Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai...

TIPĂREȘTE

PE-UN PICIOR DE PLAI, PE-O GURA DE RAI…

Borsa

Pe malul Viseului, unul dintre raurile care traverseaza statiunea Borsa, aflata la poalele Pietrosului Rodnei, se afla pensiunea Vaduri, unde am poposit cateva zile in periplul nostru maramuresan. Oraselul se desfasoara pe ambele maluri ale Viseului si ale Cislei, fiind destul de lung (5-6 km) si ingust. Strajuit de munti in partea de sud si de dealuri catre nord, targul sta ca intr-o caldare pe fundul vaii, oferind privelisti spectaculoase.

Pensiunea Vaduri are 50 de locuri de cazare, dispuse pe trei etaje, in camere duble, triple si apartamente. Acestea din urma sunt de fapt cate o dubla si o tripla cu o baie comuna intre ele, astfel incat daca sunteti cel putin 4 sau 5 in familie, este ok. La fel si daca sunteti insotiti de prieteni. Daca nu, e mai bine sa va orientati catre camerele duble sau triple. La ultimul etaj sunt si camere de 4 si 5 locuri, mansardate, cu ferestre de tip Velux, insa pe caldura mare nu sunt chiar confortabile.

In rest, pensiunea este acceptabila, mancarea este foarte buna si din belsug. Singura problema este ca in mod normal nu se ofera mese, dar noi am fost cazati in perioada unei tabere scolare si am beneficiat de meniu complet laolalta cu grupul. Nu am avut ce-i reprosa gazdei la acest capitol!

Camerele noastre erau la etajul I (apartament cu o baie pentru cele doua camere) si dadeau spre o terasa imensa (70 m2) prevazuta cu mese solide din busteni si frumos impodobita cu cercelusi. Un loc minunat pentru cafeaua de dimineata si pentru un joc de carti seara, la un paharel de horinca sau afinata.

De aici am pornit in cate o drumetie zilnic si am vizitat locuri minunate.

ZIUA 1

In prima zi, am mers pana in capatul statiunii Borsa, de unde am luat telescaunul spre Cascada Cailor. Traseul este destul de lung, ajungi sus in 17 minute, timp in care poti admira peisajul muntos care se deschide privirii in partea dreapta, versantii abrupti ai muntelui fiind impaduriti aproape pana pe creasta, unde brazii fac loc pasunilor de pe platou. Ajungand sus, dupa coborarea din telescaun, am hotarat sa mergem mai intai la Taul Stiol, traseu pe care l-am parcurs cam intr-o ora si jumatate. Dupa prima portiune abrupta de poteca, strabatuta in vreo 10-15 minute si presarata pe ambele parti cu tufe de afine, am ajuns pe platou, de unde drumul a devenit aproape drept, doar ici-colo mai urcand sau coborand prin afinis sau printre cate un grup de stanci mai micute. Lacul se dezvaluie privirii cand ajungi in varful unui povarnis, la baza caruia scanteiaza in bataia soarelui apa verde si curata ca un ochi cristalin. Dincolo de lac se ridica semeata culmea muntelui, brazdata de vaile torentilor care probabil alimenteaza lacul in anotimpurile ploioase. Tot versantul care coboara spre apa este plin de tufe de afine, care fusesera deja “pieptanate”, dar care ne-au mai oferit si noua destul din bogatia lor de fructe.

Dupa ce ne-am racorit la lac si ne-am bucurat de pacea zilei de vara, am urcat din nou spre poteca pe care venisem si din care, aproape de telescaun, se desprindea un traseu mai scurt, de 20 minute, ce ducea la Cascada Cailor. Am coborat prin padure de data aceasta, mergand la adapost de razele nemiloase ale soarelui si nu dupa mult timp am ajuns la baza cascadei, aflata acum la umbra. Privelistea era impresionanta, aici, in umbra padurii de brazi, unde apa se rostogolea susurand peste stanci in trei “etaje”, poate nu atat de galagioasa ca Urlatoarea din Busteni, dar mult mai semeata si mai impunatoare.

Ne-am despartit de aceste locuri cu sufletul plin de frumusetea naturii si de linistea unor plaiuri fermecatoare.

ZIUA A DOUA

A doua zi a fost dedicata unei vizite la Sighetul Marmatiei, aflat la circa 80 km de Borsa. Nu mai fusesem aici din 1996 si ne-a impresionat cat de mult s-a schimbat orasul, care arata mult mai modern decat il stiam. Pe aleea pietonala din centru s-au amplasat niste fantani arteziene vesele, care dau un aer jucaus zonei, contrastand cu austeritatea institutiilor aflate aici, printre care Memorialul Victimelor Comunismului, amenajat chiar in locul vechii inchisori. O vizita la Memorial te infioara, prin multitudinea de imagini, documente si artefacte care descriu dureros realitatea inchisorilor, cruzimea pedepselor, imaginatia bolnava a calailor care ii torturau pe prizonieri, nedreptatile si chinurile crunte pe care trebuiau sa le suporte oameni nevinovati. In camera dedicata poetilor martiri, bataile codului Morse prin care se transmiteau – litera cu litera – poeziile de la o celula la alt ate impresioneaza pana la lacrimi. Totul aici e jale si suferinta, astfel incat cand in cele din urma inchei vizita (daca ai taria sa intri in toate celulele si sa vezi si curtile interioare) esti fericit ca poti sa vezi soarele si sa respiri aerul libertatii. Este o experienta tulburatoare.

Mai linistitoare si absolut revigoranta este o incursiune in istoria satului la Muzeul Satului Maramuresan, aflat tot in Sighetul Marmatiei. Aici, un satuc cu ulite adevarate a fost re-creat cu locuintele tipic satesti, cu portile maramuresene bogat decorate, cu bancute la porti si care in curti, ba chiar si cu o casa evreiasca in care se mai pastreaza mobilierul specific sinagogilor – stranele sculptate in lemn, tiparnite si obiecte de uz casnic ale secolelor trecute. Toate drumurile satului duc la bisericuta din varful dealului, a carei turla se inalta spre cer ca o sageata.

Aceeasi structura aveam sa o vedem la 12 km mai departe, in satul Sapanta, unde ne-am indreptat spre cea mai inalta constructie de lemn din Europa, manastirea Sapanta Peri (78 m). Structura este inca neterminata, ceea ce a permis si femeilor accesul in altar. In subsol se afla un mic magazin cu obiecte bisericesti, aici fiind amenajata o bisericuta pentru pelerini si pentru maicutele care slujesc in manastire.

Tot in Sapanta se afla vestitul Cimitir Vesel, plin de vizitatori din toate colturile lumii, care din pacate cam tulbura linistea acestui loc. Crucile cu povesti mai interesante sunt marcate acum cu un cerc galben amplasat in lateral, pe care este mentionata profesia celui ingropat in locul respectiv. Veselia nu vine decat de la culorile picturii, altfel strofele inscrise pe cruci sunt tot triste, chiar daca aparent critica unele naravuri omenesti. Biserica cimitirului este in renovare.

O zi plina… de data aceasta si de sentimente de tristete… dar curtile gospodarilor moroseni, pline de flori si ingrijite cu drag, casele aranjate cu gust ne mai scot din starea de melancolie. Mergem inapoi spre Borsa paralel cu granita cu Ucraina (avem si semnal de Ucraina la telefon), iar pe campurile inverzite zeci de berze ciugulesc prin papuris in cautare de hrana.

ZIUA A TREIA

Astazi ne-am propus sa mergem pe Valea Izei, la manastirile de lemn de la Bogdan Voda, Rozavlea si Barsana. Este sambata si probabil vom vedea si vreo nunta, sa speram ca mirii si nuntasii vor purta straiele populare specifice.

Prima oprire o facem la Muzeul Tarancii Maramuresene din Dragomiresti, unde o morosanca vajnica ne povesteste cu patima despre obiceiurile de nunta, traditii si datini specific zonei. Curtea casei care adaposteste muzeul este strajuita de un stalp cum am mai vazut prin Maramures, cioplit dintr-un copac, pe ale carui crengi ciuntite s-au asezat oale si strachini de diverse marimi si culori. Acesta este un semn ca in gospodaria respectiva este o fata de maritat. Iar cu cat oalele sunt mai multe si mai alese, cu atat fata are zestre mai bogata.

Inauntru, in tinda, sunt expuse felurite masti, care mai de care mai nastrusnice, iar pe masa sunt insirate painici in forma de mielusei, colaci si cozonaci. In camera, patul este bogat impodobit cu velinte viu colorate, peretii sunt si ei acoperiti, la fel si pernele. Aflam ca la nunta obiceiul este sa se strige tot felul de “urari”, in special intre nora si soacra, cu scopul de a se atenua eventualele animozitati intre acestea.

In curtea muzeului, mai multe statui din lemn infatiseaza diferitele varste ale femeii, precum si indeletnicirile specifice fiecarei varste – tesut, tors, cusut. Razboiul de tesut isi are locul de cinste sub un sopron, alaturi de multe instrumente vechi specifice acestui mestesug.

Plecand de la Muzeul Tarancii Maramuresene, ne-am oprit apoi la biserica de lemn Sfantul Nicolae din Bogdan Voda, o bijuterie arhitectonica din 1718, cu o pictura bogata si bine pastrata reprezentand scene din Vechiul si Noul Testament. Un candelabru din lemn sculptat, in culori vii, decorat cu trei feluri de pasari – porumbei, randunele si privighetori – desavarseste acest locsor al linistii si pacii, unde simti ca gandurile urca indata catre ceruri.

Ca sa ajungi la Manastirea Barsana trebuie sa ”te nevoiesti” urcand o scara de piatra si un drum in panta pana la poarta, dupa care ti se iveste in fata ochilor o curte plina de flori si alei pietruite, iar in dreapta cladirea bisericii din lemn, semeata si zvelta. Este singura manastire din tara cu pictura pe fond alb, ni se spune. Impodobita cu ghirlandele picturii in nuante pastelate si icoanele cu sfinti blanzi la chip, Barsana iti da cu adevarat sentimentul de “suav”, parca indulcind severitatea clasicelor icoane pe fond inchis si dand optimism pelerinului smerit.

In spatele manastirii, o cusca adaposteste 3-4 pauni care isi rotesc mandri cozile spre deliciul vizitatorilor si 5-6 paunite. De cald, s-au pitulat in cuibarul subteran de sub podeaua custii.

Mergem prin curtea manastirii, admirand razoarele de flori bine aranjate si poposind la umbra unui tei, langa o fantana. Doua foisoare te imbie la odihna. Vizitam si muzeul, unde se pot cumpara icoane frumoase pe sticla, in stil clasic dar si abstract, fete de masa si carpete tesute la manastire, traistute si alte obiecte de artizanat specifice zonei.

In parcarea de jos, de la intrare, sunt cateva magazine cu suveniruri de inspiratie religioasa. Tot aici sunt si doua magazine de unde poti cumpara placinte, sandvisuri, inghetata si suc, cafea.

La intoarcerea catre Borsa, cam la 40 km de destinatie, ne oprim la Rozavlea, o alta biserica mica din lemn, cu picturi in culori vesele, realizate pe panza lipita ulterior pe peretii din lemn. Este o incapere ingusta si inalta, dar insufletita de scenele pictate de jur imprejurul peretilor si pe tavanul bisericii. Inscriptiile sunt in limba romana, scrise insa cu caractere chirilice. Un alt loc desprins din cartile de povesti!

Un alt popas l-am facut la Manastirea Moisei, aflata la 3 km de localitatea Moisei, unde se pastreaza o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni chiar la Usile Imparatesti. Un calugar tanar ne-a spus legenda manastirii si cum a scapat ca prin minune sa fie arsa de generalul Bukow, care distrugea toate manastirile ortodoxe din Transilvania si Maramures pentru a obliga populatia sa isi schimbre credinta, sub dominatia austro-ungara. Usa de intrare in manastire este foarte joasa, ca si la alte biserici de lemn, atat in semn de smerenie a credinciosului care intra in ea, cat si ca sa impiedice intrarea soldatilor austro-ungari calare si devastarea lacaselor de cult. Manastirea are hramul Adormirea Maicii Domnului – 15 august si in ziua de hram slujba se tine afara, la altarul de vara, putand fi auzita si de crestinii din satele de pe dealurile din jur.

Un alt loc minunat!

ZIUA A PATRA

Cu mocanita pe Valea Vaserului

Nicio vizita in Maramures nu este completa fara o plimbare cu mocanita. Aceasta porneste din Viseul de Sus in fiecare zi la ora 9, merge pana la km 21,6 (Paltinu), de unde se intoarce, dupa un popas de doua ore, astfel incat sosirea in Viseu este in jur de 15.30-16.00.

In acest sezon este ideal sa rezervati locuri dinainte, deoarece este foarte aglomerat si vagoanele se umplu repede. Sunt atat vagoane inchise (cu geamuri care se pot deschide), cat si vagoane deschise, fara geamuri, in care este mai spectaculos sa calatoresti daca este vreme buna si reusesti eventual sa culegi si ceva zmeura din mers (!)

Pretul este de 54 lei pentru adulti si 39 lei pentru copii intre 6 si 16 ani, iar pentru student 49 lei. Traseul este deosebit de frumos, pe malul raului Vaser, laa inceput printer curtile localnicilor, care se opresc din treaba si fac cu mana turistilor entuziasti, apoi printre copaci si prin poieni, mereu cu raul alaturi. Locomotiva pufneste si suna strident, amuzand pasagerii, si parca te vezi

calatorind pe vremea bunicilor, cu povestile de atunci, intr-o lume de mult apusa. Trenul scrasneste si icneste, te smuceste (atentie la telefon sa nu-l scapati din mana cand faceti poze!)

In cele din urma ajunge la destinatie, intr-o poiana larga unde se aude muzica popular inca inainte sa opreasca mocanita. Aici iti poti desface bocceluta cu merinde, daca ti-ai adus de acasa, daca nu poti cumpara o portie de carnati cu mamaliga, un suc sau o cafea sit e poti bucura de peisaj si de aerul curat al padurii. Din cand in cand, cateva fete si baieti in costume populare incing cate o batuta sau o hora, prinzandu-i in joc si pe turistii dornici de distractie. Aici esti cu adevarat in inima Maramuresului, cu jocuri si cantece populare, cu mocanita alaturi, cu ras si voie buna.

Pe drumul de intoarcere, cand te prinde putin picoteala, te visezi poate in Expresul Polar, alimentand monstrul de foc cu lemne si carbuni. In doua ore esti inapoi, la Viseu, cautand in magazinul de suveniruri ceva care sa-ti aminteasca cel mai bine aceasta calatorie fermecata. Dar acel ceva a ramas acolo, pe Valea Vaserului. Si, cu siguranta, in inima ta.

ZIUA A CINCEA

In ultima zi, toropiti de caldura, ne-am gandit sa ne racorim putin si sa nu mai batem drumul toata ziua, asa ca am poposit la Aquapark Mirage din Viseu de Sus, un loc foarte frumos, care nu este un “parc acvatic” in adevaratul sens al cuvantului, neavand tobogane si alte instalatii de acest gen, dar care dispune de trei piscine cu apa dulce (una pentru sarituri de la trambulina) si inca una cu apa sarata, amplasata sub o copertina din lemn. Totul este foarte curat, sunt sezlonguri si saltele, un pool bar si un restaurant bine aprovizionat, decorat cu trofee de vanatoare. Zecile de ghivece cu muscate inflorite intregesc frumusetea peisajului, si asa fermecator de la dealurile inverzite din jur. Meniul de la bar cuprinde freshuri la 8-10 lei, cocktailuri alcoolice si non-alcoolice pe baza de fructe, variate sortimente de cafea, clatite cu ciocolata si frisca, milkshake etc.

Aquapark Mirage este chiar la soseaua principala din Viseu, vizavi de Pensiunea Gabriela, avand

si un salon de 1000 persoane pentru nunti. Un loc deosebit care merita vizitat!

Dupa tot acest periplu maramuresan cu baza de pornire in Borsa, la pensiunea Vaduri, am revenit pe plaiurile natale cu mintea si inima plina de frumusetile si traditiile acestui colt de rai, pe care orice roman ar trebui sa-l strabata macar o data in viata!

Si sa poata spuna, cu bucurie: Am fost acolo! Si voi reveni!

---

VIZUALIZĂRI: 3251 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI