GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Lacul Rosu “daca te uiti in apa lacului, vezi stralucirea ochilor verzi si inlacrimati ai Esterei…”
Asa se sfarseste legenda Lacului Rosu care se poate citi pe un panou in fata acestui colt de frumusete din Muntii Hasmasul Mare numit Lacul Rosu. Este vorba de o legenda maghiara, care povesteste despre o fata, Estera, care s-a indragostit de un tanar puternic si frumos, dar cu care nu s-a putut casatori deoarece el a fost dus in armata. Estera, prin frumusetea ei, a atras atentia unui haiduc care-si facea veacul prin preajma. Acesta a rapit-o, promitandu-i bogatii, doar, doar s-o indura fata sa fie sotia lui! Dar fata era indragostita de tanarul plecat in armata, ii ducea dorul si-l astepta acasa pentru a fi din nou impreuna. Vazand ca nu-i chip sa se inteleaga cu rapitorul ei, fata a cerut ajutorul muntilor! Asa se face ca ruga ei a fost ascultata si intr-o zi, s-a iscat o furtuna puternica care a facut prapad, muntele s-a prabusit, acoperind tot ce era imprejur. Haiducul a fost prins sub bucatile cazute, din pacate si fata frumoasa a fost prinsa sub daramaturi, impreuna cu un pastor cu o turma de oi.
Am ajuns la Lacul Rosu in jurul amiezii, parcarea din fata lacului era plina, la fel si drumul principal, cu greu se putea trece printre masinile parcate la drum.
Peisajul e superb! In fata se zaresc culmile muntilor acoperiti cu paduri de brazi iar mai departe, se zaresc cativa pereti de stanca, bucurandu-ne privirea cu acest peisaj salbatic.
Am coborat la lac, fiind o mica diferenta de nivel. Frumusetea zonei atrage multi turisti, ceea ce a determinat sa se amenajeze aici multe tarabe cu suveniruri, mancaruri, terase, precum si construirea unor pensiuni. E lume foarte multa. Ne-am indreptat privirea spre lac, unde privelistea ne da fiori. Cioturile trunchiurilor de copaci care se vad in apele lacului dau o nota de mister. Privind apa adanca prin care nu se zareste nimic, fantezia lucreaza si ne inchipuim diverse intamplari, mai mult sau mai putin placute.
Un alt nume dat lacului este Lacul Ucigasul, din cauza unui pastor despre care se crede ca a fost ingropat la caderea muntelui, dar si multiplelor poteci foarte abrupte, care sunt greu de strabatut, care sunt in imprejurimi.
Acest lac s-a format prin alunecarea unei portiuni din Muntele Ghilcos, care nu a mai rezistat imbibarii cu apa, inundand valea si formand acest lac in forma literei “L”, cu o adancime maxima de 10 m.
Bieneinteles ca ne-am indreptat spre debarcader si am vrut sa facem o mica plimbare cu barca, 15 lei /30 minute /2 persoane. Din pacate, fetita noastra nu statea de nici un fel si am renuntat la plimbare.
Am ramas insa in zona debarcaderului, fiindca aici este un punct de observare a ratelor salbatice. Ele se plimba mereu printre varfurile brazilor care erau candva, alteori stau ascunse dupa barci, dar daca sunt cautate, se gasesc cu siguranta. Mereu apare cate una de dupa barci, fugind dupa consoartele ei, care sunt mai in fata.
Zona Lacul Rosu este ideala pentru iubitorii de natura, pentru relaxare sau pentru plimbari si pentru drumetii. In zona se pot face diferite trasee (intre 1 si 4 ore), cu punct de plecare Lacul Rosu si continuand spre Cheile Bicazului. Am vazut ca anumite trasee intra in Rezervatie, se poate trece si prin Cheile Bicajelului, pe care insa noi nu le-am gasit.
Am stat putin si la locul de joaca, cu topogane si leagane din lemn dupa care ne-am plimbat prin zona lacului. Am avut noroc fiindca era o zi calduroasa si era uscat pe jos, altfel cred ca ne-am fi noroiat, fiind putine zone pavate, in rest aleile sunt acoperite cu pietris. Frumusetea locului, insa, acopera orice neajuns. Dupa ce ne-am mai relaxat putin si i-am dat fetitei sa manance pe o banca din apropiere, langa un morman de coji de seminte, ne-am indreptat spre Cheile Bicazului.
Chiar daca lacul are o nuanta rosiatica datorita aluviunilor rosiatice aduse de Paraul Rosu si a calcarelor aramii din zona, coronamentul arborilor se reflecta uneori in apa, aceasta avand culoarea verde. Acest verde, combinat cu sclipirile apei care se unduiesc sub razele de soare, amintesc de ochii verzi si inlacrimati ai fetei care s-a inecat aici...
Trimis de biancuta in 06.09.10 17:50:36
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (biancuta); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Una dintre primele declaratii de dragoste le-am facut intr-o barca pe lac, era sa ne rasturnam apoi, insa finalul a fost cu happy end . Felicitari!
Ce frumos, pepsi! E un loc foarte potrivit, zic eu, amestecat cu putina adrenalina, daca se intampla sa aveti surprize cum ati avut voi...
Frumos povestit, desi s-a scris mult despre Lacu Rosu, e intotdeauna ceva nou de povestit - peisajul sau legenda sau ratele alergand, toate vazute diferit prin ochii fiecaruia dintre noi.
Intamplarea a facut ca in urma cu cateva zile sa ajung din nou aici. Prima data am vazut acest lac in urma cu multi ani (peste 30) apoi prin "92" sau "93" si iata acum din nou, ce pot sa spun este ca prima data lacul era presarat cu o multime de trunchiuri de copac cu inaltime de la 0.5m pina la 1.5m practic trebuia sa faci un adevarat slalom printre aceste trunchiuri daca te plimbai cu barca, apoi in anii 90 numarul acestora s-a diminuat substantial, in prezent mai sunt doar cateva, mare pacat, insa aici este vorba doar de legile naturii nu putem acuza pe nimeni, asta ma face sa cred ca sunt unul dintre norocosii care au vazut acest lac in toata splendoarea sa !
Revenind la impresiile aici de fata, am doar cuvinte de lauda!
am atasat aceasta melodie, sper sa placa, daca nu o putem schimba!
curios, poate ne-am si intalnit nu era nimeni cu tricou AFA?
mi-a placut povestea, imi place enorm zona dar in barca nu ma sui, am eu o retinere la Lacul Rosu
Ce pacat ca nu toate povestile de dragoste se termina cu hapy end. ( pepsi a fost norocos ) .
@cristian h, asa e, esti unul din norocosii care au vazut acest loc asa cum spui, in toata splendoarea sa. Eu cred ca si acum e greu sa te plimbi cu barca, trunchiuri de copaci sunt inca destul de multi. Cat despre frumusete... eu l-am mai vazut acum cativa ani, dar nu asa cum ai avut tu norocul. Insa imi inchipui spectacolul care era atunci si chiar la inceput, comparandu-l cu Lacul Bezid, pe care l-am vazut in perioada imediata dupa ce a fost inundat, cu arbori inecati, in perioada cand inca aveau coronamentul intreg, care ieseau din apa uscati si negri, fara frunze, peisajul fiind impresionant, iar ceva mai incolo se inalta turla bisericii! Si la Lacul Rosu candva a fost asa, dar... timpul le rezolva pe toate!
@web 13, imi place melodia, iti multumesc! Se potriveste perfect impresiilor mele.
@sanziana m, multumesc pentru aprecieri, sincer si eu am o retinere fata de apa in general.
@biancuta
Ai scris aşa frumos acest review, că-mi doresc nespus să revăd lacul. Nu l-am mai văzut din copilărie.
Ups!!! A ieşit şi un SB!
Noi, cand am fost la Lacul Rosu, am servit masa pe terasa de langa lac. Asa de frumos a fost. Si mancarea buna.
Alta data, am urcat inspre Varful Hasmasul mic, nu stiu exact, numai daca ma uit pe harta, varful care se vede de la lac. Stanca acea imensa.
Am sa scriu si eu dupa ce termin cu concediul de anul acesta, un review luuuung despre calatoriile mele de prin tara. Doar sa-mi sortez si sa-mi caut si pozele.
Degeaba, avem multe frumuseti in tara, stam pe mina de aur, vorba aceea, dar nu suntem in stare sa le scoatem in evidenta.
Frumos review, frumoasa zona = 400 PMA... Felicitari ai scris ff. frumos.
Chiar frumos ai scris. Dar asta nu mai este o intamplare. Felicitari !
Multumesc tuturor celor care au citit acest review, dar nu in ultimul rand multumesc celor care l-au apreciat/votat. Aprecierile voastre inseamna mult pentru mine! Existenta acestor locuri frumoase ne determina sa vorbim frumos despre ele, caci daca nu ar merita, nu le-am mai lauda!
@bessondm, asa e, perceptia fiecaruia e diferita in legatura cu acelasi lucru. Acesta e si rolul acestui site, fiecare spunandu-si parerea, cei care cauta o destinatie o pot face in functie de impresiile postate, cele in care se regaseste.
@diaura, dragostea e ciudata, uneori dureroasa, chiar si atunci cand ea rezista...
@creivean, ma bucur nespus ca ti-am fost de folos! Daca te duci acolo, la Cheile Bicazului cu siguranta vei ajunge, dau nu uita de Rezervatia Naturala Cheile Sugaului. E un loc superb, de parca ar fi o gradina de care cineva are grija! Iar vegetatia e plina de culoare, se vede ca solul e fertil.
@Alina Morar, cred ca a fost o drumetie pe cinste, foarte tare sa urci pe stanca aceea! Astept impresii!
@multumesc, @celeste, pentru aprecieri!
@Andox, am si eu momente mai bune sau mai rele cand scriu, depinde si locatia... Iti multumesc mult!
Legenda chiar este reala? Care mai este farmecul daca toata lumea a murit la final?
@stancuflorina, e doar o legenda trista. Lacul are inca o poveste, se spune ca mai multi pastori au fost prinsi sub daramaturi, iar culoarea rosiatica ar fi sangele lor, care uneori se ridica la suprafata, dar povestea fetei indragostite e preferata.
Foarte frumos ! Asa e cu lacurile de la noi, toate au legende "tesute" pe langa ele.
Frumos povestit... Mai ales ca am citit acest review intr-un cadru mirific in Bucovina...
Felicitari pentru descrierea facuta! Am fost acolo acum zece ani si cred ca este la fel de frumos... Pacat ca este atat de departe !
@presario, @magdalena, @corinne, multumesc pentru aprecieri. Asa e, foarte multe locuri au cate o legenda, dar acest lucru le sporeste farmecul! In ce priveste distanta, a fost destul de mare si pentru noi.
Felicitari pentru acest frumos review, in 2007 am trecut si noi pe acolo, e frumos, peisaje minunate, nu stiam legenda acestui lac, un vot mare si din partea mea...
Lacul Rosu s-a format in anul 1837, cand noi eram doar niste frumoase vise SF in mintea stabunicilor nostri. O parte din muntele Gilcos (in traducere Ucigasul sau The killer) a barat navalnnicul drum al unor rauri de munte, ori cum pe-aici exista multa apa feruginoasa, trunchiuriule copacilor s-au impregnat cu saruri de fier si chiar apa lacului are o culoare rosietica.
Mi-aduc aminte ca dupa '89, timp de aprox 1 an, cativa (putini) adepti ai turismului cu "orice pret" care nu s-au sfiit sa-l aduca pe Dracula si pe-aici prin lac, au ajuns a considera ca acele trunchiuri brun-roscate de copac erau adevarate paduri de "tepuse" pregatite "ille tempore" pentru turci iar lacul era rosu doar dupa regalurile sangeroase ale lui Vlad Tepes. "Teapa" a mers pana cand s-a aflat ca Vlad a trait in urma cu mai bine de patru secole iar Lacul Rosu s-a format doar in urma cu nici doua secole. Acesti "organizatori de turism de ocazie" sacrificau la cerere chiar si vitei in fata turistilor in extaz.
Frumoase locuri cu peisaje deosebite, din pacate nu sunt promaovate la adevarata lor valoare pentru turistii straini.
@any si @cosminp, va multumesc, e un loc superb, ca atatea altele din tara noastra.
@dorgo, nu stiam de povestile cu tepusele lui Vlad Tepes. Asa cum spui, trunchiurile copacilor sunt impregnate cu saruri de fier, deoarece Paraul Rosu trece prin cateva straturi de oxizi si hidroxizi de fier, din acest motiv acele cioturi au suferit un fel de conservare, rezistand aproape 200 ani, daca nu ar fi disparut cu mult timp in urma.
@david, asa e, nu sunt suficient promovate si e pacat, sunt locuri superbe!
Am citit undeva ca lacul a fost descoperit de trei turisti din Gheorgheni curand dupa formarea lui, care au ramas profund impresionati de frumusetea locului. Plecand de aici, ei au povestit tuturor ca au descoperit "un colt din paradis". De atunci, au inceput sa vina turistii sa vada acest mic paradis.
Povestire şi fotografii frumoase, dar nici comentariile nu sunt de trecut cu vederea. Aşa am putut afla noutăţi despre Lacul Roşu pe care-l ştiu doar plin cu trunchiuri de copaci. Avea farmecul lui. Acum, fără trunchiuri, nu ştiu cum arată, dar cred că este un luciu de apă monotonă, ca oricare alt lac mai mare sau mai mic, natural sau artificial.
@abbilbal, iti multumesc pentru aprecieri! Sunt si acum trunchiuri de copaci, dar din cate am inteles din cele spuse de cristian h, acum sunt mai putine, e si normal. Poti vedea in pozele 11,12,13. Acele trunchiuri vor disparea in timp, dar nu avem ce face. E adevarat ca ele dadeau un aer misterios locului, dar va ramane frumusetea peisajului montan, a lacului inconjurat de padurile de conifere, a stancilor spectaculoase care se vad in apropiere, etc. Locul nu e "pierdut" si va ramane un peisaj superb foarte potrivit pentru odihna si relaxare, sau pentru drumetii montane.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Lacul Roșu, o minune a naturii — scris în 24.11.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Feb.2022 Lacul Roșu altfel — scris în 13.02.22 de MarinaCo din MIROSLAVA [IS] - RECOMANDĂ
- Jan.2021 Prin Cheile Bicazului și o plimbare de iarnă în jurul Lacului Roșu — scris în 18.01.21 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Lacul Roșu – Poteca Minunilor cu 9 puncte de observare, din Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș — scris în 03.11.20 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Doua zile intr-un tinut de vis — scris în 08.01.19 de DOINITA din BOTOșANI - RECOMANDĂ
- May.2017 Lacul Roșu - legenda vie — scris în 19.09.17 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Oct.2016 Lacul Rosu si Cheile Bicazului, toamna — scris în 31.10.16 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ