piața acoperită, sediul poliției… Pârtia de Schi Nemira (acum fără zăpadă) și Biserica Romano-Catolică - una dintre cele mai frumoase biserici catolice din țară - nu pot trece neobservate.

Intrarea propriu-zisă în stațiune este marcată de o bifurcație a drumului principal. Aici sunt înghesuite mai multe panouri, toate indicând direcții înspre vile, hoteluri și alte puncte de interes din stațiune. Tot aici se află Primăria orașului Slănic Moldova și de aici încep să se înșiruie cele mai frumoase vile și hoteluri - Euro Vacanța, Nemira, Palas, Vilele Teleconstrucția și Pufu…

În partea centrală se află un complex comercial (pe care nu l-am vizitat), Crama Domnească - un restaurant cu specific moldovenesc unde am servit și noi o masă, precum și Pizzeria Class deschisă dar fără consumatori la toate trecerile noastre pe acolo.

Cazinoul aflat în imediata apropiere a Cramei Domnești este - în opinia mea - simbolul stațiunii Slănic Moldova. Este un monument de patrimoniu, de mare valoare istorică și arhitecturală. A fost inaugurat în 1894, fiind construit de meșteri locali și italieni, după planurile arhitectului ieșean George Sterian. Pe deal, dincolo de grădina frumos amenajată, construcția în stil neoromânesc și art nouveau, cu două turle de o parte și de alta, a fost renovată de mai multe ori adăugându-i-se și niște terase. Clădirea este în foarte bună stare, dar - fiind în proprietate privată - nu poate fi vizitată în interior.

Dincolo de șosea și de pârâul Slănic se află Complexul Balnear Racoviță - un alt edificiu emblematic al stațiunii - una dintre cele mai vechi și mai importante construcții de aici. Cu un amestec de stiluri (baroc și românesc), elegant cândva, complexul pare marcat de trecerea timpului. Nu știu dacă în zilele noastre este sau nu este funcțional, pot doar să spun că ori de câte ori am trecut prin fața lui ni s-a părut pustiu, părăsit.

Inaugurat acum mai bine de 100 de ani, complexului balnear i s-a dat numele domnitorului Constantin Cehan Racoviță - domn al Moldovei (singurul domn fanariot născut dintr-o familie de români) în semn de recunoștință pentru faptul că a fost cel care a emis primul document oficial în care zona apărea cu denumirea "Slănic".

Parcul Central pare a fi chiar inima stațiunii, în jurul său fiind amplasate cele mai multe și cele mai frumoase vile și hoteluri - Venus, Siam, Rica, Perla și Dobru (ultimele două gazde ale Întâlnirii AFA - 2017). În perioada în care am fost noi acolo, la Slănic Moldova era foarte puțină lume. La orice oră din zi, stațiunea mi s-a părut pustie. În parc însă se lucra din plin. Se curățau busturile scriitorilor, se amenajau spațiile verzi, se tundea iarba, se aranjau rondurile cu flori, iar la intrare, într-un strat semicircular, cu plante pitice, minuțios sădite și atent plasate, se "scria" numele stațiunii - SLĂNIC MOLDOVA.

Depănând amintiri, ne-am oprit o clipă pe o bancă de lângă Chioșcul Fanfarei. I se spune astfel pentru că - în trecut - aici cânta fanfara militară. Soțul meu își amintește că în copilăria lui, însoțindu-și părinții la Slănic Moldova, venea adesea în parc pentru muzica de fanfară. De neuitat pentru el este replica muzicală a unui trompetist care - nevăzut de public, ascuns undeva în pădurile din jur - răspundea acordurilor fanfarei la un moment dat. În copilărie, eu nu am fost la Slănic Moldova. Am fost doar la Târgu Ocna, într-o excursie organizată de școală. Prima mea amintire de aici a fost că - fiind prea mică (11 ani) - nu am fost acceptată pentru coborârea în subteran.

Nu știu dacă acum, în chioșc, mai răsună acordurile fanfarei. Am văzut acolo doar un ecran mare, acoperit cu husă. Probabil că, în perioadele cu mai mulți vizitatori, pe acest ecran se pot vedea imagini din stațiune și nelipsitele reclame.

În afară de chioșcul în care se spune că și George Enescu ar fi concertat în prima lui tinerețe, în parc am admirat flori, păsări în zbor, busturi de scriitori și Biserica "Sfântul Ilie" închisă și oricum fără posibilitatea de a fotografia în interior. Pe locul vechii bisericuțe distrusă în timpul Primului Război Mondial, în 1927-1929, cu sprijinul financiar al credincioșilor Axente şi Maria Pandrea din Brăila, a fost construită biserica pe care o vedem și noi astăzi. După 1990, vreme de câțiva ani, Biserica "Sfântul Ilie" a fost restaurată. S-au consolidat temelia şi pereţii exteriori şi s-a refăcut întreaga pictură pe care - din păcate - noi nu am reușit să o vedem.

Traseul celor 300 de trepte. La capătul Parcului Central, în dreptul Izvorului Sf. Spiridon (pe care n-ai cum să-l ratezi aflându-se la șosea), după ce treci podul peste pârâul Slănic, remarci o scară de piatră în urcuș prin pădure, destul de abrupt la început. Un panou amplasat alături prezintă succint Traseul Circuit "300 de scări" cu marcaj triunghi roșu cu margini albe: altitudine plecare/sosire - 517 m, altitudine maximă - 795 m. Lungimea traseului fiind de 5,1 km, timpul estimat pentru parcurgerea lui este de 2 ore - 2 ore și jumătate. Despre acest traseu - apreciat ca fiind ușor - se spune că este accesibil în toate anotimpurile.

Orice amator de drumeții montane își cunoaște sau ar trebui să-și cunoască propriile posibilități fizice. Noi apreciem că traseul nu este tocmai ușor, mai ales pe anumite porțiuni și că anotimpul umed poate fi o problemă, scara îngustă și fără balustradă putând deveni alunecoasă.

Noi am urcat doar parțial, doar atât cât să ne afundăm în pădure, să-i simțim mireasma și să-i admirăm verdele nesfârșit. Nici nu aveam de gând să parcurgem întreg traseul, două dintre motive fiind dorința de a ne continua drumul - pe șosea - până la Păstrăvărie pentru a servi masa și mai ales febra musculară cu care mă pricopsisem urcând și coborând scara dificilă de la Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei.

Tot lângă intrarea în parc din sensul celălalt, se află Hotel Dobru, cel care ne-a găzduit în 2017, cu ocazia Întâlnirii AFA. Din vecinătatea lui încep izvoarele. Dacă nu te-ai hotărât să urmezi Traseul celor 300 de trepte, poți face o plimbare relaxantă pe Aleea Izvoarelor sau Valea Izvoarelor cum mai este denumită. De-a lungul ei vei observa izvoare, scări de piatră, stânci, copaci falnici - toate alcătuind peisaje, frumoase, relaxante. Pârâul Slănic te va însoți permanent și va completa acest decor mirific. În umbră de brazi și fagi, observând izvoarele și citind pe panourile alăturate, pentru fiecare în parte, compoziția chimică a apei și indicațiile terapeutice pentru cure interne sau externe, poți avansa până în spatele Păstrăvăriei. Ca să străbați întregul traseu - aprox. 2 km - ai nevoie de 30 minute sau ceva mai mult, după ritmul pe care ți-l impui.

Interesante mi s-au părut plăcile comemorative de la Izvorul 1 care - în puține cuvinte - spun povestea stațiunii. Cea mai mare dintre cele trei plăci de marmură - montată la 20 iulie 1925 - informează că "în anul 1801, în luna iulie, 20 zile, Serdarul Mihalachi Spiridon, atras de frumusețile naturei din valea Slănicului, a descoperit cu ocazia unei vânători izvorul mineral Nr. 1, iar în anii 1804 - 1807 a mai descoperit izvoarele minerale Nr. 3,4 și 5".

Tot această placă informează că apele tămăduitoare descoperite aici au adus alinare și vindecare suferinzilor încă din 1912, "iar în timpul răsboiului pentru întregirea neamului 1916-1918 s' au distrus toate clădirile și instalațiunile rămânând neatinse numai isvoarele minerale. În anul 1922 s' au început lucrările de restaurare a acestei stațiuni și se continuă treptat la desvoltarea ei".

Refăcută parțial în perioada interbelică, stațiunea a avut din nou de suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La Vila Rica (existentă și astăzi) și-a stabilit reședința generalul colonel Johannes Frießner, comandantul Grupului de armate germane "Ucraina de Sud", iar la Hotelul Racoviță (de asemenea existent și astăzi) a fost instalat Comandamentul german al frontului "Ucraina de Sud".

Celelalte două plăci montate la Izvorul 1 - în 1976, respectiv 2001 - marchează aniversarea a 175, respectiv 200 de ani "de la descoperirea pe aceste locuri a primului izvor de apă minerală de către Serdarul domnesc Mihalache Spiridon".

Fără a fi tentați să degustăm apele sărate și sulfuroase de pe traseu, doar cu puțină apă luată de la Izvorul Sf. Spiridon, noi ne-am plimbat îndelung pe aleea amenajată, pustie. Am remarcat faptul că izvoarele abia țârâie. Probabil că unele (Izvorul 1 bis și Izvorul 10) sunt captate într-un bazin nevăzut, apa lor fiind accesibilă prin robinete cu posibilitatea de pornit/oprit.

Nu am ajuns la cascadă și nici la izvorul cu apă care arde. Pe șoseaua mărginită de pădure, am înaintat până la Păstrăvărie pentru a servi o masă de pește. În altă zi - cu taxiul pentru că drumul la pas ni s-a părut prea lung pentru a-l face în fiecare zi - am revenit pentru o masă tradițională la Restaurant "Taverna Slănicului". Acesta este amplasat alături de un alt restaurant renumit în zonă și mult căutat de turiști - Restaurantul "Cascada".

Concluzionând, pot spune că Slănic Moldova este o stațiune frumoasă, cu atracții pentru toată lumea. În afară de curele de tratament, Slănic Moldova este punctul de plecare în diferite drumeții pe trasee mai lungi sau mai scurte, mai ușoare sau mai dificile. Nu pot însă încheia fără a spune că traseul trebuie cunoscut într-o oarecare măsură mai înainte de a fi abordat, că echipamentul și apa sunt esențiale și mai ales că nu este indicat a merge singur prin pădure. Atunci când am fost noi, la Slănic Moldova a fost o "alertă de urs" primită prin mesaj, pe telefon. Un localnic ne-a arătat și locul în care și-a făcut apariția Moș Martin.

---

VIZUALIZĂRI: 3648 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI