Prin Cheile Bicazului și o plimbare de iarnă în jurul Lacului Roșu

TIPĂREȘTE

La începutul anului am vrut să profităm de câteva zile libere și ne-am propus să găsim pe undeva zăpadă, pentru a ne distra puțin la săniuș. Încă nu ninsese în acel moment, așa că am aruncat o privire pe mai multe webcam-uri din zona de munte. Ne-au atras atenția imaginile de lângă Lacul Roșu, fie și numai pentru că lacul era înghețat bocnă și unii turiști se plimbau pe gheață. Acolo era de noi! Așa ne-am zis și am pornit la drum, alegând în final să ne cazăm la Piatra Neamț deoarece intenționam să vizităm și câteva locuri din acea zonă. Între Piatra Neamț și Lacul Roșu sunt aproximativ 60 de kilometri, distanță pe care am parcurs-o dus-întors timp de două zile. În plus, drept bonus, am străbătut de fiecare dată Cheile Bicazului, locuri fascinante pe care nu le mai văzusem de vreo trei ani și jumătate.

Am mers spre Lacul Roșu vineri și sâmbătă, plecând de la Piatra Neamț în jur de ora 10.00; nu am fost mai matinali deoarece am vrut să ne simțim cu adevărat în vacanță și oricum diminețile de iarnă la munte sunt foarte reci. Prin Cheile Bicazului am zăbovit de fiecare dată, întrucât am oprit în mai multe locuri pentru a ne bucura cu adevărat de măreția pereților de piatră care par a atinge bolta cerească. Am avut noroc pentru că nu era deloc aglomerat, trecea doar câte o mașină din când în când. Am aruncat și scurte priviri pe la suvenirurile celor câțiva comercianți care îndură cu dârzenie frigul iernii, alegând să cumpărăm două perechi de papuci îmblăniți (25 de lei perechea - sunt foarte călduroși, așa că recomandăm!).

Chiar dacă sâmbătă a nins puțin, șoseaua a fost curată, așa că nu am avut nicio problemă. Iar dacă în zilele de vară parcarea din zona Lacul Roșu poate fi o adevărată problemă, de această dată am găsit locuri libere chiar peste drum de restaurantul Panorama. Am mâncat mai demult acolo și am rămas cu o impresie bună, dar acum restaurantul era închis din cauza situației actuale. Asta a fost, noroc cu faptul că se preparau langoși și kurtos kalacs în apropiere - delicios!

Știam că în zonă se pot face câteva trasee ușoare, iar o astfel de drumeție se poate face pe poteca ce înconjoară lacul. Citisem dinainte câteva informații, așa că ne-a fost simplu să ne orientăm. Totodată, în apropiere, există un indicator care face referire la traseul turistic” În jurul lacului” .

Conform celor afișate, marcajul este crucea roșie, durata drumeției - aproximativ o oră, distanța - patru kilometri, traseu accesibil tot timpul anului, iar diferența de nivel este mică - 40 de metri. Altitudinea la pornire (la debarcader) este de 983 de metri, iar cel mai înalt punct este” Balconul de Piatră” - în acel punct te-ai cocoțat la 1007 metri deasupra nivelului mării!

Am observat și o hartă cu acest traseu pe un perete al unei clădiri din vecinătatea debarcaderului, remarcând faptul că traseul pe care intenționam să îl parcurgem se mai numește ” Poteca Minunilor” . De-a lungul acestei poteci sunt amenajate nouă puncte de observare a florei, a faunei și a frumuseților naturale din zonă. Întrucât am mers acolo iarna, nu am avut unde să vedem nici rațe, nici licheni sau alte plante acvatice, însă ne-am bucurat din plin de peisajele minunate.

De la debarcader am pornit spre stânga pe poteca înzăpezită și destul de lată; din loc în loc, sunt amplasate panouri informative, câte o băncuță și un coș de gunoi. Noi ne-am mai oprit uneori, însă am admirat împrejurimile fără a sta jos. În aproximativ 25 de minute am ajuns în coada lacului, am traversat o punte peste râu și ne-am apropiat de o păstrăvărie. Nu ne-am dus să vizităm bazinele, ci am continuat pe poteca marcată în jurul lacului. Am trecut apoi pe lângă o cabană de vânătoare și, încetul cu încetul, au apărut tot mai multe puncte de belvedere spre cele două vârfuri dominante din zonă - Ucigașul și Suhardul Mic. Pe cealaltă parte a lacului se vedeau turiștii la săniuș, iar câțiva oameni se plimbau pe lacul înghețat; am făcut și noi acest lucru a doua zi, gheața avea vreo 20 de centimetri grosime (către coada lacului am întâlnit o zonă unde fuseseră tăiate cuburi mari de gheață, iar câteva bucăți rămăseseră pe mal).

Pas cu pas, am ajuns în locul unde poteca se îndreaptă spre cealaltă latură a lacului (am văzut că, din acea parte, lacul este alimentat de către pârâul Suhard). Peste vreo 10 minute, sosisem lângă o punte cam șubredă, pe care am traversat-o cu grijă. Am ajuns apoi la punctul opt de observare (Observarea păsărilor). Din acel loc, poteca urcă destul de abrupt pentru câteva minute (ne-a fost destul de greu să urcăm, pentru că nu aveam bețele de drumeție, iar poteca era parțial alunecoasă din cauza gheții). Oricum, după o oră de la începutul drumeției, ajunsesem la punctul de belvedere numit Balconul de Piatră. Am admirat Lacul Roșu de la înălțime și am continuat apoi drumeția; din acel punct existau două variante: fie coboram abrupt și traversam pe o punte îngustă care se balansează, fie continuam prin pădure după marcaj, spre hotelul Lacul Roșu. Noi am ales a doua variantă și am mai mers vreo 15 minute prin pădure, ieșind apoi în parcarea hotelului. De acolo ne-am întors către lac pe o alee, printre unitățile de cazare din jur. Plimbarea noastră în jurul lacului a durat o oră și jumătate, cu pauze scurte pentru fotografii.

Mai trebuie spus că vara se poate coborî de la Balconul de Piatră chiar spre puntea îngustă (care poate fi traversată în același timp de două persoane - maxim 130 de kilograme); noi am ales varianta ceva mai lungă pentru a nu aluneca pe gheața de pe potecă. În acea zonă a lacului, pe margine, este realizată o statuie de lemn a regelui Ștefan, cioplită în lemn de stejar. Lucrarea a fost realizată ca semn de mulțumire” pentru păstrarea și îngrijirea amintirii soldaților căzuți la frontiera de la Gheorgheni” .

În afară de această frumoasă plimbare în jurul Lacului Roșu, am mai făcut câteva lucruri în cele două zile în care am ajuns acolo:

Ne-am dat cu sania. Lângă restaurantul Panorama se crease o pârtie destul de lungă, iar săniuțele alunecau până pe lac. Noi am avut sania noastră, dar se puteau închiria săniuțe din apropiere (5 lei pentru 30 de minute).

Plimbări pe jos prin Cheile Bicazului. Este drept că era foarte frig și nu ne-am îndepărtat prea mult de mașină atunci când am oprit, dar peisajele erau de vis.

Am mâncat în fiecare zi langoși (10 lei/bucata) și kurtos kalacs (15 lei).

În ceea ce privește împrejurimile, trebuie spus că ne-ar plăcea să revenim acolo vara (preferabil în timpul săptămânii, ca să evităm aglomerația). Dintre drumețiile din zonă, ar fi destul de simplu de abordat potecile spre vârful Suhardul Mic și spre punctul de belvedere Ucigașul. O altă drumeție interesantă mi se pare a fi poteca prin Cheile Bicăjelului. Există și traseu de via ferrata în zonă (Via ferrata Astragalus), dar nu cred că ne-am încumeta.

La final de articol, recomand o ieșire în natură prin Cheile Bicazului și Lacul Roșu, indiferent de anotimp! Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 3510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI