La pas prin zona Poaiana Marului

TIPĂREȘTE

Având rude in Timisoara pe care nu le-am vazut de mult timp, anul acesta, 2021, ne-am propus sa ajungem în concediu într-o zona apropiată de acest oraș dar sa fie și undeva într-o zonă muntoasă. Dupa„investigatii” amanuntite, am ales Poiana Marului – Pensiunea Florina - https://www.pensiunea-florina.ro/index. html.

Venind dinpre Bucuresti, am ales drumul mai lung dar mult mai placut prin Horezu, Transalpina, Obarsia Lotrului, Petrosani, Otelul Rosu, Poiana Mărului. Drumul este foarte bun mai puțin zona Oțelul Rosu – Poiana Mărului care este asfaltat, dar nu foarte întreținut. Sunt ceva gropi ici-colo dar nu de speriat. Am gasit la intrarea în pensiune un panou nostim pe care scria„Nu va mai faceti griji pentru gaurile din drum si bucurati-va de călatorie” semn că se știe de problemă.

La pensiunea Florina, am stat într-o cameră tripla care mi s-a parut a fi foarte mare în comparatie cu multe alte camere de același tip și îți dădea... așa... un sentiment de libertate, de confort. Baia... la fel, foarte mare și bine dotată. Locația este superbă, curtea este uriașă având foarte multe locuri unde te poți odihni fără a simți presiunea sau intruziunea altor turiști. Curată, întreținută, cu o echipă de oameni care chiar se ocupau de frumusețea acestui loc. Mâncarea foarte bună, proaspătă, gatită bine, așa de gustosă că am plecat cu ceva greutate în plus.

După cum au mai observat și alți turisti, zona este frumoasă, pitorească, liniștită și are potențial. Dar se vede că suferă de oarece apatie, nu am vazut prea mare implicare a factorilor locali în a face din ea o atracție. Poate e mai bine așa, mai puțini turiști mai multă liniște.

În acestă zonă poti să petreci câteva zile pline de relaxare, iubitorii de drumeții au trasee destul de ușoare și frumoase. Noi am petrecut o jumătate de zi la lacul Poiana Marului mai bine zis la coada lacului. Nu este nimic amenajat aici, este interzis scăldatul și camparea. As fi dorit o plimbare pe lac cu hidrobicicleta sau cu barca. Nu stiu daca este posibil. Am mers însă la Cascadele Șucului. Un drum fostier foarte frumos, lin, cale de 6-7 kilometri, un traseu care l-am facut în week-end și a fost foarte animat. Traseul se poate face și cu bicicleta.

Ne propusesem ca la întoarcere să ne oprim direct la fabrica de bere artizanală Scorillo să degustăm și să ne răcorim cu o bere adevarată. Nu am reușit pentru că am admirat natura prea mult, ne-a doborât oboseala și foamea. Însă la plecarea din zonă am trecut pe la fabrică și am luat la pachet un set de sticle de bere blondă și arămie... Extraordinară!

Ajungand aici, în Munții Banatului, am vrut să vedem cât mai multe obiective. Am reușit sa facem un tur de forță într-o zi și am ajuns la Orșova, plimbare pe Dunare cu o barcă de viteză... senzații tari, adrenalină... apoi am trecut pe la cascada Bigăr. Locul este foarte frumos dar nu spectaculos. Cei mai mulți se opresc doar la cascadă însă la aproximativ 150 de metri mai sus se afla izvorul cascadei precum și o grota.

Într-o altă zi am ajuns la Mănastirea Prislop. Recomand doritorilor să ajungă aici în orice zi din saptămână numai in weekend nu. Am trecut pe la... hai să-i zicem Muzeul dinozaurilor pitici din Țara Hategului. Este un concept, nu va așteptați la ceva de tipul Dino Parc din Râșnov. Este susținut doar pe bază de voluntariat. Nici o autoritate locală nu se interesează. Merită vizitat și susținut prin orice donație oricât de mică. Respect copiilor care reușesc sa facă viabil acest proiect. Mai departe... alt obiectiv deosebit și uitat de toți: Biserica din piatra de la Densuș. Uimitor ce au reușit sa facă înaintașii noștri. Detaliile despre obiectiv sunt pe INTERNET. Dacă ajungeți în zona nu ratați să îl vedeți. Și de aici... drum întins către Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Foarte frumos... Recomand să vizitați tot complexul nu doar ce e la stradă. Forul este mai sus cu vreo 300 m. Este impresionant ce a fost la Ulpia Traiana. Se vede și un oarece interes din partea autorităților, nu este chiar lăsat de izbeliște ca multe alte vestigii.

Am plecat spre Timișoara plăcut impresionați de tot ce a însemnat interacțiunea cu Poiana Marului și îndeosebi cu pensiune Florina. Timișoara acum... decepție mare, mai ales că l-am cunoscut încă din anii 80 când era într-adevăr„fruncea” . Totul pare prăfuit, lasat în voia sorții. Ici colo încercări de resuscitare dar nu este nici pe departe o atracție turistică. Decepția cea mai mare: Parcul Rozelor.

Întoarcerea către casă am facut-o prin Sibiu, cu un popas de o zi, apoi mult trâmbițatul Castel de lut din Valea Zânelor. Ideea în sine este extraordinară. Dar cum trebuie să producă bani, ceea ce se întâmplă acolo este o mare mizerie. Este locul care trebuie văzut odată în viața și nimic mai mult. În afara castelului este un mare bâlci românesc care alungă orice nuanță de poveste. Continuarea drumului... pe Transfăgărășan. Nu este nimic nou de povestit... Drumul, peisajul e spectaculos. Dar pentru călătorii pe jos sau bicicleta e nesigur. În 14.07.2021 am numărat 5 ursi adulți și doi pui intre bornele kilometrice 69 până la 58 care pur și simplu așteptau mîncare pe marginea drumului. Și mulți iresponsabili se opreau sa facă poze.

---

VIZUALIZĂRI: 2796 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI