Castelul contelui Kálnoky - Micloșoara

TIPĂREȘTE

În ultima zi a circuitului nostru în Ținutul Secuiesc, după ce am vizitat Biserica Fortificată Unitariană - Dârjiu, pornind la drum spre București, nu am părăsit ținutul fără a mai face un popas, la Micloșoara, pentru a admira eleganta reședință a contelui Kálnoky și a afla povestea minuțioasei restaurări a castelului.

În centrul satului Micloșoara (Miklósvár în maghiară), sat aflat în vestul județului Covasna, într-o parcare amenajată la marginea șoselei, veți remarca o casă veche, recondiționată - Stone Pub. Aici se află recepția pentru casele de oaspeți, barul-restaurant, punctul de vânzare suveniruri și casa de bilete. Intrarea în curtea castelului se află vis-à-vis, la câțiva pași.

Vizitele la Castelul Kálnoky, numai tururi ghidate, se fac din oră în oră, după următorul program de vizitare: Vineri - Duminică în intervalul orar 11.00 - 16.00. În celelalte zile castelul nu poate fi vizitat. Taxa de acces este de 20 lei/persoană - adulți și 10 lei/persoană - pensionari, studenți, elevi și copii.

În timp ce ghidul nostru rezolva problema accesului în castel, noi am traversat, am trecut de poarta de la intrare și ne-am angajat pe o alee frumoasă, umbrită de arbori falnici. Domeniul, atât cât l-am putut cuprinde cu privirea, este întins, verde, mărginit de pădure. În stânga atrag atenția niște construcții anexă, iar în dreapta, lângă castel, un mic parc în stil englezesc și un iaz cu foișor la care se ajunge trecând peste un podeț de lemn.

Pentru că mai aveam de așteptat câteva minute până la momentul intrării, am dat ocol castelului admirându-i arhitectura și poposind mai apoi la iaz unde - în orăcăit de broaște - ne-am delectat privind irișii galbeni, de baltă și superbele flori de nufăr roz.

Când a venit vremea, ușa de la intrarea în castel s-a deschis și am fost preluați de o tânără ghid local care - în prima încăpere - ne-a prezentat în câteva cuvinte istoricul castelului.

Blazonul familiei, restaurat și postat deasupra intrării principale, amintește de legenda conform căreia în jurul anului 1200, în timpul unei partide de vânătoare, atacat de un urs, regele Ungariei a fost salvat de un secui numit Kálnoky. Drept recunoștință, Kálnoky a fost înnobilat cu titlul de conte și a primit domenii în Miklósvár.

Documentele vremii spun că în a doua jumătate a sec. XVI, pe locul în care se află astăzi castelul, era o casă de piatră ridicată de Kálnoky Bálint. Distrusă în urma unor atacuri, casa nu a mai fost refăcută, conform mărturiei lui Kálnoky István al III-lea care în 1646, a găst acolo o casă în ruine împrejurată cu un gard de piatră.

Lucrările de construcție a castelului, începute de Kálnoky István al III-lea în 1648, au fost continuate de fiul său, Sámuel Kálnoky, căruia i se datorează mai multe modificări arhitecturale și stilistice - stucaturi, nișe la ferestre, ancadrament la balconul de la camera doamnelor... La capătul unui lung șir de moștenitori, prin anii 1800, castelul se afla în proprietatea contelui Kálnoky Dénes. După decesul acestuia, neexistând moștenitori direcți pe linie masculină, castelul revine surorii sale, Francisca, și fiului acesteia.

În 1939, castelul a fost cumpărat de ministrul de finanțe de atunci și ulterior naționalizat. În perioada comunistă, clădirea a devenit sediu CAP, apoi casă de cultură, perioadă în care a început ruina.

1987 este un an de maximă importanță pentru castelul din Micloșoara. Este anul în care contele Tibor Kálnoky și tatăl său Farkas Kálnoky fac o vizită în locurile strămoșești. Primirea călduroasă pe care le-au făcut-o localnicii, prietenia cu prințul Charles (actualul rege al Marii Britanii) îl fac pe contele Tibor Kálnoky să-și dorească a se stabili în România și a face din castelul ruinat, fostul castel de vânătoare, un muzeu. Nu doar un muzeu al familiei, ci Muzeul Vieții Transilvănene. Într-un interviu, contele Tibor Kálnoky afirma că "ceea ce s-a distrus în comunism a fost cultura aristocraţiei, care era ceva special în Transilvania, pentru că era un amalgam de influenţe vestice şi estice. Imperiul Habsburgic pe de o parte şi Imperiul Bizantin, Otoman, pe de altă parte. Şi acest Muzeu înfăţişează acest amalgam şi este o mică compensaţie pentru ce a fost distrus în timpul comunismului".

Cu sprijinul financiar UE și al guvernului României, al regatului Norvegiei, Islandei și Liechtenstein, lucrările de restaurare la castelul de la Micloșoara au început în 2014 și au durat doi ani. În prezent contele și familia lui locuiesc în Valea Crișului, un alt sat mic și la fel de liniștit. Pe lângă castel, la Micloșoara au fost restaurate mai multe case, acestea devenind case de vacață care se pot închiria. Dacă te cazezi acolo, sigur nu te vei plictisi, zona oferind posibilitatea efectuării unor activități de neuitat - călărie, plimbări prin păduri, plimbări cu trăsura, vizită la fierărie, drumeție în Valea Zălanului... Dar noi, cu gândul la drumul de întoarcere spre casă, nu am vizitat decât castelul.

Vizita noastră la Castelul Kálnoky - Micloșoara

După prezentarea generală făcută de ghidul local, una după alta, am trecut prin toate cele cinci încăperi amenajate la primul nivel. Toate au uși cu ancadrament frumos lucrat, sunt bine luminate natural și etalează diverse obiecte de valoare care reprezintă stilul de viață al aristocraților din Transilvania. Soția contelui, Anna Kálnoky, s-a preocupat ca decorul din Muzeul Vieţii Transilvene să fie autentic. Deoarece în interiorul clădirii nu mai rămăsese nimic original, au fost recuperate, s-au cumpărat și s-au primit donații de piese de mobilier, covoare, veselă, vestimentație de epocă, arme autentice, un pian Streicher original, acelaşi model pe care îl folosea şi Johannes Brahms și tot felul de obiecte care au legătură cu istoria familiei. Contele Tibor Kálnoky mărturisește: "Dar preferatul meu este un sfeșnic. Este făcut după o mostră din Murano, din Veneţia, a fost făcut de meşteri sticlari, la Valea Zălanului, în secolul XVII. "

Personal, m-au impresionat sobele de teracotă. Sunt cinci (dacă am reținut bine), toate adevărate opere de artă. Culorile sunt vii, formele interesante, iar decorurile lor foarte frumoase.

Trecând din cameră în cameră, prezentând muzeul, ar trebui să intru în detalii, dar nu o voi face. Vă las plăcerea de a le descoperi singuri atunci când veți ajunge acolo. Voi spune doar că în Camera Biedermeier, cu mobilier în stilul amintit, mi-au reținut atenția pianul Streicher original și sfeșnicul preferat al contelui, în Salonul de Gală sau Sala mare m-a impresionat o oglindă în stil rococo, minunată și mi-a atras atenția portretul contelui Sámuel Kálnoky, o copie, originalul fiind expus la Muzeul Național de Artă din Budapesta. Casa Doamnei, una dintre cele mai frumoase, găzduiește un fermecător loc amenajat pentru lucru de mână, cusut sau brodat. Casa Stăpânului, mai sobră, etalează arme, covoare turcești, dar și portretul contelui Kálnoky Dénes.

Un obiect care a stârnit curiozitate și a atras tuturor atenția a fost o toaleta mobilă, pe care aristocrații o luau cu ei în călătorii. Salonul vechi german se remarcă prin stemele nobiliare etalate pe perete, prin mobilierul deosebit și prin candelabrul frumos ornamentat.

Cele două dormitoare cu tavane arcuite și frumoase candelabre sunt și ele decorate cu grijă.

Cam atât se poate vedea la parter. Etajul nu se vizitează, dar scara în spirală, cu accesul blocat către etaj, permite coborârea la demisol, acolo unde se află Pivnița castelului, transformată acum în restaurant. Încăperea cu ziduri de cărămidă și tavan boltit, luminată cu felinare și aplice de epocă, are în mijloc o masă lungă, gata să-și primească oaspeții. Există și separeuri cu mese pentru două, trei sau patru persoane.

Bucătăria de castel, specifică secolului XVIII, atrage atenția prin amenajările ei - cuptor, sobă, chiuvetă, masă, dulapuri pentru vaselă, tigăi, oale... ba chiar și șorțuri de bucătărie.

O altă curiozitate a fost fântâna amplasată acolo, în pivniță. Am aflat că nu mai este folosită. "Poate doar dacă ar fi curățată... " - ne-a spus ghidul local. În orice caz, chiar și ca element de decor, fântâna arată foarte bine acolo.

Aici s-a încheiat turul nostru ghidat la Castelul contelui Kálnoky - Micloșoara. De la demisol se iese în curtea castelului, în partea din spate a clădirii, aproape de iazul care ne-a delectat din nou cu vegetația sa specifică, cu orăcăitul de broaște și cu minunatele flori roz ale nuferilor.

---

VIZUALIZĂRI: 569 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI