O zi deosebit de frumoasa

TIPĂREȘTE

Dupa o zi lunga in care am calatorit de la Brasov la Orsova, apoi de la Orsova la morile de apa de la Eftimie Murgu, cascada Bigar, lacul Minis, cascada Carsa si inapoi la Orsova, in total aproximativ 640 km, am facut un dus, am iesit vreo jumatate de ora pe balconul pensiunii situata pe malul Dunarii, dupa care mi-am dat intalnire cu Mos Ene. Nici n-am apucat sa inchid bine ochii ca aud:

- Mami, imi este foame de nu mai pot.

- Mananca si tu o banana si mai lasa-ma sa dorm ca sunt foarte obosita. Liniste, cateva minute.

-Mami, eu nu mai pot de foame.

- Ti-am spus sa mananci o banana.

- Dar nu pot sa o desfac.

Desfac prin somn banana si ma gandesc ca mai fur jumatate de ora de somn cand aud:

- Mami, pot sa-mi dau drumul la desene?

-Da, dar fara sonor ca vreau sa mai dorm.

Cateva minute de liniste.

- Mami, sunt rate pe Dunare. …. Vad ca nu-i chip sa mai dorm asa ca ma dau jos. Este aproape ora 8. Il trezesc pe sot, luam micul dejun in camera si iesim pe balcon la o cafea. Cerul era innorat dar erau sanse mici de ploaie. Un baiat de la pensiune ne promisese ca face tot ce poate sa mai gasesca 4 turisti ca sa putem merge pe Dunare si ca ne suna cand putem pleca. Cum era aproape ora 10 si nu primisem nici un telefon ne-am hotarat sa ne vedem de ale nostre planuri si sa mergem la lacul Ochiul Bei si la cascada Beusnita. Stabilim traseul si plecam in jurul orei 10.

Distanta parcursa in aceasta zi a fost de aproximativ 330 km si am urmat traseul Orsova – Moldova Noua – Macoviste – Potoc – cascada Vaioaga - lacul Ochiul Bei – cascadele Beusnita - Potoc – Socolari – Ilari – Oravita – Anina – Bozovici – Orsova. Am revenit la pensiune in jurul orei 21.

Pentru ca eram pentru prima data in zona si ne doream sa vedem clisura Dunarii am ales sa mergem spre Moldova Noua. Urmam cursul Dunarii, admiram peisajul, facem cateva poze si ajungem la un pod. Imi aruc ochii pe geamul din dreapta si il vad pe Decebal. Oprim pe pod, dam cu spatele si parcam. Noroc ca eram aproape singuri pe sosea. Era sa ratam chipul lui Decebal. Nu stiu din ce motiv dar in toate pozele si filmarile vazute am avut impresia ca Decebal o sa ne apara pe partea stanga. Nu l-am ratat asa ca ne pozam cu el - din mai multe unghiuri si ne continuam drumul. Oprim intr-o parcare cand trece pe langa noi o masina care opreste in mijlocul drumului. Din ea coboara doi barbati care merg in fata masinii si elibereaza asfaltul de pietrele cazute.

- Ce fac astia? (copilul)

- Elibereaza drumul de pietre sa nu fie accidente pe sosea din cauza lor. (eu)

- Dar asa cu piciorul?

- …. Asa mama, fac si ei ce pot. Asa este la noi ….

Ne continuam drumul, admiram peisajul, putem opri unde dorim ca eram singuri pe sosea, ajungem la Dubova, vedem indicator spre Ciucarul Mic, apoi spre Ciucarul Mare, nu ne incumetam sa urcam caci aveam mult de mers, timp si energie limitate. Continuam. Intalnim izvoare, vechi ziduri de cetate, facem poze la peisaj si panouri si mergem inainte. De la Orsova pana la Moldova Noua, 100 km. Oprim aici la un supermarket sa cumparam in graba cate ceva, parasim malul Dunarii si urmam drumul spre Potoc. Pana aici drumul este acceptabil, nu este nici foarte rau, nici bun. Pietre nu gasiti ca trece dimineata o masina cu 5 oameni in ea si elibereaza carosabilul de bolovanii cazuti peste noapte :)

Parasim drumul principal cu destinatia Potoc pe ruta Ciuchici – Macoviste – Potoc. Daca pana aici a fost acceptabil, ei aici am crezut ca rupem masina in trei. Asfaltul – daca il pot numi asfalt – este groaznic. Drumul este rupt, cratere si parti unde asfaltul a disparut. Nu stiu daca ne inselam dar marginea drumului era curatata, copacii taiati, ne-a lasat impresia ca drumul se pregateste de o reabilitare totala. Sper sa nu ne inselam si la vara sa gasiti asfalt ca-n palma pe acest drum.

Ajungem in Potoc si urmam indicatoarele spre pastravarie. Din harta primita de la Bigar stiam ca mai avem 4 km de asfalt. De aceasta data asfaltul este bun, dar drumul destul de ingust, sinuos. Nu va grabiti caci peisajul este foarte frumos. Asfaltul se termina la podul Bei. Aici veti intalni un indicator care ne instiinteaza ca taxa de vizitare este 5 lei/ persoana dar nu era nimeni care sa o incaseze.

De la podul Bei se poate alege unul din cele doua drumuri forestiere: spre Cheile Nerei – lacul Dracului sau spre lacul Ochiul Bei + cascadele Beusnita/ cetatea Bei. Noi alegem drumul din stanga, cel care duce la pastravarie. De la podul Bei pana la Pastravarie sunt 4-5 km de drum forestier. Noi am reusit sa parcurgem cu masina acest drum care este acceptabil, dar cu roci ascutite, nerecomandat masinilor cu garda la sol joasa sau cu cauciucuri rele.

Urmam cursul raului Beu care are o culoare incredibil de frumoasa. Aveam emotii pentru drum dar peisajul ma facea sa uit, copacii erau inmuguriti iar corcodusii infloriti degajau un miros imbietor. Dupa 2 km si ceva auzim o cascada. Oprim, trebuie sa fie cascada Vaioaga. Nu ne inselasem. Am vazut si niste placute de lemn fixate pe copaci care ne anuntau ca este corba de Vaioaga. Se vede din drum, este destul de mare, cu o cadere considerabila de apa si o grota sub cascada. Coboram langa ea, o admiram, facem poze si ne intoarcem la masina. Ne continuam drumul si dupa aproximativ 2 km si ceva ajungem intr-o poiana. Aici este capat de drum. Este valea Bei, loc de campare, de o frumusete incredibila.

Parcam masina langa alte doua autoturisme si plecam spre lacul Ochiul Bei. Aici in valea Bei este o cabana, pastravaria si o terasa- restaurant care nu functiona inca. Am vazut ca aomenii se pregateau si faceau provizii.

Conform hartii primite mai avem 3km pana la lacul Ochiul Bei. Gasim indicator care ne instiinteaza ca mai avem o ora pana la lac. M-am gandit ca avem de urcat – coborat, dar nu, drumul este foarte lejer si nu dureaza mai mult de 30 minute. Era undeva in jurul orei 14. Aveam timp suficient si nu ne grabeam asa ca am admitat florile, copaci, am asculat cantecul pasarilor si am mers lejer. La un moment dat linistea este stricata de un zgomot de cascada. Ajungem repede la locul cu pricina si ramanem muti de uimire.

O cascada foarte frumoasa, nu abrupta, dar foarte lunga ni se iveste in fata ochiilor. Sunt cascadele Beusnita. Facem poze, admiram si vedem doua poduri mai la stanga. Sotul ne spune sa mergem pe pod sa ne faca poze. El ramane in urma si noi mergem pe pod. Aici vad placuta care indica ca am ajuns la lacul Ochiul Bei si ii spun acest lucru. Nu mai are rabdare. Face in graba doua poze si din doi pasi ajunge langa noi.

Lacul Ochiul Bei nu este mare, este chiar micut. Are izvorul sub o stanca dar este de o frumusete aparte iar culoarea, culoarea este incredibil de frumoasa. Soarele tine cu noi si iese din nori. Lacul este plin de pastravi care par ca ne vad si fug de noi. Poposim cateva minute bune aici si hotaram sa ne continuam drumul pana la cascada Beusnita. Cred ca mai mers 20-30 de minute, lejer, admirand frumusetea apei – plina de cascade, asultand pasarile, mirosind pomii infloriti si insotiti de fluturasi frumos colorati. Trecem prin poiana Beusnita mai mergem putin si auzim zgomot putenic de apa. Printre pomii inmuguritit intrezarim cascada Beusnita si ramanem muti de uimire. Este cea mai frumoasa cascada pe care am vazut-o eu.

Cascada Beusita are 15 metri inaltime si o latime considerabila. Cascadele Beusnitei (caci sunt mai multe incepand de la lacul Ochiul Bei pana la acesta cascada mare) s-au format prin depunerea carbonitului de calciu peste resturile vegetale, formand numeroase bazine si cascade intre 1 si 15 metri, conferind unicitate vaii. Aceste minunatii geologice s-au format de-a lungul mileniilor prin actiunea apei asupra substratului calcaros si depunerea calcarului in straturi, formand tuful calcaros sau travertinul. Legenda spune ca apele cascadei sunt voalul de miresa al pastoritei care coboara in apele inspumate pentru a se intalni in nemurire cu lacrimile iubitului sau (citat de pe panoul de langa cascada).

Nu puteam pleca repede de langa aceasta frumusete. Ne-am apropiat, ne-a stropit, am facut poze, am baut apa, am admirat-o si ne-am bucurat de frumusetea ei dar si de linistea din jur si cantul pasarelelor fiind singurii turisti in zona. Nu ne vedea sa plecam de aici asa ca am luat si pranzul aici. Snitele din rucsac asezonate cu leurda bio, proaspat culeasa de langa cascada. A fost un pranz delicios intr-un cadru natural ideal. Cu greu ne-am desprins de acesta frumusete si am facut cale intoarsa.

Am revenit la lacul Ochiul Bei, am mai facut cateva poze, am mai urmarit pestii si ne-am indurat in cele din urma sa parasim zona. Pe drum, aproape de pastravarie ne-am intalnit cu o familie cu doi copii mici. Am remarcat ca aveau si ei aceeasi harta de la domnul de la Beusnita. Respect domnule pentru ce faci pentru promovarea turismului in judet.

Am revenit in poiana, am privit de la distanta pastravaria care se vede ca are multi ani si din pacate nu era apa decat in aproximativ un sfert din bazine, l-am observat pe domnul care lucra la amenajarea taresei si ne-am urcat in masina pentru a reveni in “civilizatie”. M-am bucurat enorm cand copilul a afirmat:“ a meritat sa venit aici, este foarte frumos. ”

Ne-am intors pe acelasi drum forestier ingust si ne-am intalnit cu 3 masini. Am reusit sa trecem unii pe langa altii desi drumul este destul de anevoios si de ingust. Ne hotarasem sa nu ne mai intoarcem pe unde am venit asa ca din Potoc am parcurs ruta Socolari- Ilida – Ciclova – Oravita. Drumul este aparent mai bun decat cel pe la Macoviste dar sunt zone foarte rele, unde asfaltul lipseste cu desavarsire. Dupa ce am ajuns la Oravita asfaltul este satisfacator. Am avut parte de un drum foarte liber, n-am intalnit 10 masini, cu asfalt satisfacator si peisaje foarte frumoase.

O dezamagire am avut in apropiere de Anina cand am vazut intr-un deal o cladire foarte mare, impunatoare. Apropiindu-ne ne-am dat seama ca este o ruina. Am crezut ca este un hotel abandonat dar este un vorba despre un spital de pneumofiziologie. Curiozitatea ne-a facut sa ne apropiem si astfel am speriat paznicul. Nu cred ca mai functioneaza. Arata deplorabil, gata sa se prabusesca. Cu regret si amagire ne-am continuat drumul. Am revazut cascada Carsa, lacul Minis, cascada Bigar si monumentul paralela 45 si intr-un final am ajuns la pensiunea din Orsova cu o foame de lup fiinca am vrut sa mancam la Bigar, dar popasul era inchis.

Am avut o zi plina, cu cativa kilometri parcursi, cu peisaje superbe care ne-au produs bucurie si sentimentice unice. Ne-am bucurat mult ca am vazut aceste frumuseti ale patriei noastre si ca am trait aceste experiente. A fost ceva unic, ceva ce as retrai si o experienta pe care vi-o recomand. Toate apele intalnite aici au o culoare incredibila, foarte frumoasa.

---

VIZUALIZĂRI: 4767 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI