GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEÎn ciuda farmecului lor, Băile Chirui și minunățiile înconjurătoare nu sunt cunoscute decât localnicilor și împătimiților de turism alternativ. O asemenea bijuterie nu putea însă să treacă nerecenzată de @dorgo, ilustrul nostru coleg cu multe antecedente în descrierea apelor minerale harghitene și nu numai: vezi impresii. Cum impresiile domniei sale datează din 2010, unele lucruri s-au mai schimbat de atunci. Oricum, încerc să actualizez și să sintetizez informațiile despre această nemaipomenită zonă, una din cele mai frumoase din Harghita și des străbătută de mine pentru relaxare sau în interes de serviciu.
Băile Chirui (în maghiară Kirulyfürdő, în traducere "Băile Regelui") este un mic sat aparținând de comuna Lueta și situat în partea de sud a județului Harghita, pe versantul vestic al Munților Harghita, într-o zonă de tranziție de la relieful montan spre cel de podiș de pe marginea estică a Depresiunii Transilvaniei. Localitatea este situată în valea Pârâului Chirui, alungită aproximativ nord-sud, în lungul ei fiind și drumul comunal DC29 care face legătura dintre DN 13A (Miercurea Ciuc - Odorheiu Secuiesc) la nord și comuna Lueta la sud. Distanța până la Miercurea Ciuc este de circa 25 (din care 4,5 km pe DC29 și 20 km pe DN13A), până la Odorheiu Secuiesc de 36,4 km, iar până la Lueta de circa 10 km. Spre deosebire de ce a descris dorgo în 2010, drumul DC29 care străbate Băile Chirui este în bună stare, fiind asfaltat din 2013, dar este foarte îngust (două camioane nu încap) și întortocheat.
Băile Chirui au o mică populație stabilă, datele statistice din 2002 precizând 69 locuitori, toți maghiari (din această cauză înțelegeți de ce încerc să folosesc și denumirile ungurești) și 44 de locuitori în 2011.
Să începem drumeția pe Valea Chirui din amonte (nord) spre aval (sud).
Din DN13A Miercurea Ciuc - Odorheiu Secuiesc, din zona Piatra Colibei (Kalibáskő) unde sunt acum mai multe cabane mai noi și mai vechi, ne îndreptăm spre Lueta conform indicatorului rutier. Drumul comunal îngust, dar asfaltat, coboară șerpuind prin păduri dese de molid și după circa 1,5 km spre stânga se deschide o poiană și vine un afluent mare care colorează pietrele în galben. Acest afluent se numește Tolvajos (se citește Tolvaioș, însemnând Tâlharilor, nume dat deseori și Pasului Vlăhița).
Frumoasa poiană din confluență are un farmec deosebit, nu rareori văzând aici pictori cu șevalet având ca model poiana și stâncăria de pe malul drept al Pârâului Tolvajos. În poiană este amenajat și un izvor (vechi foraj) cu apă minerală carbogazoasă numit Festő (care înseamnă Vopsit, probabil de la depunerile de gălbui de fier din apa minerală). În perioada interbelică apa acestui foraj a fost îmbuteliată sub denumirea de Kamilla. Această poiană este și unul din locurile mele preferate pentru picnic.
Din confluența Chirui - Tolvajos pornește poteca tematică Piatra Colibei - Chirui (Kalibáskő - Kiruly tanösvény). Este cea mai complexă potecă tematică văzută de mine. Prima parte a traseului este în lungul Pârâului Tolvajos, după care urcă în versantul drept (nordic) și ajunge la cabanele Piatra Colibei din DN 13A. În lungul celor 3,9 Km ai potecii se înșiră 7 stații (ecosisteme) semnalizate corespunzător prin panouri informative: 1. Locul de prezentare și pornire; 2. Pârâul montan; 3. Pădure de foioase; 4. Piatra Colibei; 5. Mlaștina de turbă (Rezervația naturală Dumbrava Harghitei); 6. Pădure de conifere; 7. Pășune împădurită artificial.
Pietrele din Pârâul Tolvajos sunt colorate în galben-brun-roșcat deoarece pârâul, mai ales după ploi abundente, vine încărcat cu suspensii argiloase luate de pe halda de steril de la Harghita-Băi (fostă exploatare de caolin) și care se depun pe pietre, colorându-le.
Piatra Colibei (Kalibáskő) este o atracție deosebită situată nu departe de confluența Chirui-Tolvajos. Este o stâncă mare pe sub care curge apa Pârâului Tolvajos. ”Tunelul” are doar câțiva metri lungime și dacă ne aplecăm, putem vedea luminița de la capăt.
Nu departe, mlaștina Dumbrava Harghitei este o arie protejată de interes național (rezervație naturală de tip floristic și faunistic, 1980). Arealul rezervației acoperă o zonă mlăștinoasă în care vegetează mai multe plante specifice turbăriilor printre care se află câteva elemente floristice protejate, relicte glaciare: curechi de munte, roua cerului (plantă carnivoră), ochii-șoricelului, iarba surzilor sau rogozuri. Mlaștina (120 x 50 m) este alimentată de izvoare minerale carbogazoase și feruginoase. La marginea ei a fost folosit pentru tratament un bazin alimentat cu aceste ape minerale. La marginea poienii este amenajat un foișor de observație. Curechiul de munte înflorește exploziv la începutul verii, colorând întreaga poiană în galben.
Punctele principale ale potecii tematice Piatra Colibei sunt prezentate de mine într-un mai vechi videoclip: youtube
Părăsim poiana fermecată și poteca tematică și ne continuăm drumul la vale pe îngusta șosea asfaltată. După circa 2 km (sau la 4,5 km de DN 13A din care am pornit) ajungem la Băile Chirui.
La intrarea în Băile Chirui ne întâmpină forajul H503 Chirui (foto-video) care erupe intermitent apă minerală carbogazoasă și care a fost prezentat de mine în impresii anterioare: vezi impresii
Acum în jurul lui este amenajată o punte circulară și dacă avem norocul să nimerim chiar în perioada erupției, vom asista la un spectacol inedit și foarte gustos. În anul 2009 s-a cronometrat o perioadă de erupție de 38 de ore, urmată de o perioadă de stagnare de 15 ore. Nu insist asupra acestui subiect deoarece găsiți detalii în impresiile amintite.
Fără a fi mai precis datată, zona Băilor Chirui este amintită ca fiind locul unde locuitori din Lueta se îndeletniceau (ca meserie de bază) cu prinderea și dresarea șoimilor de vânătoare. Prezența izvoarelor minerale este consemnată încă din anul 1591, dar primele amenajări ”balneare” rudimentare apar în secolele XVII și mai ales XVIII, aparținând aristocrației din zona raionului Odorhei (Miercurea Ciuc era pe atunci un sat). Pentru secolul al XIX-lea este de menționat un lucru interesant și anume interesul deosebit din partea sașilor din Râșnov și Sighișoara care veneau aici de departe pe drumul foarte prost de atunci. Pe perioada tratament stăteau în căsuțe de lemn. Probabil în acea perioadă, probabil în partea de sus a stațiunii a fost amenajat un bazin de lemn 4 x 7 m, alimentat cu apă minerală și având numele de Szortyogó. Conform decretului emis de împărăteasa Maria Tereza (1717-1780) au fost inventariate și analizate apele minerale din Transilvania, cele din zona Chirui fiind analizate de către medicul Mátyus István. Vestitul encicloped Orbán Balázs vizitează de mai multe ori aceste băi. În timpul Primului Război Mondial și după aceea (1918, unirea Transilvaniei cu România) numărul pacienților (turiștilor) a scăzut. După Al Doilea Război Mondial, Băile Chirui au intrat în proprietatea statului, dar practic numai după 1970 au început să fie folosite. A fost construită o tabără școlară care sigur a funcționat până la căderea comunismului (decembrie 1989), dar consider posibil să fi funcționat la regim redus și câțiva ani după aceea. În impresiile sale (amintite mai sus) @dorgo ne povestește din amintirile lui de când a fost în această tabără. Fără a fi
deosebit de luxoasă, ea avea mai multe dotări: cabane cu camere cu multe paturi, cantină, dispensar, două terenuri de sport, o piscină etc. Înainte de 1990 eu am prins-o funcționând ca tabără PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei; foto-video).
Un panou metalic, triunghiular, bilingv, ne întâmpină și acum pe partea dreaptă la intrarea în stațiune: ”Tabăra școlară Băile Chirui”.
În prezent clădirile taberei școlare sunt în ruină, iar izvoarele folosite numai de cei câțiva localnici și de drumeții ocazionali. O dată pe an, pe la mijlocul verii, zona taberei se animă brusc cu zeci-sute de localnici veniți aici la o manifestare cu caracter religios.
Fotografiile atașate redau deopotrivă imagini din lumea de ieri și de azi a băilor.
Băile Chirui nu au amenajări balneare și nici turistice, cu excepția a una-două pensiuni din care, cea mai cunoscută, este Jasmin. În zona centrală a stațiunii se găsește fosta tabără școlară, iar la nord și sud de ea, în lungul văii, cabane și case de vacanță particulare.
În zona stațiunii se găsesc trei izvoare carbogazoase, puternic mineralizate (2-4 g/l). Cel mai important (posibil să fie un vechi foraj) este amenajat în zona centrală a taberei, cunoscut sub numele de Izvorul Taberei sau Izvorul Rebeka. Acest izvor este captat intr-un tub de ciment și are un debit de 0,2 l/s. Apa este deosebit de gustoasă dat fiind și conținutul foarte mare în dioxid de carbon (CO2 = 1,6 g/l). La acest izvor opresc toți drumeții, iar oamenii din zonă vin special cu căruța sau cu mașina pentru a umple zeci de pet-uri. Din punct de vedere chimic apele de la Chirui sunt carbonatate, sodice (particularitate a lor), subordonat calcice și magneziene. Erau recomandate ca tratament uz intern pentru afecțiuni digestive, pentru hipoaciditate și ca diuretice, iar extern pentru afecțiuni cardiovasculare.
În fața Izvorului Taberei un panou turistic trilingv promovează următoarele obiective din zona Lueta:
- Casa Sării,
- Biserica romano-catolică (1776),
- vechea școală populară catolică (1888, cu influențe săsești dat fiind apropierea de județul Brașov),
- Băile Nádasszéki
- sursa de apă minerală Festő (izvorul de la confluența Tolvajos-Chirui amintit la începutul articolului).
Fântâna de apă sărată (Casa Sării) de la Lueta, aparținând Civilizației Sării din zona Homoroadelor, a fost prezentată de mine într-un articol anterior: vezi impresii
La vreo 3 km aval de Băile Chirui este confluența Pârâului Chirui cu Râul Vârghiș (Chirui fiind afluent de stânga). La câteva sute metri amonte de confluență, pe Valea Vârghișului, sunt Băile Nádasszéki, băi locale foarte puțin cunoscute, dar nemaipomenite după părerea mea deoarece ele combină într-o singură apă trei factori curativi: apa minerală carbogazoasă, sarea și particole microscopice de turbă. Aceste băi, intrând în categoria băilor tradiționale secuiești, au fost prezentate de mine în impresii anterioare: vezi impresii
Coborând câțiva kilometri pe Râul Vârghiș intrăm în minunata lume a Cheilor Vârghișului și a peșterilor sale, prezentate de mine aici: vezi impresii
Sper ca această succintă prezentare să vă trezească interesul pentru lumea turistică din partea de sus a Homoroadelor și a Vârghișului (versantul vestic al Munților Harghita, partea sud-vestică a județului Harghita).
Trimis de Lucien in 04.09.18 10:31:16
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Lucien); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Băile Chirui, HARGHITA-BĂI" (deja existentă pe sait)
Rog așteptați...
Salut,
Ceva nu am înțeles. Pornind pe poteca tematică, înseamnă că o străbatem "la picior" ca să zic așa. Asta înseamnă că Băile Chirui se pot accesa doar pe aici sau există și un drum de mașină?
Mulțumesc.
@piti: Poteca tematică Piatra Colibei (conținând și rezervația Dumbrava Harghitei) este situată la circa 2 km amonte (nord) de Băile Chirui și poate fi parcursă numai pe jos. Deci poteca tematică nu are legătură directă cu Băile Chirui ci este un obiectiv din apropierea lor.
Băile Chirui sunt foarte accesibile auto pe drumul comunal îngust, sinuos, asfaltat și deosebit de pitoresc care leagă comuna Lueta de drumul național dintre Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc. Acest drum comunal nu trebuie confundat cu drumul județean din lungul văii Homorodu Mic și care leagă Lueta de Văhița.
@piti: Consultând și celelalte articole indicate poți să-ți faci un traseu în circuit pe cinste, eventual cu cazare într-o pensiune secuiască. Sigur nu veți regreta.
E un fel de back to the roots. Mama mea e născută în Căpâlnița, lângă Băile Homorod. Cheile Virghișului le-am făcut, inclusiv cu explorarea peșterii mari de la Merești. La Băile Chirui în schimb nu am fost niciodată.
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
--
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Lucien: Un alt loc inedit de pe harta meleagurilor harghitene situat atât de aproape de Miercurea Ciuc. Se observă influența munților vulcanici asupra apelor minerale care răsar din pământ. Sunt sigur că mulți dintre noi nu au auzit de multe astfel de stațiuni care au un potențial imens în domeniul sănătății.
Ca întotdeauna, imaginile cu Natura sunt atât de frumoase. Mulțumim pentru aducerea la lumină a unor asemenea obiective.
@tata123: Mulțumesc și eu!
Da, așa este, în zona Munților Harghita sunt multe microstațiuni și băi sătești cunoscute și folosite îndeosebi de localnici. O mare parte dintre acestea intră în categoria băilor tradiționale secuiești dintre care eu am prezentat o bună parte.
Un fapt evident pe care l-am constatat de-a lungul anilor este că aceste băi locale sunt cunoscute și folosite de maghiari veniți din Ungaria. Ei apreciază foarte mult aceste băi rustice, în general gratuite și cu un potențial tămăduitor foarte mare. Parte din ei (unguri) poate că au copilărit în aceste locuri, parte din ei sunt aduși de rude și prieteni, iar alții decoperă singuri ajutați fiind de materale turistice excelente pe care nu le-am găsit și în limba română.
Pe de altă parte vreau să remarc tendința văzută în ultimii ani și anume că și bucureștenii încep să descopere că există și alt turism montan în afara Văii Prahovei și a zonei Bran-Moeciu. Cunosc pensiuni în sate cu populațe maghiară peste 90% în care familii largi bucureștene sunt abonați consecvenți, an de an, la ospitalitatea și ineditul secuiesc.
@Lucien:
Foarte bun articolul tau.
Harghita are multe obiective turistice. Unele mai cunoscute, altele mai putin. Unele mai intretinute, altele nu.
Au aparut si drumurile tematice care sint o cale buna de promovare turistica. Imi place tot mai mult ce este prin zona dupa ce am ciocanit si eu la niste “usi harghitene” in ultimii ani.
Bravos! Numai de bine! ????
@Lucien: Chiar pare fermecată poiana asta! E atâta liniște, mult verde...
Păcat că s-au distrus toate clădirile taberei și nimănui nu-i pasă și nu-i dă prin minte să le refacă!
E o zonă ofertantă, unde Matura ne oferă leacuri gratuite iar noi, oamenii, le ignorăm!
P11 e superbă! Și celelalte, dar asta-mi place mie mult!
Tu ai fost în tabăra aia?
@piti: Poate ne povestești și nouă, nu ține doar pentru tine!
@Zoazore: Mulțumesc! Presupun că problemele legate de fosta tabără școlară de la Chirui sunt mult mai complicate și nu fac loc inițiativei particulare. Anual trec de câteva ori prin zona Chirui în calitate de turist sau spre probleme legate de serviciu (e o variantă mai scurtă, dar mai întortocheată, de a ajunge de la Miercurea Ciuc la Lueta). Eu am prins tabăra și înainte de 1990 ca vizitator întâmplător când acolo se pregăteau, distrau elevi de liceu, mulți din Ciuc, în tabăra gratuită PTAP (fotografiile alb/negru sunt făcute de mine).
NOSTALGIE
Am fost pentru trei săptămâni în Tabăra de pionieri Chirui în vara anului 1962. Foarte frumos. Aveam dormitorul în ' ' Vila 6' ' . Mai existau atunci câteva vile dormitor, o sală de mese și o Infirmerie. Erau numai construcțiile verzi din lemn. Celelalte cred că s-au făcut mai târziu. Nici vorbă de piscină. Exista și izvorul de apă minerală, fără să aibe vreo amenajare. La început, toți am refuzat această apa, dar după o săptămână nu mai vream decât apă minerală, acea apă care ne înroșea sticlele. Tabăra avea curent electric numai seara, de la un generator acționat de un motor Diesel care se auzea în toată tabăra. Lumina pâlpâia și era cam slabă. Motorul funcționa până pe la 10 noaptea, după care peste tabără se așternea liniștea dar și întunericul. Nu-mi amintesc să fi fost alte case/locuințe în zonă. Am amintiri plăcute despre doamnele care ne serveau la masă. Erau foarte cumsecade. Ne-au învățat saluturile și câteva expresii în limba maghiară. Acum, acel loc este ca o fantomă a trecutului.
@dionel: Au trecut 60 de ani. Deja devine istorie... Superbe amintiri!
Am fst in tabara asta in vara 1980. Ce amintiri mi-au trezit imaginile astea! Si ce gust amar! ❤️
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2010 Chirui - Bai, cea mai iubita statiune din jud. Harghita — scris în 04.08.10 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată