GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Ieri și azi, NEVRINCEA, în croncănit de ciori
Din ciclul: să ne cunoaștem istoria, undeva, în județul Timis, comuna Bethausen, Nevrincea, biserica romano-catolică, monument istoric, o mândrețe de clădire, înaltă, semeață, ce-și suportă în tăcere degradarea...
*
Nevrincea, 1910 - localitatea are 839 locuitori, sub aspect religios: 470 romano-catolici, 345 greco-catolici, 9 ortodocsi, 7 de confesiune evanghelică, 5 israelită și 3 reformați. Comunitatea maghiară devine majoritară în localitate, numărul etnicilor maghiari ajungând la 476, reprezentând 56,7%.
❤ bisericadintrunmiliondecaramizi, Nevrincea, atestată documentar în 1911
oare de unde i s-a tras denumirea? ????
Mi-o închipui în timpul construcției, când, din mână în mână trec materialele de construcție și se numără: o cărămidă, două cărămizi, trei... cinci... o sută... două mii...
s-au terminat. mâna de săteni care lucrează constant la ridicarea edificiului este acolo. cu umerii căzuți, frunțile plecate, ca de atâtea ori când erau opriți din muncă din lipsa materialelor. și tot de atâtea ori, luând-o de la capăt la următorul transport de cărămizi. mereu li se alătură alți câțiva, care renunțau pe parcurs. dar ei, nu. încăpățânați, cu frică de Dumnezeu și infinită credință. de unde și sporul, hărnicia și roadele muncii.
s-au adunat grăbit, oare a câta oară? mânecile suflecate pe viteză, o salopetă sau oareșce haine de lucru și hai, până la lăsatul serii. încheiau mereu cu câte o rugăciune.
astăzi, pare-se erau mai mulți, mâinile se mișcau cu repeziciune: nouă sute cinzeci și trei... șaizeci și doi... numărau cu voce tare. din ce in ce mai tare. murmurul plutea peste sat. alții și alții se adunau în jur...
nouăzeci și nouă, UN MILION! fusese deja un strigăt! ultima cărămidă!
preotul, aflat acolo printre ei, muncind cot la cot, își sterse palmele murdare peste un soi de halat pe care-l lua când lucra să-i protejeze hainele, îl dădu jos, scormoni prin buzunare după un capăt de lumânare și întrebă în șoaptă: care ai un foc?
în liniștea ce se lăsase întrebarea plană până departe peste mulțime. se repeziră câțiva, ciotul de lumânare învie.
glasul preotului înălțând o rugă împrăștie fiori. capetele se înalțară spre cer: Mulțumescu-ți, Doamne!
Amin! rostiră toți, apoi încă o dată ecoul.
câțiva picuri de ploaie arătară că ruga le fu primită.
chiote de bucurie sparseră liniștea, iar cei prezenți se îmbrățișară!
Avem biserică!
Îl primim pe Dumnezeu!
**
"Întunericul se prăbuşeşte. Este acelaşi vechi timp, ca întotdeauna. " - Isaac Rosemberg
Se prăbușește si nu oricum, ci scârțâind din balamalele ruginite. iar ciorile sporesc senzația de pustietate, croncănind mai tare cu fiecare fior ascuns al edificiului, copleșindu-te cu imensitatea eternității.
astăzi, imaginile incep să pălească, cu ochii minții îi pot vedea pe cei ce au ridicat biserica stingându-se, adunându-se laolaltă în cimitirul satului, umăr lângă umăr, scăpând câte o lacrimă la fiece numărătoare. numărătoare inversă: opt sute cincizeci și cinci de mii, trei sute patru...
#foto de la ultima vizită, acum vreo doi ani, când niște copii, doi băieți până în paisprezece ani îmi făcuseră turul și-mi povesteau mândri că fuseseră niște"unii" să vadă și să facă oareșce măsurători pentru reparatii
#foto de astăzi, aceleași locuri, aceeași biserică, aceleași deteriorări, nici urmă de "reparații" și/sau punere în siguranță
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
ceva în genul descoperă lumea satului, cu regretele depopulării avansate și migrația locuitorilor spre orașe. totuși, magia primăverii aduce o oarecare speranță.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
răgaz și aer curat. poate, puțină reculegere. cădere pe gânduri avansată
din ciclul: să ne cunoaștem împrejurimile. și istoria.
Trimis de Daniela H in 03.04.23 08:24:53
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TIMIȘOARA.
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Daniela H); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Sunt întru totul de acord cu ce spuneți: "Să ne cunoaștem istoria". Nu știu prea bine trecutul Banatului, iar acest articol a avut darul de a-mi stârni curiozitatea. De ce s-a construit abia la 1911 prima biserică romano-catolică din localitate? De unde entuziasmul localnicilor, care numărau într-un glas 999998-999999-1000000?
Am găsit pe net vreo trei-patru surse utile, dintre care cea mai informată mi se pare a fi nevrincea.eu.org.
Pe scurt, satul a fost ortodox până pe la 1850, curat românesc, deși probabil in illo tempore a existat un substrat slav. La acea dată (1857) românii au trecut la greco-catolicism (cu un veac mai târziu decat transilvănenii), pe fondul divergențelor cu Mitropolia Sârba, de care aparținea Banatul (cred că tot Ardealul).
Colonizarea maghiară este de dată recentă, după 1900, chiar după 1908. Nou-veniții romano-catolici au ridicat imediat, în doi ani, biserica despre care vorbește articolul. Nu știu cât eroism, credință sau dorință de a-și afirma identitatea (poate chiar „supremația”, într-o perioadă în care Ungaria ducea o politică agresivă de asimilare a naționalităților din imperiu) a fost acolo, probabil un amestec din toate.
Din păcate, comunitatea maghiară din acest sat nu a rezistat nici măcar un veac. Reproduc mai jos datele recensămintelor din ultimii 150 de ani:
(total / români / maghiari)
1880: 362 / 357 / 0
1900: 372 / 359 / 0
1910: 839 / 352 / 476
1920: 884 / 325 / 543
1930: 758 / 329 / 423
1941: 673 / 302 / 365
1966: 352 / 249 / 102
1977: 263 / 218 / 45
1992: 205 / 186 / 19
2002: 239 / 201 / 17
@adso: așa este, de aceea mi-am și început review-ul cu recensământul din 1910, căutasem câteva informații despre biserică. catolicii erau nu majoritari, dar trecuți de 50%, de aici, probabil, ridicarea bisericii în 1911. nu am găsit multe date, dar m-a impresionat prin masivitate, înălțime si tristețe, toate atât de evidente.
Acum, nu mai sunt catolici, ca in atatea alte sate, unde nu se mai tin slujbe decat în bisericile ortodoxe.
Entuziasmul acela precum și imaginile următoare provin din imaginația mea care deseori dă pe dinafară. Asta e ceea ce rețin, ceea ce simt în fața unui obiectiv, restul sunt un bonus ????
Mulțumesc
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2018 Biserica piaristă, foarte interesantă dar prea puţin vizitată — scris în 07.11.18 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Catedrala Ortodoxă Sârbă — scris în 05.11.18 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Două mari catedrale — scris în 16.11.17 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Jul.2010 Domul catolic din Timisoara — scris în 14.07.10 de adrian2010 din SANNICOLAU-MARE - RECOMANDĂ
- Apr.2010 Catedrala Mitropolitana - simbolul Timisoarei! — scris în 01.08.10 de georgiana din SANNICOLAU MARE - RECOMANDĂ