Pe urmele Contelui Kalnoky – la Micloșoara

TIPĂREȘTE

Așa cum spuneam în articolul despre plimbările noastre prin împrejurimile Brașovului că ne propunem să revenim la Micloșoara, iată-ne plecați la plimbare tot din Brașov spre Micloșoara. De data aceasta cu speranța că vom avea noroc să vizităm castelul... și am avut ;)

Zi de duminică, sfârșit de noiembrie, vreme bună... chef de plimbare aveam așa că am plecat la drum.

Am ajuns la Micloșoara și am parcat lângă Stone Pub în spațiul special amenajat pentru clienți.

În Micloșoara pot spune că este un Complex Kalnoky, Castelul, Pensiunea și Stone Pub. Aici la Pub este recepția, casa de bilete și bar-restaurant, deci oriunde ai vrea să mergi... pentru cazare la pensiune sau pentru vizită la castel, te oprești întâi la crâșmă... pardon la Pub... ;)

Despre pensiune nu pot spune multe... doar ca am văzut-o astă vară când am intrat cu mașina în curte. Dar sunt sigură că cine dorește cazare aici găsește informații pe net.

Stone Pub – este amenajat într-o casă veche recondiționată cu trei încăperi. Se intră direct în bar-recepție, în dreapta este sala de mese iar în stânga este camera cu suveniruri și birou administrativ.

În curte, șura și șoprul sunt amenajate pe post de terasă și tot aici sunt și toaletele.

Totul este amenajat și decorat în stil rustic transilvănean româno-săsesc-nemțesc... încerc să-mi imaginez cum sunt petrecerile aici, vara... pe terasă!!!

O doamnă ne-a întâmpinat la bar și de la ea am achiziționat biletele pentru vizita la castel. 20 lei biletul de intrare și de data asta am profitat de talonul de pensie și am beneficiat de reducere... așa că pentru pensionari este 10 lei intrarea. Și tot dânsa ne-a dat detalii cu privire la meniul din ziua respectivă... era afișat ce se poate servi... cafea, ceai, sucuri, bere, ceva tărie, supă gulaș și plăcintă cu mere... Deci după ce vizităm castelul putem veni să mâncăm... vă așteptăm cu plăcere ne-a spus doamna zâmbind... într-o limbă română foarte” ungurească” ... ;)

Zis și făcut... zic eu, dar Sorin... nu, este prea devreme... păi programul de vizitare începe la ora 11 și durează aproximativ o oră, așa că numai bine pentru masa de prânz!!!

Trecuse ora prânzului când ne-am întors pentru masă, am respectat regula afișată la intrare... am comandat și am plătit la bar și după aceea am ocupat o masă mai mică dintr-un colț... 48 lei am plătit pentru două porții de supă gulaș și o porție de plăcintă cu mere... adică 18 lei o porție de supă și 12 lei o plăcintă și tot în banii ăștia am primit și pâine... A fost bună supa și foarte fierbinte... dar plăcinta a fost foarte bună și a avut dreptate doamna că o porție este suficientă pentru amândoi...

Îmi este foarte greu să descriu acest salon unde am mâncat, o cameră joasă cu tavan din lemn cu grinzi aparente și pereți din piatră netencuiți... cu sobă cu vatră... cu multe obiecte vechi agățate sau prinse pe pereți... la o primă vedere îți dă senzația de prea încărcată dar când te așezi la masă nu mai ai aceeași senzație... pare imensă camera când treci cu privirea dintr-o parte în alta...

Am pozat tot ce ne înconjura... atmosfera este foarte rustică, amenajarea este confortabilă... chiar dacă totul și toate par foarte vechi... până și toaleta este tot rustic amenajată, dar cu tot confortul...

Se pot achiziționa diverse suveniruri și produse locale de la turtă dulce, zacuscă, gem și dulceață, siropuri și vin...

Deci, pot spune că am avut noroc de data asta, după ce am vizitat castelul am și mâncat aici...

Castelul Kalnoky – sau mai exact fosta casă de vânătoare a contelui a fost recondiționată și amenajat Muzeul Vieții Transilvănene. Se poate vizita la sfârșit de săptămână și în zile de sărbătoare între orele 11-16, cu ghid din oră în oră. Nu se poate vizita când este închiriat pentru evenimente private. Nu am să dau detalii istorice sau tehnice, am să vă spun doar câteva impresii după această vizită.

O jumătate de oră trecuse peste ora de începere a vizitei și nimeni nu dădea nici un semn... cu biletele plătite ne învârteam nerăbdători prin curtea castelului... deja se mărea grupul de turiști, când în sfârșit apare un tânăr ce s-a prezentat a fi ghidul nostru... iar noi toți eram puși pe șotii...

Aici fac o paranteză – noi suntem foarte agitați și nerăbdători și când ajungi” dincolo de munți” cum zic eu, trebuie să ai multă răbdare, așa și aici la Micloșoara și în general prin zona transilvană, oameni sunt mai calmi, mai înceți, fac totul mai așezat... noi suntem mai repeziți, mă refer la noi cei din sud...

Toată vizita noastră prin casă a fost îmbinată cu explicații și informații spuse de ghid cu glume făcute de fiecare și râsete și chicoteli... Toți turiștii prezenți aveam nevoie de explicații numai în limba română... iar ghidul un pic s-a blocat și ne-a explicat că nu stăpânește foarte bine limba română dar va încerca să se facă înțeles... ;) și de aici au apărut și chicotelile pentru că au fost momente când chiar era haios, când se chinuia să pronunțe un anume cuvânt... un exemplu doar...” acest obiect a fost găsit în mansardili lui popiu” ... și cum să nu râzi când de fapt era vorba de podul lui popa... !!!

Una peste alta a fost interesantă vizita casei, ce se prezintă pe etajul cu camerele tip vagon, cu trecere din una în alta, amenajate cu diverse obiecte donate, încercând să redea perioada funcțională a casei. Dar cel mai mult mi-au plăcut sobele de teracotă, funcționale, făcute de meșteri locali cu teracotă de la fabrica din Mediaș.

La demisol este bucătăria și sala de mese, unde ocazional se organizează mese private. La bucătărie doar se încălzesc preparatele și se servesc oaspeților. Interesat este că în sala de mese este și fântâna cu apă ce se folosește doar la baie, nu este potabilă. Sala de mese a fost amenajată cu o masă mare pe mijloc și pe laterale cu mese în separeuri, decorate în stilul tuturor naționalităților transilvănene.

Ieșirea a fost prin spatele casei din sala de mese, alta decât intrarea prin foișorul din lateralul casei.

În orice caz a meritat așteptarea ghidului pentru a vizita casa de vânătoare a Contelui Kalnoky ce găzduiește Muzeul Vieții Transilvănene... pentru că numai așa am reușit să și mâncăm la Pub.

Vă recomand să faceți o plimbare până la Micloșoara, pentru vizită... o masă sau chiar pentru cazare, eu zic că merită!

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 734 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI