Muntii nostri aur poarta

TIPĂREȘTE

La inceputul lunii iunie a lui 2010, fiind cu colegii de facultate la una din placutele noastre intalniri, la Lacu Rosu, si cazati la Hotelul Lacu Rosu, ne-am hotarat sa luam urma celor mai tineri, ce strabat minunatele poteci din Cheile Bicazului.

Cum am ajuns in acest superb defileu? Pornind din Targoviste, pe DN71, am traversat culmea muntelui Paduchiosul spre Sinaia, apoi pe valea Prahovei, prin Predeal si Brasov, folosind drumul cel mai scurt, dar frumos, pe la Sf. Gheorghe, Miercurea-Ciuc si Tusnad, iar de la Gheorgheni am patruns in Cheile Bicazului. De la Gheorgheni pana la Lacu Rosu sunt cca 27 km, iar de aici pana la Bicaz cam tot la fel.

Lacul s-a format in prima jumatate a sec. XIX, ca urmare a unei masive alunecari de teren care a stavilit cursul raului Bicaz, intr-o mica depresiune formata de muntii Suhardu Mare, Suhardu Mic si Ghilcos (Ucigasul). Apa raului a inundat o padure de molid, iar, in timp, trunchiurile s-au mineralizat. Si azi varfurile lor mai strapung oglinda lacului intr-o portiune din amonte. Oamenii au construit un debarcader, lacul fiind folosit pentru canotaj de agrement. In general, temperatura nu este prea ridicata, dar climatul este foarte placut, bland, stimulator. Defileul are o lungime de aproape 5 km, cu o inaltime medie de 1300 m, cu pereti aproape verticali din calcar, cu o distanta mica intre ei, vreo 200-300 m. Cea mai salbatica portiune a cheilor este Gatul Iadului, unde paraul Bicajel se varsa in Bicaz. Din cate stiam, alpinistii faceau ascensiuni pe Piatra Altarului (Bardosului), dar acum nu am vazut nici unul care sa se aventureze.

Inainte de 1989 erau vile, cabane si camping cu casute si corturi, o casa de cultura. Azi multe din acele constructii s-au depreciat, inclusiv Cabana Cheile Bicazului, dar in ultimii ani s-a construit foarte mult, iar unele din vile s-au modernizat. Stiam numai de Cabana Cheile Bicazului, situata pe sosea, la marginea DN 12C, din piatra si lemn. Lumea coboara din masina macar pentru o plimbare de cateva ore de-a lungul soselei. Dar exista poteci si pot fi facute excursii individuale, dupa marcaje, la varful Suhardu Mic (acolo scria 1h, dar la varsta noastra ne-a luat cam 2 ore). Poteca trece mai intai printre constructii mai noi sau mai vechi modernizate, apoi am avut parte di pajisti superbe. In cele din urma drumul a devenit mai greu, nu mai ajungeam, prin padure si printre stanci verticale. Ne-am trezit, pur si simplu in varful unui stei, de unde privelistea este minunata atat catre lac, dar si catre zona ce se deschide dupa depasirea defileului. Si nu ne-a parut rau ca ne-am aventurat la o astfel de plimbare. Dar si catre Suhardu Mare si la Ghilcos exista poteci (cam 2 ore la fiecare).

Au fost 3 zile in care ne-am simtit foarte bine.

---

VIZUALIZĂRI: 2320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI