Capelele din Santa Croce

TIPĂREȘTE

Dacă marilor personalități florentine precum pictori, sculptori, arhitecți, scriitori, poeți și filozofi, în Biserca Santa Croce din Florența li s-au ridicat monumente funerare din cele mai alese materiale, apoi marii bancheri și-au finanțat singuri locurile de veci, ridicând superbe capele și apelând la cei mai de seamă meșteri ai timpului.

În Biserica Santa Croce sunt 16 capele pe ambele laturi ale altarului, cu o mare bogăție de fresce datând din sec. al XIII-XVI-lea, dintre cele mai valoroase din Italia. Vorbim de Giotto (1266-1337) și discipolii săi, de Donatello (1386-1466) sau mai bătrânul Cimabue (1240-1302). Ei au renunțat la tradiția bizantină, punând bazele școlii florentine de pictură, precursori ai Renașterii.

Nu ocoliți Santa Croce!

De data aceasta, fotografiile mele nu spun nimic. Sunt slabe, șterse, zone întregi din biserică erau în renovare, drept pentru care voi atașa câteva performante, tocmai pentru o mai bună vizualizare a detaliilor și o mai bună apreciere a frumuseții și valorii lor.

La origine, întreaga biserică a fost acoperită cu fresce din Școala lui Giotto, dar la renovările din sec al XVI-lea pereții au fost dați cu tencuială și parte din ele au fost distruse. La renovarea din sec. al XVIII-lea au fost scoase la lumină multe din frescele originale. Restauratorii fac mari eforturi pentru a recupera chiar și „o bucățică”din marele Giotto!

Capelele din Santa Croce

Am făcut un tur al transeptului stâng, și am început cu Capella Salviati unde, la o călătorie anterioară am văzut aici o sculptură fenomenală a unei prințese poloneze, lucrată în marmoră în stil Renaissance și care mi-a amintit de frumoasa Paolina Borgheze din Galeria Borgheze de la Roma.

Alături se află Capella Bardi di Vernio închisă cu un grilaj datat 1335 ce adăpostește sarcofagul familiei Bardi, de fapt o ramură a familiei, acești Bardi având mai multe capele. Este una din cele mai frumoase și mai mari capele, are fresce din sec. al XIV-lea și un Crucifix din lemn lucrat de Donatello la 1420, de un realism fantastic.

Capella Niccolini are un frumos portal din marmoră și un grilaj din fier forjat. Este dedicată Înălțării la cer a Maicii Domnului, cu o lucrare imensă de Alessandro Allori și fresce de la 1660 lucrate de Volterrano pe cupola eliptică.

O a doua Capella Bardi di Vernio din familia acestor bogați bancheri, are fresce de Maso di Banco, numit Giottino și prezintă scene din viața Sf. Sylvestre, cel care l-a creștinat și botezat pe Împăratul Constantin. Urmează în șir, Capella Beraldi ornată cu fresce din 1330 de Bernardo Daddi, Capella Ricasoli restaurată cu scene din viața Sf. Anton de Padua, Capella Benci cu o frumoasă Pieta, capelă dedicată mamelor italiene și Capella Spinelli cu fresce de Giotto, după care urmează,

Capella Maggiore cea care, la origine s-a numit Alberti.

Este încă vizibilă emblema sa pe un stâlp. Dedicată Sf. Cruci, Capella a fost lucrată de Agnolo Gaddi la 1350 și redă în culorii vii, momentul biblic când Sf. Elena, mama lui Constantin cel Mare găsește printr-un miracol crucea de răstignire a lui Iisus. Capela este luminată de vitralii înalte și înguste, realizate tot de Agnolo Gaddi, după desene de Lorenzo Ghiberti. Este ultima lucrare a discipolilor lui Giotto. Se zice că a fost cioplită dintr-un copac răsărit pe mormântul lui Adam, din sămânța copacului inițial al păcatului. A sau ba, frumusețea și munca învăluie și luminează spiritele!

Dar cea mai valoroasă capelă din Santa Croce rămâne Capella Bardi, lipită de Capella Maggiore și pictată de Giotto la 1325 la comanda bancherului Bardi. Frescele au suferit mari distrugeri, mai ales că nu a fost o pictură în ulei, ci una așa-zisă „uscată”făcută la repezeala timpului, pictorul având și alte solicitări. Este semnată de autor și prezintă scene din viața Sf. Francisc. Aplecându-ne cu interes la frumoasele figuri redate în mișcare, cu contururile discret marcate, nu poți să nu remarci talentul deosebit al pictorului de sec. al XIV-lea, care a reușit cu linii simple să redea magistral expresiile acestor figuri. Voi atașa câteva fotografii ce nu-mi aparțin, studierea lor fiind una foarte interesantă.

Bolta este împărțită în patru spații. Pe una din ele, un franciscan duce degetul la gură, invocând „Tăcerea”. Alții, „Virtutea”, „Castitatea”, „Sărăcia”.

Capella Peruzzi cu fresce de Giotto și Scene din viața Sf. Ioan Evanghelistul și a Sf. Ioan Botezătorul, a fost comandată de bogatul bancher Peruzzi, la 10 ani de după vestita „Capelă Scrovegni”de la Padova. Deteriorată de timp și dese inundații, la 1846 capela era aproape albă, dar restauratorii se luptă și acum pentru a o reface. Șase scene sunt vizibile și demne de admirat. Nu am avut șansa să văd Capella Giughi preluată de familia Bonaparte și încă două, acestea fiind în renovare.

În transeptul drept am remarcat frumoasa Capella Baroncelli, criminalul complice la conspirația Pazzi. O Bunavestire în culori de noapte, un Poliptic cu Încoronarea Fecioarei și superbul monument în care își doarme liniștit somnul de veci. Priviți polipticul în foto P18, minune a începutului de Renaștere!

Mă opresc la ultima Capelă din cele 12 aflate în biserică, anume Capella Castellani comandată la 1385 de bancherul Francesco Castellani. Este una din cele mai mari și mai frumoase, deși destul de întunecoasă. Frescele descoperite după îndepărtarea uleiurilor aplicate în sec. al XIX-lea au fost restaurate și prezintă scene biblice din viața Sf. Ioan Evanghelistul, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Anton și Nicolas de Bari, lucrate de același Agnolo Gaddi și colaboratorii săi.

Deasupra Altarului un imens Crucifix datat 1380. Și încă multe alte opere cu care Biserica Santa Croce se mândrește.

Nu mi-au scăpat încă trei capele, Sacristia și Museo dell Opera di Santa Croce cu o Ultima Cină pe care am ținut în mod special să o văd.

Să nu uităm că la inundațiile din 1966 când Arno a făcut ravagii în Florența, în Biserica Santa Croce apa amestecată cu mâl a ajuns la cota de 4-5 m.

Pe malul drept al râului Arno.

---

VIZUALIZĂRI: 493 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI