Moara Firiz

TIPĂREȘTE

Daca nu era Cornel si propunerea lui de a ciocni sarbeste de Paste nu cred ca as fi ajuns curand in aceasta zona, era pe lista nostra si ne doream mult dar distanta ne facea sa renuntam repede la gandul de a ajunge aici. Sortii au fost favorabili si am ajuns mai repede decat am crezut. Deoarece ne-am inscris in grupul ce va petrece Pastele in Serbia ne-am gandit ca ar fi o ocazie buna sa mai luam doua nopti in zona si sa vedem defileul Dunarii, cascada Bigar si lacul ochiul Bei. Acestea erau pe lista nostra de must see.

Am plecat de acasa la ora 6 si in jurul orei 13 eram in camera pensiunii. Ne-am gandit ca avem o jumatate de zi in care putem sa facem plimbarea pe Dunare cu barca, ramanandu-ne a doua zi sa colindam obiectivele judetului. Cum socoteala de acasa nu se prea potriveste cu cea din targ asa si la noi. Nu sunt turisti si barca nu pleaca de la mal fara 6 turisti sau contra sumei de 300 lei; si se tot insista cu suma de 300 lei. Noi am refuzat sa dam 300 de lei pentru o plimbare care ar fi costat 100 lei si am renuntat. Ni s-a spus ca poate reusesc sa stranga turisti a doua zi.

Pai daca barca – NU atunci hai la Bigar. Mancam repede o ciorba si incercand sa aflu de la receptionera cum este mai ok sa ajungem aici pe la Bozovici sau pe la Moldova Noua aceasta ne spune ca daca mergem la Bigar sa vizitam si morile de apa de la Eftimie Murgu. Nu stiam nimic despre ele dar aruncam un ochi pe trasee (doamna de la receptie nu prea a stiut sa ne dea un sfat pertinent in ceea ce priveste calitatea asfaltului) am hotarat sa plecam spre Bozovici sa vedem morile de apa, apoi Bigar si apoi Ochiu Bei … daca nu este prea tarziu … si a fost, dar asta va voi povesti alta data.

Calitatea asfaltului de la Orsova pana la Bigar este una superioara. Soferul a afirmat ca este cel mai bun drum din Romania pe care a circulat. Pentru a ajunge la morile de apa se face stanga pe un drum de 5 km cu un asfalt deplorabil. Pe drum am intalnit un fazan care a trecut soseaua prin fata masinii nostre. Am ajuns relativ repede in sat si urmand indicatoarele am ajuns pe cursul unei apei, raul Rudarica. Am intalnit o bariera unde era afisat “5 lei/ persoana taxa de vizitare” dar nu era nimeni asa ca ne-am continuat drumul pana am intalnit panoul care indica existenta morilor, am trecut un pod si am parcat masina. De aici aveam 500 m pana la moara cu tunel. Am luat-o la pas fiind o vreme superba, cu soare, 27 grade si cu foarte putini turisti, vreo 8 in total. Am vizitat pe rand mai multe mori, care nu functionau in acel moment, erau incuiate – cu exceptia uneia pe care am gasit-o deschisa si am aruncat si noi o privire inauntru. Langa unele mori puteai simti mirosul de malai proaspat macinat, semn ca moara a fost folosita de curand. Pe una dintre mori am vazut afisat randul la macinat. Au urmat cursul apei si ne-am minunat de frumusetea locului, de culoarea apei, de liniste. Pe partea dreapta am intalnit si o cascada destul de mare si foarte frumoasa.

Dupa ce am vizitat toate morile ce ne-au iesit in cale ne-am intors in sat unde am avut o mare surpriza. La bariera era un domn, care probaabil ne vazuse cand am urcat si ne-a invitat sa vedem moara Firiz care functiona. Nu am ratat invitatia si am coborat. Ghidul nostru, om al scolii – nu a vrut sa ne spuna mai mult – ne-a prezentat moara, modul de functionare si ne-a spus niste povesti frumoase. Se simtea in glasul lui pasiunea si dorinta de a da mai departe, un om cu care iti face o deosebita placere sa stai de vorba. De la el am aflat cate ceva despre Eftimie Murgu si dr. Ioan Sarbu, ambii nascuti in Rudaria si luptatori pentru drepturile romanilor. Tot de la el am aflat despre Casa “ La Moara din Gradina” care este o pensiune moderna, cu apa curenta, care ofera posibilitatea camparii in gradina in cazul in care se doreste acest lucru. Tot de la el am aflat ca ai unde servi masa in sat si ca specialitatea locului este mamaliga cu branza, mamaliga facuta cu malai macinat in morile din sat. De aici puteti cumpara malai obtinut la moara, tuica sau palinca – n-am inttrebat ce-I , magneti de frigider, mileuri si decoratiuni lucrate manual de sotia domnului (fost profesor care a renuntat la invatamant si s-a apucat sa croseteze si sa coasa ii) dar si niste traiste vechi de 60-70 ani. Tot de la acest om minunat am aflat ca in sat exista un muzeu al satului inchis la acea ora si un centru de informatii. Pe langa aceste informatii pretioase domnul ne-a prezentat niste materiale despre sat, scoala, mori, Eftimie Murgu si Dr. Ioan Sarbu si chiar m-a lasat sa le fotografiez.

Pentru ca eu nu ma pricep prea tare la cuvinte o sa citez cateva ceva din materialele fotografiate deoarece cuprind informatii pretioase.

Localitatea Eftimie Murgu de azi a purtat mai intai numele de Garlistea, apoi Rudaria, de la apa ce strabate localitatea si pe care sunt construite cele 22 de mori de apa functionale azi.

“Localizarea rezervatiei – Se afla situata pe teritoriul comunei Eftimie Murgu din judetul Caras-Severin, in partea de sud-vest a Romaniei pe valea raului Rudarica. Pe cursul acestui rau, localnicii au construit mori cu apa cu ciutura pentru macinarea grauntelor folosind forta apei. Debitul constant al apei pe tot parcursul anului si diferenta de nivel au facut posibil acest lucru. In perioada interbelica existau 48 de mori, dupa venirea comunismului si colectivizarii agriculturii au mai ramas doar 22, functionale toate.

Morile se afla in proprietatea a 15-20 familii care le intretin si transmit proprietatea randului la moara din generatie in generatie. Atractia acestor mori de apa cu ciutura este data de legendele fiecarei mori, modul arhaic de functionarea, precum si de peisajul salbatic al zonei.

Asezate ca niste salbe de margele de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km, in sat si in afara satului, morile valorifica, intr-o conceptie hidroenergetica si constructiva care invedereaza o mare experienta si abilitate “inginereasca”, potentialul energetic modest al raului Rudaria datorat unei diferente de nivel nesemnificative. Explorand la maximum avantajele terenului, corectand ingenios aspectele dezavantajoase – prin strapungeri de tunele in stanca dura, prin acumulari in spatele unor baraje din trunchiuri de arbori, prin instalarea morilor pe ambele maluri si realizarea admisiei pe ambele parti ale axului hidraulic vertical al rotilor de apa (pe partea dreapta, traditionala, obisnuita, ca si pe partea stanga, netraditionala si chiar nerituala, ceea ce le-a dat numele de “ mori indaratnice”) – taranii din Rudaria au durat, generatie dupa generatie si veac dupa veac, un complex mulinologic monumental si pitoresc, ingenios si eficient, capabil sa rezolve nevoile de macinare ale celor catorva sute de familii din momentul maximei expansiuni a localitatii.

Denumite in graiul local dupa numele fondatorului (sau familiei fondatoare), morile din Rudaria – asemenea celor din intreg arealul sud-carpatic, din aceasta extremitate sud-vestica a Carpatilor Meridionali pana in cotul Vrancei – au fost cpnstruite si exploatate in sistem asociativ, de mai multe familii avand calitatea de “randasi”.

Frumusetea naturii si destoinicia omului ofera prin cele 22 de mori de apa cu ciutura un loc unic prin peisaj, flora, arhitectura arhaica, legende si povesti. ”

A fost o experienta foarte frumoasa, unica si pe care vi-o recomand.

---

VIZUALIZĂRI: 2725 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI