Pastel de iarnă

TIPĂREȘTE

Afară-i vara mult așteptată de toți, iar eu o să vă scriu despre iarnă. Păi e bine, pai e frumos? Fac asta din două motive: cel principal ar fi acela că omul este tot timpul nemulțumit și vara caută tot un loc răcoros și al doilea ar fi că am o restanță cam veche și aș vrea să o pun pe hârtie până nu uit de tot!

După vizita la mânăstirea Peri din satul Săpânța drumul nostru a continuat natural spre cea mai celebră mânăstire din zonă si anume mânăstirea Bârsana. Aceasta este situată pe valea Izei, iar accesul pqnă la ea se face pe un drum de mai marea rușinea! Trebuie să le bat obrazul conducătorilor locali și celor de la centru, pentru că nu sunt în stare să promoveze o asemenea destinație istorică. Și aici nu ma refer doar la mânăstirea Bârsana, ci la întreaga regiune Maramureș. În fine.

Am ajuns în fața mânăstirii, unde am dat de o parcare imensă goală. Lucru cumva firesc, dat fiind gerul de afară. Pe timpul verii sunt convins că este super vizitată, de o mulțime de credinciosi și nu numai.

Se pare că mânăstirea Bârsana a fost ctitorită de familia voievodală Dragoș prin anii 1400. De atunci a fost mutată de mai multe ori. Mânăstirea ortodoxă Bârsana este o mânăstire de maici.

Biserica din lemn, construită de meșteri iscusiți maramureșeni este punctul maxim de atracție. Este construită în anul 1711 și este în stil maramureșean pe două niveluri. Am rămas pur si simplu impresionant de această bisericuță de lemn și de starea ei actuală după atâtia ani. Apropo pe vremea aia nu exista Savana cu teflon și totuși...

Hramul mânăstirii este dat de cei 12 apostoli si acesta se oficiază pe data de 30 iunie.

Ansamblul monahal a fost construit din lemn, după tradiția locală. Acesta este compus din: poarta specifică maramureșeană, turnul cu clopotnița, biserica (cu o înălțime de 57 m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa maiștrilor și casa (atelierul) artiștilor. Recent a fost construit Muzeul din incinta mănăstirii. - conform wikepedia.

Tot ansamblu este extrem de bine îngrijit. Chiar dacă era o iarnă geroasă se putea observa foarte lesne acest lucru.

După aproximativ o oră petrecută la această mânăstire, atât în rugăciune cât și în contemplare, ne-am continuat drumul spre pensiunea unde eram cazați în Borșa.

A doua zi dimineață eram hotărâti să vizităm și mult mai noua mânăstire din Borșa, la sugestia amfitrionului nostru, colegul popescu. borșa. Zis și făcut!

Noapte a nins, iar dimineața era un soare orbitor! Afară era un peisaj de basm. Totul alb, brazii încărcați de zăpadă. Zăpada scârțîia sub picioare. Erau nu mai mult de minus 18 grade Celsius. De necrezut acuma, când ne topim la plus treizeci de grade la umbră și mult mai multe la soare.

Mănăstirea Schitul Pietroasa din Borșa este situată sus pe un deal la doar 5 kilometri de centrul localității Borșa. Bine că eram cu o masină 4x4 că altfel nu am fi putut urca până acolo. Drumul era îngust, destul de abrupt și colac peste pupăză era și acoperit de zăpadă. Până și măicuțele urcă acolo cu jeep-ul!!!

Această mânăstire este amplasată într-un loc mirific pe un platou, în apropierea vârfului muntelui Pietroasa. Peisajul de acolo este absolut mirific. Se vede tot orașul si chiar întreaga vale. Vă dați seama cum arăta iarna cu totul alb în jur! Peisajul îți taie pur si simplu respiratia și te simți mai aproape de cer, mai aproape de Dumnezeu.

Când am ajuns noi dimineața nu mai erau alți vizitatori. Biserica mânăstirii era închisă, dar accesul ne-a fost facilitat rapid, de o măicuță foarte binevoitoare.

ÎPS Iustinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, la 26 octombrie 2007, în ziua sărbătoririi Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir a pus piatra de temelie a Schitului Pietroasa. Schitul cu hramul” Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” este un lăcaș de închinăciune și de rugăciune pentru credincioși și pelerini, dar și popas pentru turiștii aflați în trecere prin zonă.

Obștea Schitului este povățuită de părintele duhovnic Ieromonah Ambrozie Piticari și de Maica Stareță monahia Ioanichia Timiș.

Se pare ca această mânăstire a fost construită la inițiativa a șapte surori toate nemăritate, iar una având și un copil. Aceastea au decis in corpore să se călugarească și au construit această mânăstire evident ajutate de comunitatea locală. Momentan sunt zece măicute la această mânăstire. Nu stiu cât de corectă este această informație pe care o am. Din diverse surse povestea diferă un pic referitor la numărul de măicuțe surori.

Cert este că avâd credință și cu ajutorul lui Dumnezeu se pot înfăptui minuni așa cum este și această minune dumnezeiască.

Cu greu ne-am despărtit și de această mânăstire și ne-am îndreptat spre următorul punct de atracție al zonei și anume pârtia de ski Prislop. Aceasta este situată în pasul Prislop din localitatea Borșa județul Maramureș. Tare departe de bucurești, dar atât de frumoasă. Este situată la altitudine de numai 1400 de metri și are o lungime de 1100 de metri. Este deservită de un telescaun și mai mult beneficiază de nocturnă.

Urcarea cu telescaunul este extrem de ieftină comparativ cu prețurile din București. După apreciereile mele este o pârtie medie ca și dificultate. Jos la poalele ei se află și o cabană unde se mănâncă foarte bine.

Noi nefiind pregătiți de schiat am zis să urcăm si să coborâm cu telescaunul. Zis si făcut! Peisajul văzut din scaunul telescaunului; -) este absolut senzațional. Nici nu știu ce cuvinte să mai găsesc. O să vedeți mai mult în poze, dacă sunteți interesați.

Sus nu era nicio căbănuță, nimic, așa că am ales să ne continuăm drumul pe munte. Zăpada era extrem de mare și era proaspătă și necălcată de nimeni. Pe alocuri mă afundam în ea până la brâu. Ne-am plimbay, am râs am glumit ne-am jucat ca niște copii. Evident am făcut și multe poze. Sincer va spun de foarte multă vreme nu am mai prins o asa vreme frumoasă la munte. Absolut superb. Senzațional. Fără cuvinte. Nu ne-am mai fi lăsat duși de-acolo!

Una peste alta ne-am simțit extrem de bine în Maramureș. Oamenii au fost foarte primitori, peisajele senzationale, iar iarna grea și tare frumoasă a întregit cum nu se poate mai bine acest pastel. Maramureș este un tărâm de basm u tărâm ce trebuie apreciat la adevărata lui valoare. Și cu asta închei serialul despre Maramureș. Și-am încălecat pe o șa și v-am spus povestea mea.

Tărâm de basm

Oamnei deosebiți, locuri uimitoare, palinca tare, tare bună! Și tare am uitat să spun! ; -)

---

VIZUALIZĂRI: 1084 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI