Două zile la Murighiol - prima întâlnire cu Delta Dunării

TIPĂREȘTE

Anul acesta am ajuns pentru prima dată în Delta Dunării. După cum am tot făcut în ultimii ani, nici această primă ieșire în Deltă nu a fost planificată cu multă vreme înainte. Pur și simplu am profitat de o perioadă de concediu, de vremea favorabilă și am pornit la drum!

Să vă povestesc pe scurt cum am procedat. În jurul datei de 20 august ne-am întors acasă după ce ne-am plimbat vreme de 10 zile prin diferite locuri din țară (suntem amatori de sejururi tip circuit, nu putem petrece mai mult de 3-4 zile într-un loc; ne plictisim repede, asta e!)

Planul era să rămânem două-trei zile acasă, după care urma să mergem la mare pentru un weekend. Însă socoteala inițială nu s-a potrivit nici de data asta! În acea perioadă am lecturat pe AFA mai multe articole referitoare la sejururi în Delta Dunării, astfel că într-o după-amiază m-am hotărât: ”Mâine plecăm în Deltă!” Soția a fost și ea încântată de idee, așa că ne-am împărțit rapid sarcinile – ea s-a ocupat de bagaje, iar eu am strâns câteva informații despre viitoarea destinație – localitatea Murighiol. De ce am ales Murighiol? Păi, în primul rând pentru că (fiind vorba despre prima ieșire în Deltă) am dorit să ajungem cu mașina până la destinație. În al doilea rând, neavând cazare rezervată dinainte, era mai simplu să căutăm cu mașina o locație care să ne convină.

Am întocmit o listă cu posibile locații de cazare care aveau note bune pe AFA și pe alte site-uri de turism și am pornit la drum a doua zi. Cum nu suntem prea matinali (mai ales când suntem în concediu), am plecat de acasă pe la ora 10.00. Am ales ca rută Râmnicu Sărat-Brăila-Măcin-Horia-Tulcea-Murighiol, acest lucru însemnând că urma să traversăm Dunărea cu bacul pe la Brăila. În jumătate de oră am traversat, locurile pe bac ocupându-se rapid în perioada respectivă; am achitat în total 22,40 de lei. Drumul pe această rută este bun, iar după aproximativ patru ore am ajuns la destinație. După ce am făcut o tură de recunoaștere prin Murighiol, am sunat la prima locație de pe lista noastră pentru cazare și am avut noroc – am găsit o căsuță liberă la pensiunea Cristian, unde am rămas pentru următoarele două nopți.

În prima zi nu am plecat de la pensiune, ci ne-am ocupat timpul rămas cu o plimbare cu barca pe canalul din apropiere și cu o partidă de pescuit (prin spatele pensiunii Cristian trece un canal și este amenajat un ponton de unde se poate pescui). Nu am prins noi cine știe ce, dar a fost distractiv!

A doua zi dimineață am plecat la plimbare cu mașina prin împrejurimi. Am ales să ieșim din localitate către Dunăvațu de Sus. Între Murighiol și Dunavățu de Sus sunt aproximativ 6 kilometri pe care i-am parcurs rapid, drumul județean care leagă cele două localități fiind foarte bun și totodată liber. Mic sat de pescari așezat pe partea dreaptă a brațului Sfântu Gheorghe (ca și Murighiol, de altfel), Dunavățu de Sus este o localitate cu un aer sărăcăcios, după cum veți putea observa și din fotografiile pe care urmează să le atașez acestui articol. Am parcat mașina pe una dintre ulițe și ne-am plimbat cam jumătate de oră prin sat pentru a lua pulsul acestei mici comunități, dacă mă pot exprima astfel. Ne-au plăcut mult casele mici acoperite cu stuf, ulițele pietruite, dar și gardurile de lemn, multe dintre ele îmbrăcate în viță de vie. Nu ne-au plăcut în schimb cele câteva locuințe părăsite, aflate într-o stare de degradare vizibilă și nici cei câțiva câini vagabonzi pe care i-am observat la marginea satului. Deși sunt vreo două locații de cazare în Dunavățu de Sus, eu nu m-aș caza acolo pentru că în afară de a pescui pe canalele din apropiere altceva chiar nu ai ce face.

După ce am terminat plimbarea prin Dunavățu de Sus, ne-am întors către Murighiol. Ne propusesem să vizităm două obiective aflate aproape unul de celălalt – este vorba despre mănăstirea Halmyris și situl arheologic cetatea Halmyris.

Mănăstirea Halmyris este un lăcaș de cult recent; bazele lăcașului de cult au fost puse după ce, în anul 2001, la câteva sute de metri depărtare, au fost descoperite cele mai vechi moaște de pe teritoriul țării noastre – aparținând preotului Epictet și monahului Astion. Aceștia au fost persecutați pentru credința lor și în final au fost decapitați în anul 290, în data de 8 iulie. Trupurile celor doi au fost îngropate de creștini într-o basilică din cadrul cetății Halmyris, fiind descoperite în urma cercetărilor arheologice din anul 2001.

Mănăstirea Halmyris este un lăcaș de cult închinat celor doi sfinți; la intrarea în curtea mănăstirii se află o poartă mare de lemn meșteșugit sculptată, încadrată de două porți mici, fiecare având câte o sculptură – reprezentări ale sfinților Epictet și Astion.

Mănăstirea are o curte mare unde nu ne-am întâlnit însă cu nimeni. În față se află chiliile și un paraclis micuț, iar clopotnița este și ea în apropiere, clopotele fiind protejate cu un acoperiș din tablă. În zona centrală a curții se află în construcție o biserică de mari dimensiuni, dar la momentul vizitei noastre lucrările păreau a fi întrerupte. În partea dreaptă a curții se întinde o podgorie care amintește de alte zone din Dobrogea unde se află podgorii renumite.

Ne-am plimbat circa un sfert de oră prin curtea lăcașului de cult, apoi am plecat. După ce am parcurs câteva sute de metri, am ieșit din șosea pe un drum de țară pentru a vizita situl arheologic cetatea Halmyris. La fel ca și mănăstirea Halmyris, situl arheologic poate fi ușor observat din drumul principal.

Drumul pietruit ne-a condus până în apropierea unei clădiri unde ar fi trebuit să găsim un ghid; în schimbul unei taxe de 5 lei de persoană am fi putut vizita situl arheologic; din păcate, ghidul nu era acolo la momentul în care am ajuns noi (în cursul săptămânii, cam pe la ora 11.00). Am urcat puțin pe lângă vechile fortificații, am observat că din loc în loc sunt instalate panouri informative, iar cripta martirică este acoperită de o construcție menită să protejeze săpăturile arheologice realizate acolo. Apariția câtorva câini vagabonzi nu prea prietenoși printre buruienile din apropiere ne-a făcut să încheiem vizita noastră la vechea cetate Halmyris mai repede decât ne-am fi dorit. Ne-am întors la mașină, cu regretul de a nu fi putut explora pe îndelete această veche fortificație amintită în diferite cronici istorice începând cu secolele VII-VI î. Hr.

Pentru mai multe informații despre cetatea Halmyris, pot fi consultate articolele din rubrica dedicată de pe AFA (autori iulianic, zlatna și pepsi70ro).

Pentru că se apropiase ora prânzului, ne-am hotărât să servim o masă cu specific pescăresc; am ales să mergem la restaurantul pensiunii Laguna albastră, aflat în apropierea debarcaderului din Murighiol. Așa cum am spus și în articolul respectiv, ne-a plăcut mâncarea servită și recomandăm acest restaurant!

Continuând plimbarea pe strada Portului, am ajuns în zona debarcaderului din Murighiol. Marea majoritate a barcagiilor de acolo solicitau cam 60 – 70 de lei/persoană pentru o plimbare de 2 – 3 ore. În funcție de priceperea fiecăruia, probabil că tarifele și traseele puteau fi ușor negociate. Deoarece sejurul nostru a fost scurt nu ne-am propus și o plimbare pe canale, însă la următoarea ieșire în Deltă va fi primul lucru pe care îl vom face. Ce mi-a plăcut în zona debarcaderului: faptul că existau numeroși barcagii și că prețurile puteau fi negociate în funcție de numărul de persoane, de traseu, dar și de ambarcațiunea folosită. Ce nu mi-a plăcut deloc – faptul că pe strada Portului era multă mizerie. Consider că barcagiiii care stau toată ziua pe acolo și așteaptă turiștii ar trebui să mențină curățenia în acel loc, până la urmă este locul lor de muncă (iar câștigurile sunt destul de frumoase, din ceea ce am mai citit prin diverse surse). Mă rog, din păcate atitudinea acestora pare a fi ”Las că merge și-așa! ”

Acestea au fost locurile vizitate în ziua respectivă. După-amiaza am petrecut-o pe pontonul din spatele pensiunii la o partidă de pescuit și ne-am plimbat din nou cu barca pe canalul din apropiere. Seara am mâncat o saramură de pește excelent gătită de către gazda noastră (vorbisem mai devreme să ne pregătească asta pentru masa de seară). Ca sfat, dacă ajungeți în Deltă, serviți măcar o masă pregătită de localnici! Noi zicem că a meritat! (fotografii cu saramura aceea am atașat la articolul despre locația de cazare)

Următoarea zi a fost și ziua plecării. Cu toate acestea nu ne-am grăbit, întrucât ne mai propusesem ceva – să vizităm Puflene Resort, un complex cu multe facilități, dar care nu are parte de impresii grozave pe AFA. Puflene Resort se află în apropierea debarcaderului și a pensiunii Laguna albastră, așa că am revenit pe strada Portului.

La intrarea în curtea resortului am trecut pe lângă o hartă a acestui complex și am avansat pe aleea principală până în zona unde se află piscina în aer liber. Piscina are dimensiuni generoase și beneficiază de o amplasare de excepție, aflându-se chiar pe malul lacului Murighiol (între restaurantul Nufărul alb și Beach barul din apropiere). La această piscină aveau acces și turiștii din afara complexului contra tarifelor de 50 lei/adult și 25 lei/copil. Pentru cei care doresc să petreacă un sejur mai lung la Murighiol, o bălăceală de câteva ore la piscina acestui complex poate fi o opțiune de luat în seamă.

Noi ne-am plimbat prin grădinile complexului, am mers pe pontonul din apropiere și, înainte de a pleca, am urcat pe platforma înaltă cât o clădire cu șase etaje din interiorul complexului. Acest punct de observație este un loc grozav din care am putut admira de la înălțime localitatea, lacul Murighiol și stufărișurile din vecinătate. După ce am făcut mai multe fotografii, am coborât și ne-am îndreptat spre ieșire.

Am revenit la pensiunea Cristian, am împachetat repejor și ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre, promițându-le că în anii viitori ne vom revedea cu siguranță. Chiar dacă nu am reușit să explorăm situl arheologic cetatea Halmyris așa cum ne-am fi dorit, chiar dacă nu am avut timp și de o plimbare cu barca pe canalele Deltei (ne-am plimbat însă cu barca pensiunii pe canalul din spatele locației), chiar dacă zona nu mi s-a părut a fi prea curată, consider că prima noastră ieșire în Delta Dunării a fost una reușită, motiv pentru care ne dorim să revenim chiar la anul!

Înainte de a termina prezentul articol, voi prezenta câteva informații cu caracter general referitoare la localitatea Murighiol:

-denumirea localității vine din limba turcă; am găsit două semnificații ale acestei denumiri – ”lacul furnicilor” sau ”lacul violet” (datorită reflexelor liliachii ale apei lacului din vecinătate);

-este cea mai întinsă comună din România (conform wikipedia);

-pe lângă obiectivele pe care le-am menționat în acest articol, mai trebuie spus că în apropierea localității se află lacurile rezervații naturale Sărătura I, II și III, acestea adăpostind nămoluri negre sapropelice (au calități terapeutice);

-în zona centrală a localității, în vecinătatea Primăriei, există un monument închinat eroilor neamului, celor care și-au pierdut viața în cele două războaie mondiale din secolul al XX-lea;

-tot în zona centrală există o farmacie și câteva magazine mixte (nu am avut ocazia să verificăm cât de bine sunt aprovizionate);

-după ce se intră în localitate dinspre Tulcea există de o parte și de alta a drumului principal mai multe curți unde proprietarii au amenajat mici campinguri;

-la Peninsula Resort este amenajat un Aqua Park; la fel ca și în cazul piscinei de la Puflene Resort, tarifele sunt destul de mari (de exemplu, în momentul sejurului nostru un adult plătea în cursul săptămânii 35 de lei, în timp ce la final de săptămână prețul creștea la 50 de lei. Și pentru copii tarifele de acces la Aqua Park erau diferențiate – 28 de lei / 40 de lei în weekend).

Acestea fiind spuse, închei aici articolul meu cu numărul 200 pe AFA și vă doresc tuturor călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 15517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI