Excursie de o zi la Gura Portiței

TIPĂREȘTE

Mulți dintre noi spunem că există acele locuri unde ar fi frumos să ajungi ”măcar o dată-n viață”. Ei bine, locului pe care l-am vizitat la începutul acestei săptămâni i se potrivește foarte bine această sintagmă (așa credem noi). Duminică seara am ajuns la Jurilovca, alegând să petrecem noaptea în campingul de la marginea satului. După ce am instalat cortul, am ieșit la plimbare prin împrejurimi, apoi am mers în sat. Acolo, am coborât către micul port al acestei localități, urmărind să aflăm detalii despre posibilitățile de a face vreo plimbare cu barca sau cu vreun vaporaș a doua zi.

I. Portul de la Jurilovca este destul de mic. În stânga există câteva locuri de parcare, iar privirea îți este imediat atrasă de hotelul plutitor Bella Marina care domină vizual această parte a portului. În zona centrală o alee pietonală se prelungește printre șalupele aflate de o parte și de alta. Există acolo câteva bănci pentru cei care doresc să se relaxeze, iar de pe pontonul de lemn se poate pescui, în așteptarea unei capturi de poveste. Zece-cincisprezece minute, cât timp ne-am plimbat noi pe acolo, doar un peștișor s-a predat unui pescar răbdător.

În zona centrală, lângă strada care coboară în port, se află un chioșc ce adăpostește un automat de unde se pot procura permise de acces în Rezervația Biosferei Delta Dunării.

În față și în partea dreaptă, zona este înconjurată de gard, acolo fiind amenajată o parcare încăpătoare cu plată (5 lei/zi). Cei care aleg să plece spre Gura Portiței își pot lăsa mașinile în acel loc. Am văzut un paznic căruia i-am cerut câteva informații cu privire la posibilitatea de a ajunge la Gura Portiței, un loc despre care citisem, însă unde nu ajunsesem până atunci. Acel bărbat ne-a spus că în fiecare zi există trei curse cu vaporașul de la Jurilovca spre Gura Portiței, prima fiind la ora 09.00, apoi la ora 14.00 și seara la ora 18.00. Pentru că cei care ajung acolo trebuie să se mai și întoarcă, curse pe ruta Gura Portiței – Jurilovca pleacă la următoarele ore: 12.00,16.00 și 20.00.

În ceea ce privește tarifele pentru transportul cu vaporul, un adult plătește 30 de lei/tur și 60 lei/tur-retur. Copiii sub 7 ani beneficiază de gratuitate la transport.

După ce am aflat toate aceste informații, ne-am hotărât ca a doua zi să vizităm și noi Gura Portiței. Fiind și ultima zi a weekendului prelungit de Rusalii, ne-am gândit să plecăm cu vaporul de la ora 09.00, urmând să ne întoarcem la ora 12.00 sau, cel târziu, la ora 16.00 pentru a putea pleca apoi spre casă.

II. Plecarea spre Gura Portiței – A doua zi ne-am trezit devreme și am împachetat cortul, ajungând după câteva minute în portul Jurilovca. Era aproximativ 8.30 când ne-am prezentat în fața ghișeului unde am plătit transportul tur-retur spre/de la Gura Portiței. Am achitat în total 125 de lei (transport pentru doi adulți + 5 lei parcare). Doamna de la ghișeu a fost drăguţă - pentru cel mic nu ne-au fost solicitați bani de transport; deasemenea, ne-a spus că, atunci când ajungem la Gura Portiței, trebuie să mergem la recepția complexului și să facem programare la cursa pe care o alegem pentru plecare. Aceste programări se fac, de obicei, cu minimum două ore și jumătate / trei ore înainte de plecare. Totodată, ne-a mai spus că pentru cursa înapoi de la ora 12.00 nu ar mai fi locuri în acea zi, așadar vaporul de la ora 16.00 ar fi varianta mai sigură de întoarcere pentru noi. Am fost de acord cu tot ceea ce ni s-a spus, așa că am primit bonul fiscal care făcea dovada plății, apoi am intrat cu mașina în parcare. Există câteva locuri acoperite, însă toate erau ocupate, așa că am parcat în partea dreaptă a curții, în plin soare.

Am luat cu noi o sacoșă de plajă cu niște ronțăieli pentru cel mic, o sticlă de 1,5 litri cu apă și o doză de suc, papuci de plajă, o cremă, prosop, un cearceaf și câte o bluză de trening. Știam că pe vaporaș ar fi cam rece în zilele când bate vântul pe lacul Golovița și nu am greșit deloc. Imediat ce am ieșit din zona portului în spațiul deschis al lacului, a trebuit să ne îmbrăcăm pentru că era destul de rece, iar curentul era puternic. Așadar, luați și o haină mai groasă, pentru orice eventualitate!

Vaporul cu care am traversat este o ambarcațiune destul de mică și suficient de leneșă cât să te facă la un moment dat să te întrebi dacă mai ajungi la Gura Portiței în ziua respectivă. Botezată ”Crapina”, nava ne aștepta cuminte la cheiul din port, lângă o salcie. Ambarcațiunea are 28 de locuri pe scaun (câte patru scaune pe rând), o prelată albastră oferind adăpost pasagerilor. Bagajele voluminoase (la noi nu a fost cazul) se transportă în ”burta” ambarcațiunii.

Am luat loc pe la jumătatea navei și am așteptat cuminți să treacă și cele aproximativ 20 de minute rămase. Chiar înainte de plecare a mai venit un grup de turiști, astfel încât locurile de pe vaporaș s-au ocupat în totalitate.

Și iată că motorul navei a pornit, iar în câteva minute am parcurs canalul înconjurat de stuf care ne-a scos pe lacul Golovița. Așa cum vă spuneam mai devreme, am simțit imediat curentul aspru de pe lac care ne-a făcut să îmbrăcăm bluzele de trening. Traseul este marcat prin niște balize care ghidează ambarcațiunile pe culoarul navigabil spre Gura Portiței. În timpul acestei traversări nu ai prea multe de făcut, însă poți admira capul Doloșman în stânga și deschiderea largă spre lacul Razim sau câte o egretă care plutește prin apropiere. Am văzut și vreo doi pelicani atunci când ne-am apropiat de Gura Portiței, însă aceștia erau suficient de departe încât să nu îi pot surprinde prea clar în fotografii.

Durata traversării la dus a fost de o oră și cinci minute. Ar mai fi de adăugat faptul că am fost depășiți pe parcurs de vreo trei șalupe mult mai rapide. Din discuțiile cu alți turiști, am înțeles că astfel de ambarcațiuni mai mici și mai rapide fac –în medie- 20 de minute pe acest traseu, iar prețurile nu sunt mai mari decât la vapor dacă se ocupă cele 8-10 locuri din șalupă. Așadar, merită avută în vedere și o astfel de variantă pentru grupuri, cel puțin la întoarcere (atunci când intervine oboseala) vă veți dori să ajungeți mai repede la Jurilovca.

III. Gura Portiței avea să fie locul unde am petrecut aproximativ șase ore în acea zi (inițial un sat pescăresc, Gura Portiței a fost atestată documentar încă din anul 1710).

Imediat ce am ajuns acolo, am mers la recepție, unde am făcut rezervare pentru cursa de întoarcere – așa cum știam deja, erau locuri disponibile doar pentru ora 16.00. Nu-i nimic, ne-am spus, abia avem timp suficient să explorăm această inedită destinație! În fața recepției se află două bărci pline cu flori multicolore, o imagine foarte frumoasă de bun-venit la Gura Portiței!

Locul unde aveam să ne petrecem următoarele două ore a fost plaja. Acest complex turistic are o plajă destul de aerisită cu nisip albicios, iar întâlnirea cu marea este facilitată de cele două golfulețe mărginite de diguri și stabilopozi uriași. Privind spre mare, bucata de plajă din stânga este ceva mai liberă, acolo fiind instalate mai puține umbrele și șezlonguri decât în partea cealaltă. Cu toate acestea, există suficient de multe locuri și pentru bronzul pe cearceaf, iar noi am mers în dreapta, aproape de marea cea înspumată. Spun înspumată, pentru că în acea zi vântul bătea suficient de tare din largul mării, încât să formeze niște valuri destul de generoase, de care aveam să ne bucurăm și noi ceva mai târziu. După ce ne-am instalat pe plajă, eu am plecat în recunoaștere preț de vreo douăzeci de minute, luând cu mine doar aparatul foto.

Pe plajă, în dreptul ambelor golfulețe, există mai multe căsuțe care reprezintă una dintre variantele de cazare ale acestui complex turistic. Ca o părere personală, căsuțele din partea dreaptă arată ceva mai bine (am citit pe undeva că acestea ar fi ceva mai noi decât suratele lor din stânga).

Tot în dreapta există un bar pe plajă, dar și o piscină descoperită (cu adâncimea de 1,40 metri, din ceea ce am putut citi pe o tăbliță din partea opusă). O altă facilitate a complexului se află în apropiere – este vorba despre un teren de tenis amenajat pe sintetic.

Dincolo de digul din dreapta plajei se află o zonă de camping. Erau mai multe corturi instalate acolo, însă –ca o părere personală- nu cred că mi-ar plăcea să campez în acea zonă. De ce? Păi, pentru că pe fâșia aceea de plajă nu există nici măcar un singur copac, așadar posibilitatea de a sta la umbră atunci când soarele strălucește nu există. Poți doar să stai în cort și să faci saună sau să vii în complex și să stai la umbră prin vreun colțișor mai retras ori să petreci câteva ore pe zi la terasă.

În ceea ce privește grupurile sanitare de pe plajă, acolo era destul de curat, iar apa caldă venea imediat.

După ce am terminat plimbarea pe plaja de la Gura Portiței, m-am întors la ai mei care adunaseră o mulțime de melci și de scoici. Sosise momentul să ne mai răcorim (era trecut de ora 11.00), așa că ne-am bălăcit pe cinste în apa mării care se mai încălzise puțin. Știu că la meteo apa mării era anunțată a avea vreo 20 de grade, însă parcă mi s-a părut ceva mai caldă în acea zi.

Pe la ora 12.00 soarele ardea suficient de tare încât să ne convingă să ne retragem. Dar unde?! Aveam două opțiuni: la restaurant sau la umbra unor plopi înalți, aflați lângă căsuțele din stânga plajei. Am ales să lenevim pe cearceaf la umbra copacilor ceva mai mult de o oră, apoi am mers pe terasa restaurantului, sosise ora prânzului și ne era foame.

IV. Restaurantul complexului de la Gura Portiței este locul despre care vă voi povesti în continuare. Restaurantul are și locuri în interior, însă era prea frumos afară pentru ca cineva să mănânce înăuntru. Există vreo trei terase unde se pot servi produse din meniu, una dintre ele fiind numită sugestiv ”La salcie”, mesele fiind aranjate în jurul unui astfel de arbore. Noi am găsit locuri libere la o altă terasă, aflată lângă canalul pe care se vine și se pleacă de la Gura Portiței cu șalupa sau cu vaporașul.

Am așteptat cam un sfert de oră până când o ospătăriță ne-a adus un meniu. Între noi fie vorba, nici nu ne prea grăbeam, mai era suficient timp până la ora 16.00, atunci când trebuia să plecăm cu vaporul spre Jurilovca.

Am răsfoit timp de câteva minute meniul mai mult pentru a vedea ce conține, noi oricum eram deciși să mâncăm pește. După ce ne-am hotărât, am comandat următoarele: două porții de borș pescăresc, o porție plachie de crap cu mămăliguță (pentru mine), o porție de somn prăjit (soția), iar pentru cel mic am luat un șnițel de pui și cartofi prăjiți. Juniorul nu este totuși un mare amator de pește, dar mai gustă din porțiile noastre uneori. La capitolul ceva de băut, am optat pentru 3 Pepsi (sticle mici).

După vreo zece minute de așteptare, au venit sucurile și cele două borșuri pescărești. Bune borșurile, le-am mâncat repejor, deși nu fuseseră prima noastră opțiune la capitolul ciorbă. Și juniorul a gustat de vreo două ori, însă a preferat apoi să aștepte șnițelul său. Am dorit inițial să comandăm storceag de sturion și somn sau borș lipovenesc, însă niciuna dintre ciorbe nu era disponibilă în acea zi.

După alte câteva minute de așteptare, au sosit și celelalte feluri de mâncare comandate. Bune toate! Porția de somn prăjit a soției a fost servită cu lămâie și mămăliguță, în timp ce plachia mea a fost suficient de mare încât să mă satur. Șnițelul celui mic a fost și el bine preparat, așa că toată lumea a fost mulțumită! Nota de plată pentru noi a însemnat un total de 118 lei, după cum urmează: borș pescăresc 2 x 13 lei, plachie de crap cu mămăliguță 26 de lei, somn prăjit 25 de lei, șnițel de pui+cartofi pai 26 de lei și sucuri Pepsi 3 x 5 lei/sticla mică.

În ceea ce privește alte mâncăruri din meniu, trebuie spus că se pot comanda și produse din pui, porc, vită, paste sau chiar pizza, însă eu voi mai aminti câteva mâncăruri pe bază de pește: salată icre știucă – 35 de lei/100 gr. ; salată icre crap – 11 lei/100 gr. ; saramură de crap cu mămăliguță – 24 lei/porția; file șalău pane – 35 de lei/200 gr. ; scoici în sos de vin – 45 de lei/porția; pui de baltă – 35 de lei/250 gr. ; somn la grătar – 9 lei/100 gr. ; calcan la grătar – 20 de lei/100 gr. Pe lângă astfel de mâncăruri, exista și posibilitatea de a servi pește gătit întreg, fiecare astfel de pește cântărind peste un kilogram (era specificat acest aspect în meniu). Ca prețuri pentru peștele întreg, pot aminti știuca umplută – 8 lei/100 gr. sau crapul la tavă cu mămăliguță – 8,4 lei/100 gr. Existau în meniu și câteva preparate tradiționale lipovenești, printre care somn/chefal la tablă – 11 lei/100 gr. ori calcan/ sturion la tablă – 20 de lei/100 gr.

După ce am primit nota și am achitat, am mai rămas vreo jumătate de oră la masă, fără ca nimeni să ne spună să plecăm de acolo. Erau deja mai multe mese libere, așa că nu am încurcat pe nimeni.

Cu vreo douăzeci de minute înainte de a veni vaporul, ne-am apropiat de zona recepției și am preferat să așteptăm la umbră în apropiere. Eram deja destul de obosiți, astfel că ne doream să plecăm.

V. Întoarcerea la Jurilovca a însemnat o altă experiență inedită, deoarece vaporul care ne adusese dimineață tracta de data aceasta un alt vapor ceva mai încăpător. La indicațiile echipajului, am luat loc pe una dintre băncuțele de pe puntea celui de-al doilea vapor, alături de mulți alți turiști, unii pe scaune, iar alții pe băncuțe. Cert este că toată lumea a avut loc, unii urcând chiar înainte de plecare pe vaporul care a mers în față. Oricum, această modalitate de transport nu ne-a încântat nici pe noi și nici pe mulți alții dintre cei prezenți, motivul fiind acela că viteza de deplasare a fost mai redusă decât cea avută dimineață. Oboseala își spunea pe deplin cuvântul, astfel că mulți copii au ațipit pe scaunele lor, chiar și câțiva adulți pierduseră lupta cu oboseala. La întoarcere nu a mai fost rece precum dimineață, vântul se potolise și nu am mai fost nevoiți să ne îmbrăcăm.

Mai trebuie spus că această cursă de întoarcere a avut durata de o oră și jumătate, noi coborând în port la Jurilovca pe la 17.35.

VI. Alte informații și păreri personale – Deși nu am fost cazați în acest complex, am observat destul de bine dispunerea spațiilor de cazare. Așa cum am mai scris, în afara complexului, pe fâșia de plajă din dreapta se află zona de camping (nu recomand decât celor împătimiți, în primul rând pentru lipsa oricărei posibilități de umbră din acea zonă). Pe plajă se află căsuțele, destul de rudimentare, dar măcar ai un acoperiș deasupra capului. Din ceea ce am putut vedea la vreo două căsuțe unde ușile erau deschise, aceste spații de cazare sunt prevăzute cu două paturi de câte o persoană, între paturi existând un spațiu liber mai îngust de un metru.

Majoritatea celorlalte spații de cazare sunt amplasate pe o insuliță din zona centrală a complexului, insulă înconjurată de canalele navigabile de acces în complex. Aceste vile cotate la trei stele poartă denumiri specifice zonei – de exemplu: Ceamurlia, Sinoe, Leahova sau Dranov. Trebuie reținut că doar o parte din aceste cazări au pontoane către cele două canale, astfel că cei care vor să se cazeze și să pescuiască de pe pontonul propriei camere trebuie să solicite în mod expres acest lucru în momentul rezervării. Dincolo de canal se află vila Egreta, unde sunt alte camere de închiriat. Un alt loc pe care l-am putut vedea din apropiere este Casa Pescărească, o clădire cu patru camere, situată în apropierea restaurantului, la intrarea pe plaja din stânga. Referitor la tarifele de cazare, ele pot fi consultate pe site-ul complexului; ca părere personală, prețurile la cazare sunt cam mari, însă (gândindu-mă la frumusețea zonei) poate că ar merita cândva un oarecare efort financiar pentru două-trei nopți petrecute acolo.

O altă informație pe care am văzut-o afișată la recepție atunci când am ajuns este posibilitatea de a face o excursie cu șalupa rapidă pe ruta Dranov – Dunavăț. Prețul unei astfel de excursii este 100 de lei/persoană, iar plimbarea durează 4 ore (conform celor afișate).

În ceea ce privește alte tarife pentru facilitățile din incinta complexului, acestea erau și ele prezentate tot la recepție: șezlong plajă – 10 lei/persoană pe zi; acces la piscina de pe plajă – 15 lei/persoană pe zi; hidrobicicletă – 10 lei pentru o oră/2 persoane (hidrobicicletele pleacă de lângă terasa unde am servit noi prânzul).

Referitor la transport, dacă ar fi să mai ajungem acolo peste ceva timp, aș prefera totuși să negociez cu băieții cu șalupe rapide care așteaptă în port. Timpul mult mai scurt de traversare a lacului Golovița și faptul că aceștia negociază inclusiv orele de întoarcere ar fi atuurile lor. Pe de altă parte, de plecarea vaporului după orarul stabilit ești mai sigur.

Voi încheia acum acest articol și vă invit să răsfoiți toate fotografiile pe care le voi atașa, întrucât imaginile vor completa cele expuse aici! Plimbarea la Gura Portiței a fost o experiență frumoasă pentru noi, motiv pentru care sperăm să o repetăm cândva! Vă recomand tuturor această interesantă destinație!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 46780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI