Contele Kálnoky si Muzeul Vietii Transilvanene din Miclosoara

TIPĂREȘTE

Pana in anul 2017, Miclosoara era un satuc oarecare din judeţul Covasna (foarte aproape de graniţa cu judeţul Braşov), care ascunde insa o bijuterie ce astepta sa fie pusa in valoare: castelul Kálnoky. Destinatia acestuia a fost conac de vanatoare, care in perioada comunista a fost nationalizat si transformat in camin cultural, ulterior abandonat si lasat in paragina.

Cel care s-a hotarat sa redea stralucirea de altadata castelului, este contele Tibor Kálnoky, a 25-a generatie a familiei, care, prin Fundaţia ce ii poarta numele, a inceput lucrarile de restaurare in anul 2014, cu finantare norvegiana. Castelul se afla in posesia administratiei locale a orasului Baraolt, fiind concesionat familiei Kálnoky pe o perioada de 49 de ani, care l-a transformat in Muzeul Vietii Transilvanene. Misiunea acestuia este aceea de a arata viata nobililor din zona, din secolele XVII-XVIII.

Contele s-a mutat in Romania, locuind impreuna cu sotia si 2 dintre copii, intr-un sat vecin, Valea Crisului. In Miclosoara, el a cumparat mai multe case vechi pe care le-a renovat si transformat in case de oaspeti. A devenit cunoscut atunci cand l-a gazduit pe printul Charles, intr-una dintre primele vizite ale acestuia in Romania, ocazie care l-a inspirat pe print se cumpere si sa restaureze case vechi din Transilvania.

GPS-ul ne-a condus catre o poarta, care nu este insa cea de intrare la castel. Am aflat de la localnici ca biletele de intrare se pot achiziționa doar de la Stone Pub, situat pe strada Principala nr. 85, locatie unde se afla casa de bilete, un magazin de suveniruri, receptie pentru casele de oaspeti, restaurant, parcare. Pe aceeasi strada, peste drum, la o curba distanta, se afla intrarea in curtea castelului.

Aici se fac doar tururi ghidate, din ora in ora, de vineri pana duminica inclusiv, intre orele 11-16. Ghidul poate fi chiar contele Tibor Kálnoky, noi insa nu am avut acest privilegiu. Am facut cunostinta cu el, atunci cand vizitam interiorul castelului si drumurile noastre„s-au intersectat” .

Dupa ce am intrat pe poarta, am mers pe o alee umbrita de castani pana am ajuns la o mica gradina, cu garduri vii, plante, copaci si banci. Un pavilion din lemn si un iaz cu nuferi roz intregesc imaginea parcului.

Castelul, cu aspect mai mult de conac, a fost renovat in stilul original, renascentist. Cladirea are planul dreptunghiular, iar pe cele doua laturi mai scurte s-a atasat cate o constructie pentagonala in forma de bastion cu doua nivele.

Intrarea principala, cu terasa in stil clasicist, etaleaza blazonul familiei, restaurat. Ghidul ne-a explicat semnificatia acestuia: legenda spune ca prin anii 1200, in timpul unei partide de vanatoare, un secui pe numele Kálnoky, i-ar fi salvat viata regelui Ungariei, strapungand cu sageata un urs care s-ar fi napustit asupra lui. In semn de recunostinta, Kálnoky a primit titlul de conte, impreuna cu mai multe domenii in Miklósvár. Ursul sagetat a devenit blazonul familiei.

Deviza familiei o gasim inscriptionata deasupra intrarii pe terasa mare a castelului:„Non est mortale quod opto (Ce am ales este nemuritor)” .

Am primit botosei de unica folosinta si am intrat in prima incapere, in care ghidul ne-a povestit despre modul in care au fost amenajate incaperile, toate obiectele fiind recuperate, donate sau cumparate: obiecte de colectie, piese de mobilier, arme autentice ramase din luptele duse de Kalnoky cu turcii, scrinuri si covoare. Au fost reconstituite cinci sobe de teracota spectaculoase si costume de epoca, s-a reconditionat un pian Streicher original si s-a adus un clavecin.

Interiorul conacului are cinci saloane in care se trece dintr-unul in altul, iar in capete, inca doua incaperi laterale.

Prima incapere vizitata este Salonul Biedermeier, amenajat cu obiecte din prima parte a secolului al XIX-lea. Aici se afla pianul Streicher original si o soba cu cahle in culoarea verde, reconstituita de un mester din Bicfalau.

Salonul de gala este amenajat in stil renascentism tarziu si baroc timpuriu (sfarsitul secolului al XVII-lea – inceputul secolului al XVIII-lea). Acesta indeplinea simultan functia de sufragerie si de sala festiva. Este cea mai frumoasa sala, cu un tavan bogat ornamentat, tablouri pe pereti, portrete ale predecesorilor, un semineu din ceramica emailata, crenelat, piese de mobila ornamentate, covoare de perete. Elementele principale al incaperii sunt masa dreptunghiulara, extensibila si clavecinul, la moda in sec. XVII-XVIII. Pe peretele din spatele acestuia se afla un tablou care il infatiseaza pe unul dintre stramosii acestei familii nobiliare: contele Samuel Kálnoky. El este cel care a instaurat o regula a familiei, anume ca intotdeauna cineva din familie trebuia sa ramana acasa, in regiunea Transilvaniei. Venirea lui Tibor Kálnoky la Miclosoara continua astfel traditia familiei, care a fost incalcata o singura data, in perioada comunista.

Casa Doamnei, camera contesei, prezinta viata cotidiana a doamnei din sec. XVII-XVIII, redata prin costumul de epoca, dulapul vitrina ce cuprinde obiecte delicate si sticlarie, coltul amenajat pentru broderie si citit.

Casa Stapanului, in contrast cu cea a doamnei, este locul ce inspira masculinitate, prin trofeele de vanatoare, portretele inaintasilor, armele, scrinul cu instrumentele de scris si covoarele turcesti. Ce am mai vazut aici? O toaleta mobila de lemn pe care nobilii o luau cu ei in deplasare.

De aici am patruns in Salonul vechi german, ce reconstituie viata burgheza din regiunea Háromszék, in care se remarca stemele nobiliare de pe perete, candelabrul frumos ornamentat, mobilierul delicat.

Turul parterului castelului se incheie cu vizitarea dormitorului, aflat intr-o incapere cu o bolta spectaculoasa.

La subsol se afla bucataria functionala si decorata ca in sec. al XVIII-lea si crama care mi-a placut foarte mult.

Crama este ornamentata cu decoratiuni traditionale secuiesti, tablouri vechi cu poze, un semineu, lampi delicate cu motive florale, dar si cu o fantana superba, ce confera spatiului un plus de romantism. Fantana, adanca de vreo 10 metri, este aici de la inceputul castelului si are, chiar si in zilele noastre, apa potabila.

Pe mijloc, crama are o masa lunga, din lemn masiv si mici separeuri intime de-o parte si de alta. Acestea au fost amenajate ca si coltul romanesc, coltul secuiesc si coltul sasesc, ca un simbol al convietuirii acestor natii in Transilvania.

Aici s-a incheiat turul nostru, iesind pe o usa direct in gradina unde am mai poposit putin, inainte de a porni catre Castelul Daniel din Talisoara, transformat in hotel. Din pacate, restrictiile pentru covid nu ne-au permis vizitarea acestuia pe interior, daca nu eram cazati aici.

In zona se mai poate vizita Castelul Dániel din Varghis, dar este nevoie de programare telefonica.

---

VIZUALIZĂRI: 357 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI