Ronda și Setenil de Las Bodegas – două așezări urbane pe stânci și sub stânci

TIPĂREȘTE

Astăzi mergem să vedem două așezări urbane devenite celebre datorită așezării lor pe stânci sau sub stânci, devenite celebre nu numai pentru așezarea lor geografică...

Plecăm de la hotel pregătiți pentru a cunoaște alte locuri inedite din Andaluzia... faimoasele” Sate Albe” ... unde vom merge și noi să vizităm două dintre acestea: Ronda Și Setenil de Las Bodegas, aflate în mijlocul munților, într-un cadru natural deosebit.

Ronda – numită și” Meteora Spaniei” ... sau Regina satelor albe... sau orașul coridelor de tauri și nu în ultimul rând orașul romanticilor...

Ronda a fost și este un oraș romantic, idilic... a fost orașul poeților și iubitorilor de literatură și poezie arabă... scriitorul american Ernest Hemingway a trăit o perioadă aici... de asemenea a fost” Capitala bandiților justițiari” din epoca romantică.

În Ronda, au fost inventate luptele moderne cu tauri... celebrele Corride de toros.

Ronda se întinde pe niște chei cu o înălțime de 100 m până la râul Gualdalevin. Dincolo de chei, cunoscute ca El Tajo se întinde Puente Nuevo sau” Podul Nou” , ce face legătura între partea veche și cea nouă a orașului –” nou” însemnând de fapt că această parte al orașului datează din secolul al XVIII-lea...

Puente Nuevo – este un pod impresionant de 98 m înălțime... acesta oferă o priveliște panoramică uimitoare asupra defileului Tajo și separă orașul în două părți – Ronda Veche-La Ciudad- și Ronda Nouă-El Mercadillo-. Mai există două poduri – Roman și Arab – dar numai acest pod mai este folosit.

La Ciudad, orașul vechi cu influențe maure cu străzi înguste și pietruite formează centrul istoric cu clădiri vechi și impresionante monumente istorice... plimbarea prin acest labirint de străduțe este ca o cunoaștere a orașului, unde se simte atmosfera autentică andaluză...

El Marcadillo – sau partea nouă a orașului este renumită pentru Arena de tauri Maestranza, una dintre cele mai vechi din Spania.

Plaza de Toros – aici se află Arena pentru coride de tauri și muzeul destinat acestui spectacol cu tauri.

Până și o statuie a unui taur este aici în piață.

Alameda Del Tajo – parcul cu diferite statui ale unor persoanlități istorice ale orașului... insclusiv o statuie reprezentând femeia andaluză... cu vegetație din abundență și cu alei ce se termină pe renumitele balcoane... de unde se pot vedea câmpiile cultivate, ce se întând pănă la poalele stâncilor...

Paseo de Blas Infante – este o zonă de promenadă în apropiere de Plaza de Toros...

Mirador de Ronda – este un viewpoint foarte frumos cu o panoramă impresionantă asupra defileului, cu casele pitorești construite pe margine stâncilor... peisajul montan înconjurător dar și al câmpiilor din vale... toată această priveliște este spectaculoasă... o imagine pe care nu o poți cuprinde dintr-o privire...

Carrera Espinel – este strada pietonală cu multe magazine, restaurante și baruri...

Am prezentat până aici câteva informații despre oraș și principalele obiective turistice ale orașului începând cu partea veche până in partea nouă, de unde am început și noi plimbarea noastră...

Am plecat din parcarea publică... ne-am bucurat de umbra portocalilor amari sau sălbatici de pe marginea bulevardului... am admirat măreția bisericii catolice și ne-am oprit la umbră în parcul Alameda Del Tajo să ascultăm ghida ce ne-a spus câteva informații despre oraș – mai sus am încercat să redau din ce-am reținut... câteva informații, mai mult turistice... Plimbarea prin parc și prin zona de promenadă până la Plaza de Toros a fost o încântare... o îmbinare de nou, de inedit și de multe detalii despre oraș.

Am aflat un pic de istorie despre coride cu tot ritualul – de la creșterea și îngrijirea taurilor până la spectacolul în sine din arenă- așa am aflat că taurul care participă la coridă trebuie să fie crescut singur până la vârsta de 5 ani... așa se explică starea agitată a taurului... Sau, toreadorul flutură acea capă roșie pentru spectatori, taurul nu distinge culorile...

Astăzi se mai țin coride doar o dată pe an, în septembrie... dar pentru andaluzi este o mare fiesta... în continuare există ferme de animale unde se cresc tauri și scoli speciale pentru bărbații care doresc să-și arate măestria în arenă- renumiții toreadori!

Aici am asistat la o scenă cam neplăcută... zona fiind plină de grupuri cu ghizi cu stații și steaguri din țările de domiciliu... turiștii aveau căști și ascultau explicațiile ghizilor, fie grupați sau împrăștiați... o ghidă locală a apostrofat-o pe Andreea, ghida noastră, că face ghidaj fără un ghid local... s-au liniștit lucrurile până la urmă, dar ghida locală mi s-a părut foarte vehementă în a-și susține poziția... până la plecarea din oraș nu au mai fost alte probleme... iar Andreea ne-a explicat că este autorizată să facă ghidaj în oraș și acolo unde este cazul am luat ghid local... așa se explică de ce unele excursii costă mai mult și îi înțelegi și pe localnici că nu este ușor să trăiești într-un oraș turistic... Și după cum ați văzut la știri în ultimul timp, rezidenții spanioli și nu numai, au început să facă proteste împotriva turiștilor...

Ne-am continuat plimbarea spre partea veche a orașului... până la Puente Nuevo, Podul Nou... da, acesta este principalul obiectiv al orașului și nu ai cum să-l ratezi... acesta face trecerea rutieră și pietonală peste canion... știți cum este când ajungi aici... wow, efectiv nu știi pe ce parte să stai și să privești în toate părțile dar mai ales în jos... da, este spectaculos!!!

Aici am descoperit ce poate face natura și cât profită omul... și asta din toate timpurile...

Ne-am plimbat pe străduțele orașului vechi, am văzut clădirile istorice însemnate cu acele plăci din faianță tipic andaluze... chiar pare un labirint de alei, mergem dintr-o piațetă în alta și ajungem de unde am plecat, la clădirea de lângă Podul Nou unde este placat cu inscripția Drumul Călătorilor Romatici și cu citate ale unor personalități ce au trecut prin Ronda!

Dar, cât am admirat priveliștea de pe Podul Nou l-am văzut pe Don Miguel... Restaurantul cu terasă în trepte, pe canion la piciorul podului... și nu am fost singura care mi-am dorit să stau acolo și să admir podul dintr-o altă perspectivă...

Am identificat ușor intrarea în clădire... aici este și hotel, restaurant și bar... am coborât pe o scară interioară și am ajuns direct pe terasa pe care o văzusem de vis-a-vis... Am fost cinci fete și Sorin... am ocupat două mese la umbră lângă piciorul podului...

Tânărul chelner a fost foarte amabil și ne-a recomandat Tapas... porția fiind suficientă pentru o persoană... așa că fiecare a comandat câte o porție diferită și am gustat toți din toate... și de băut, bere și cafea... Berea am primit-o  în niște pahare imense cu picior... și după aceea porțiile cu mâncare... gazpacho, salată cu somon, chioricitos (un fel de cârnați mici un pic picanți), roții cu brânză și sosuri locale și robo toro... Aici am mâncat renumita coadă de taur... un fel de mâncărică cu sos și cartofi prăjiți... a fost cea mai gustoasă din toate câte am mâncat în această vacanță... curcubeu pe cerul gurii... practic am șters farfuria cu pâinica proaspătă primită... De altfel toate felurile de mâncare primite au fost gustoase.

Nu pot descrie în cuvinte atmosfera... eram acolo și trăiam din plin acea clipă... aici am trăit cele mai frumoase clipe din această vacanță... peste tot a fost frumos, dar aici a fost cu piele de găină!!!

Sorin a cerut nota pentru ambele mese... 99,90 Euro - a achitat-o cu cardul – iar chelnerul chiar a apreciat gestul... dar, mai târziu fetele ne-au dat partea lor de consumație... !!!

Cu greu am plecat către locul de întâlnire cu ghida... am mai intrat un pic și pe Carrera Espinel... dar nu am luat decât câte o înghețată... și mici suveniruri... Aici am văzut cele mai frumoase evantaie pictate manual... dar costau de la 40 euro în sus...

Ne-am luat la revedere de la Ronda și am plecat mai departe spre un alt sat inedit.

Setenil de Las Bodegas- un sat deosebit, situat într-un canion sub stânci, odinioară a fost în topul destinațiilor secrete europene... astăzi este foarte cunoscut și plin de turiști.

În Setenil, explorăm faimosul sat de sub stânci și admirăm peisajele rurale. În timp ce majoritatea orașelor căutau protecție pe stânci înalte, oamenii din Setenil de las Bodegas au făcut tocmai pe dos, făcându-și adăposturi în peșterile de sub stâncile abrubte ale Rio Trejo. S-au păstrat și astăzi multe dintre casele-peșteră originale, unele fiind transformate în baruri și restaurante. Aici putem să fim clienții celebrelor bodegas- vechile beciuri, sau pivnițe- și savura celebrul Licor de la Paz – lichiorul păcii pe bază de canabis...

Și aici pot spune că sunt bine organizați spanioli din punct de vedere turistic... parcare pentru autocare undeva în câmp, într-o margine și de aici un trenuleț ne plimbă până la intrare în sat...

1 euro/pers. dus/întors... nici nu vă imaginați ce atmosferă a fost... ne-am simțit ca niște copii plimbați cu titicarul... și de aici ne-am plimbat pe jos prin sat.

La intrare există o hartă a traseului... practic nici nu ai nevoie de hartă, sunt două alei ce mărginesc râul Trejo... alei cu casele sub stânci... baruri cu terase, restaurante sub stânci, buticuri cu produse locale... plante ce atârnă de pe stânci...

Cam aglomerat era când am ajuns noi... toți fiind atrași de frumusețea locului... ții pasul pentru că nu ai încotro... pe dreapta la dus și ne întoarcem pe partea opusă... intrăm în toate magazinele să vedem și noi despre ce este vorba...

Am stat la o terasă, am savurat câte o bere și ne-am bucurat de atmosferă.

Am luat și o sticlă de lichior dar nu pot spune că este ceva deosebit... rece este răcoritor.

Da, este unic acest sat andaluz și chiar ne-am bucurat că am ajuns aici și ne-am plimbat prin sat pe sub stânci... toată lumea vrea să facă poze, să prindă imaginea cea mai spectaculoasă...

Cu titicarul ne-am întors la autocar și de aici la hotel... a fost o zi plină de imagini spectaculoase... a fost despre nou și frumos... cu emoție și adrenalină... și despre amintiri frumoase!!!

Concluzia zilei după această excursie unde am văzut aceste două așezări andaluze a fost că aici ne-a plăcut cel mai mult, aici am văzut cele mai autentice și inedite locuri andaluze...

A meritat din plin această excursie și vă recomand cu mare plăcere să vizitați aceste așezări andaluze!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 84 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI