ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 30.04.2021
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Iaşi
ÎNSCRIS: 25.05.17
STATUS: SENIOR
DATE SEJUR
AUG-2018
DURATA: 1 zile
Familie
PREȚ 100
FĂRĂ transport
Raport PREȚ/CALITATE: BUN
"ECHIPA" A INCLUS:
2 AD. + 1 COPII

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Bisericile Florenței

AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm www.ghidroma.com
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. 0039 324 981 3672
  • Cenacoli fiorentini (3)

    TIPĂREȘTE URM de aici

    MUSEO NAZIONALE DI SAN MARCO

    Dintre toate bisericile/mănăstirile Florenței pe care le-am văzut, aceasta mi-a plăcut cel mai mult; sper să apuc să o revăd. Nu voi intra în detalii despre istoric (a aparținut dominicanilor), personalități care sunt legate de acest loc (aici a fost stareț Girolamo Savonarola), artiști care au lucrat aici (începând cu Beato Angelico) – pentru că ar fi mult prea multe de spus.

    După secularizarea de la mijlocul sec. XIX, mănăstirea a fost transformată în muzeu. Programul acestuia este Luni-Vineri 8:15-13:50, Sâmbătă-Duminică 8:15-16:50, iar taxa de intrare este de 4 euro. Noi am ajuns aici venind dinspre Sant' Apollonia, aflată la două sute de metri, pe la ora 12, într-o zi de luni; cele aproape două ore petrecute în vechile chilii au trecut foarte, foarte repede.

    Cenacolo di San Marco este ultimul dintre cele pictate de Domenico Ghirlandaio. Primul datează din 1476 (în colaborare cu fratele său Davide) și se află în afara orașului, la Badia di Passignano – o reprezentare rigidă, convențională. A urmat unul la San Donato di Polverosa, despre care s-au păstrat mărturii, dar care astăzi este pierdut. În 1480, a pictat capodopera de la Ognissanti. În sfârșit, ultimul Cenacolo pe care l-a realizat este cel de la San Marco, din 1482.

    Dominicanii au comandat (și au primit) o copie a lucrării de la Ognissanti, dar una mai apropiată de canon: toate personajele au, din nou, aureole. Ne amintim că Cina de la Ognissanti surprinde momentul în care Ioan îl întreabă pe Isus care este numele trădătorului. La San Marco este prezentat cadrul imediat următor, cel în care Isus îi dă lui Iuda bucățica de pâine; Ioan pare că a adormit la loc. În rest, cadrul este la fel de exotic, culorile la fel de vii, peretele refectoriului umplut la fel de judicios (dar este vizibil mai mic decât cel de la Ognissanti).

    CENACOLO DI FULIGNO

    A fost redescoperit în refectoriul mănăstirii Sant’Onofrio, în momentul desființării sale din perioada ocupației napoleoniene. Era o mănăstire de călugărițe, aparținând clariselor (ramura feminină a ordinului franciscan, înființată în orașul Fuligno, de unde numele sub care era cunoscută această mănăstire). La fel ca în alte situații similare, nu se mai știa nimic despre această frescă, și inițial i-a fost atribuită lui Rafael. Ulterior, s-a constatat că artistul care a pictat-o a fost Pietro Perugino, maestrul lui Rafael, iar datarea este 1493–1496.

    Scena este calmă, apostolii par să mănânce și să discute fără a ști despre trădarea lui Iuda, deși acesta are în mână punga cu cei 30 de arginți. Iuda este izolat și întors parțial către privitor, cu o expresie gânditoare, care poate fi interpretată drept remușcare. Aureolele sfinților sunt la locurile lor, interacțiunea dintre ei nu există – fresca nu are farmecul celei de la Ognissanti, dar este considerată a fi una dintre cele mai bune lucrări ale lui Perugino.

    Actualmente, refectoriul fostei mănăstiri este transformat în muzeu cu intrare liberă. Este situat pe Via Faenza, nr. 42, nu departe de gara Santa Maria Novella. Când am ajuns noi acolo, acum trei ani, era închis. Căutând pe net, zilele astea, detalii despre programul muzeului polomusealetoscana.benicu ... fuligno-firenze, am găsit același anunț care era și atunci pe poartă:

    Temporaneamente chiuso al pubblico per carenza di personale. Ci scusiamo per il disagio.

    CENACOLO DI CANDELI

    Nu am văzut această lucrare, pentru că nu știam de ea: am identificat-o de curând, în timpul documentării. Are o paternitate controversată, fiind atribuită fie lui Giovanni Antonio Sogliani, fie lui Franciabigio și datează din anii 1510-1514. Se află în refectoriul mănăstirii Candeli, aparținând tot unui ordin de călugărițe, desființată și transformată în orfelinat în timpul ocupației napoleoniene, apoi în azil de bătrâni; astăzi, aici funcționează o cazarmă a carabinierilor (la fel ca Ognissanti).

    Este evident inspirat de opera mai sus menționată a lui Perugino, deși trecerea a 20 de ani este vizibilă la nivelul tehnicii de pictură. Însă, deși pe de o parte personajele par a interacționa mai bine, pe de alta expresiile fețelor sunt mai plate – de exemplu, remușcările lui Iuda par a fi dispărut.

    Fresca a avut de suferit la inundația din 1966, dar astăzi se prezintă în culori vii, mulțumită restaurării.

    BASILICA DI SANTA MARIA NOVELLA

    Alături de Duomo și de Santa Croce, este unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult ale Florenței. Este biserica principală a dominicanilor, iar construcția sa a început în 1279, înaintea celor două mai înainte pomenite. Nu îmi propun să o prezint aici – există, chiar pe acest site, articole în care este descrisă amănunțit. Este deschisă zilnic (în afara slujbelor), iar biletul de intrare costă 6 euro.

    Noi am vizitat-o în 2010 și am admirat Cina lui Alessandro Allori. Dar, printre atâtea lucruri de văzut înăuntru, nu i-am dat atenția cuvenită, deși conceptul este extrem de interesant și, probabil, unic (cel puțin eu nu cunosc o altă abordare similară).

    Încă de la mijlocul sec. XIV, în refectoriu a fost pictată o frescă ce reprezintă Fecioara cu Pruncul, școală Agnolo Gaddi (fiul lui Tadeo Gaddi). Către sfârșitul sec. XVI, călugării și-au dorit un Cenacollo, precum și pictarea completă a peretelui care conținea această frescă, dar fără a o distruge. Artistul căruia i s-au adresat a fost Alessandro Allori, care mai pictase astfel de scene, de exemplu la Santa Maria del Carmine. Comanda urma a fi plătită regește: devizul a fost de 200 de scuzi (aparent, o sumă enormă în acea vreme), dar până la urmă pictorul s-a mulțumit cu doar 130.

    Soluția găsită de Allori a fost următoarea: în 1584 a pictat o pânză care, într-o ramă aurită, urma să acopere vechea frescă. Apoi, în 1597, a pictat întregul perete, înglobând pânza sa în noua frescă, astfel încât compoziția să fie una unitară.

    Poate că, dacă aș fi știut atunci povestea, aș fi privit cu mai multă atenție ciudățenia rezultată. Acum, fresca veche este descoperită în mijlocul celei mai noi, în timp ce pânza cu Cina se află pe un perete vecin.

    Nu demult am găsit, pe unul dintre site-urile pe care le urmăresc, o atenționare: smithsonianmag.com/smart- ... 2012%20Apostles

    Înțeleg că a fost expusă, în același refectoriu al mănăstirii Santa Maria Novella, o pânză cu lungimea de 7 metri, reprezentând o Cină în care personajele sunt reprezentate în mărime naturală. Ceea ce este interesant este că autorul acestei pânze este, de fapt, o autoare, Plautilla Nelli, una dintre cele doar patru femei pomenite de Giorgio Vasari în Viețile pictorilor... Nu doar pomenită, ci mult lăudată!

    Călugăriță la Santa Caterina, Nelli a învățat să picteze de una singură și a ajuns să conducă un atelier de pictură în care lucrau opt călugărițe. Cenacolo a fost realizat în 1570 și a ajuns la Santa Maria Novella după desființarea St. Caterina de la începutul sec. XIX. Aici, a stat tot ferită de ochii publicului, care a aflat cu adevărat de existența sa în 1982, atunci când s-a înființat muzeul.

    Opera a trecut printr-o lungă restaurare (finanțarea s-a făcut din surse private, cu sloganul Adoptă un apostol, organizații feministe fiind puternic implicate) și este expusă din 2018, dar doar de curând a ajuns în refectoriul-muzeu. Eu atașez o poză de pe net, dar m-aș bucura dacă cineva ar ajunge acolo și ar povesti mai multe.

    SANTA MARIA DEL CARMINE

    Fostă mănăstire a carmelitelor, care adăpostește una dintre marile minuni ale Florenței, Capela Brancacci. Din nou, nu voi intra în amănunte, biserica este deja prezentată pe acest site. Este un obiectiv turistic scump, intrarea este 8 euro, și există un bilet combinat Santo Spirito – del Carmine (îmi amintesc că noi l-am luat pe acesta). Ambele mănăstiri se află dincolo de Arno, nu departe de mal și nu departe una de cealaltă.

    Refectoriul adăpostește, previzibil, o Cină. Datează din 1582, este executată de Alessandro Allori și pare a fi inspirată de opera lui Andreea del Sarto de la San Salvi. A avut de suferit în timpul inundației din 1966, dar nu numai.

    Era să o ratăm. De fapt, refectoriul este folosit acum drept sală de proiecție a unui documentar privind Capela Brancacci. În întuneric, fresca este greu de văzut. Noi o căutam, altfel... este vizibilă doar în minutul care despart terminarea filmului de reluarea sa. Din cauza reflectoarelor, pozele sunt supreexpuse.

    CENACOLO DI MONTEOLIVETO

    Abația Monteoliveto se află tot la sud de Arno, nu departe de mal, dar destul de mult spre vest față de centru; noi nu am ajuns până aici. Biserica găzduiește un fragment de frescă, mutat din fostul refectoriu, cu ceea ce s-a păstrat din opera lui Giovanni Antonio Bazzi (rămas în istoria picturii cu numele dat de Vasari, Sodoma). Fresca a fost pictată în 1515 și impresionează prin compoziție și colorit. Artistul și-a lăsat autoportretul în chipul lui Iuda, care se uită de-a dreptul sfidător către privitor.

    CENACOLO DELLA CALZA

    Chiesa di San Giovanni Battista della Calza se află tot în Oltrarno, aproape de Porta Romana. Chiar dacă pare închis, sunați la poartă și, în principiu, veți fi primiți (la noi a funcționat). Nu există taxă de vizitare.

    Cenacolo de aici a fost realizat de Franciabigio, în 1514. Este prima dată (și, alături de Cenacolo di San Salvi, cam singura ocazie) în care este vizibilă influența lui Leonardo da Vinci. În primul rând, din punctul de vedere al modului în care opera este integrată spațiului care o găzduiește: prin una dintre ferestrele pictate se vede Porta Romana, prin alta zidurile care urcă spre Boboli. Se poate observa și felul în care lumina pătrunde în interior prin aceste ferestre.

    Apoi, personajele sunt vii, pe fețele lor se pot citi emoții și sentimente. Comunică și între ei, în grupuri de câte trei - ca în pictura lui Leonardo. Isus este, evident, în centrul scenei și atrage atenția tuturor prin destăinuirea numelui trădătorului. Iuda însuși pare luat prin surprindere, se ridică de la masă și răstoarnă solnița (ghinion!).

    PUȚINĂ ISTORIE...

    În sec. XV, Florența a fost o republică. Deși familia Medici a condus aproape discreționar orașul în a doua jumătate a secolului, Cosimo cel Bătrân sau Lorenzo Magnificul nu au avut titluri de regi, duci sau altceva – au fost doar primii între egali, cam aceeași situație în care s-a aflat Pericle în Atena.

    În 1494, instigați de Savonarola, florentinii l-au alungat pe Piero II, fiul lui Lorenzo, și au reinstaurat republica. În 1512, cardinalul Giovanni de Medici (frate al lui Piero), cu o armată spaniolă pusă la dispoziția sa de către papă, a forțat revenirea familiei sale din exilul de aproape 20 de ani cu o manevră tipică pentru acele vremuri: a atacat orașul vecin Prado, mai slab apărat, lăsând mercenarii să masacreze peste 2000 de civili; imediat, s-a îndreptat către Florența, care i-a deschis porțile fără luptă. După câteva luni, cardinalul Medici a devenit papa Leon al X-lea, iar asta a întărit poziția familiei sale în oraș. Figurile principale aflate la conducere în această perioadă au fost cardinalii Giulio de Medici și Ippolito de Medici, nepot după frate, respectiv nepot după fiu ai lui Lorenzo.

    În 1521, Leon a fost de partea lui Carol Quintul în conflictul acestuia cu Francisc I, regele Franței. Papa a murit în cursul aceluiași an, dar războiul a continuat până în 1525 și s-a terminat cu înfrângerea lui Francisc, care a fost luat prizonier de către împăratul Carol al V-lea de Habsburg. În 1526 a fost eliberat, dar a predat în schimb pe cei doi fii ai săi, pentru ca împăratul să se asigure că Francisc va respecta condițiile păcii.

    În 1523, Giulio de Medici ajunge papă, sub numele Clement al VII-lea. Îngrijorat de creșterea puterii imperiale în peninsula italică, el schimbă tabăra. În 1526 de formează Liga de la Cognac, o alianță între Franța, Statul papal, Veneția, Milano și Florența, împotriva lui Carol. Ne amintim că, doar cu câteva luni în urmă, Francisc lăsase ca fiii săi să fie întemnițați în locul său.

    Carol al V-lea învinge Milano în 1526. Apoi, cucerește Roma în 1527, jefuind-o și masacrând jumătate din locuitorii săi. Clement scapă refugiindu-se în Castelul Sant' Angelo prin coridorul Borgo, protejat fiind de garda elvețiană – care a pierit în întregime în această misiune, pe treptele bisericii San Pietro.

    Între timp, Francisc a contraatacat, cu rezultate și mai bune, și mai puțin bune. Balanța Franța-Imperiu a atârnat când de o parte, când de alta, până în 1529, când ciuma a izbucnit în tabăra franceză. Francisc a fost forțat să încheie pacea, care a fost negociată de mama sa și de mătușa lui Carol – așa numita Pace a Doamnelor. A obținut eliberarea fiilor săi, dar a plătit o sumă imensă drept răscumpărare și s-a retras cu totul din Italia.

    Clement a negociat și el cu împăratul, ieșind clar pe plus: i-a iertat pe imperiali de distrugerea Romei și l-a încoronat personal pe Carol, dar a înglobat Ravenna și Cervia în Statul papal, preluându-le de la venețieni. Mai mult, a obținut ca Alessandro de Medici, nepot al lui Piero al II-lea, să primească sprijin imperial pentru a reveni la conducerea Florenței.

    Milano și Veneția au semnat și ele pacea, plătind despăgubiri și suferind pierderi teritoriale. Astfel, Florența a rămas singură împotriva trupelor lui Carol. Acestea au asediat orașul în toamna lui 1529 și l-au cucerit în 1530, consfințind și întoarcerea Medici-lor la conducere (pentru următorii 200 de ani). De data asta, ca Duci ai Florenței, să nu se mai încurce în atâta democrație.

    Iar Clement a ieșit, cumva, bine și în relația cu Francisc: în 1533 reușește să aranjeze căsătoria Caterinei, sora vitregă a Ducelui Alessandro, cu viitorul Henric al II-lea al Franței, fiul mai mic al regelui (unul dintre copiii ținuți trei ani în prizonierat de către Carol).

    Politica e o chestie fascinantă.

    ... ȘI ÎNCĂ UN PONT

    Asediul Florenței este reprezentat de Giorgio Vasari într-o pictură aproape contemporană cu evenimentul, cea din P17. Florența este privită de pe un deal aflat în sudul său, din tabăra imperialilor. Turnul cel mai din stânga, cel pe care flutură un steag, este Porta Romana. Spre dreapta, în interiorul cetății, se văd actualele Giardini di Boboli și Palazzo Pitti, încă neterminat. În centru-dreapta, lipit de zid, este o cazemată care, în 1590-1595, avea să devină actualul Forte di Belvedere, iar în câmp, la oarecare distanță, mai aproape de armata imperială, este Torre del Gallo.

    Ei bine, toate acestea s-au păstrat până astăzi, iar traseul de-a lungul zidului sudic al vechii cetăți este accesibil și extrem de plăcut. La Forte di Belvedere se poate ajunge fie de la Porta Romana, pe lângă zidul Grădinilor Boboli, fie de la Ponte Vecchio, urmărind Costa San Giorgio. Când am fost noi era închis, dar înțeleg că se poate urca pe metereze, de unde priveliștea asupra orașului trebuie să fie splendidă. Iarăși, am citit că a devenit un fel de gazdă a evenimentelor de fițe.

    De la fort, Via di Belvedere merge de-a lungul zidului exterior către Porta San Miniato, permițând din loc în loc să se vadă Florența veche către nord. În acest punct, fie se merge înainte, pe serpentine, către Piazzale Michelangelo, fie (și recomand) se face dreapta și se urcă Scalea del Monte alle Croci, către San Miniato al Monte, biserica vizibilă din orice punct al orașului, și abia apoi se coboară către Piazzale Michelangelo.

    CENACOLO DI MONTICELLI

    A fost pictat de Giovanni Stradano în 1572, pentru refectoriul abației Monticelli. Soarta l-a adus, în prezent, în Chiesa di Sacro Cuore, situată în partea estică a orașului, aproape de Stazione Feroviara Campo di Marte – o biserică relativ nouă, din a doua jumătate a sec. XIX, refăcută pe la 1960, când a căpătat un aspect futurist.

    Deși contemporană cu Cinele lui Poccetti sau Allori, lucrarea pare mai curând una de secol XV, inspirată de Perugino. Ce diferă față de compoziția clasică a temei este abundența detaliilor. Pictorul pare a fi mai atent la mâncarea servită la cină, la ornamentele de pe picioarele mesei și ale scaunelor, la câinele de sub masă – decât la scena biblică. Unii explică asta prin originea flamandă a lui Stradano.

    CENACOLO DI SAN SALVI

    San Michele a San Salvi este una dintre cele mai vechi mănăstiri florentine – deși, în sec. XI, când a fost înființată, actualul cartier Vallombrosa nu făcea parte din oraș. (Se află la 300 de metri de Sacro Cuore, de care o separă calea ferată; există un pasaj subteran dintr-o parte în alta.) A fost distrusă în 1529, în Războiul Ligii de la Cognac, dar refăcută ulterior, după același plan. Muzeul înființat în mănăstire este gratuit. Nu am ajuns nici aici, nici la Sacro Cuore, dar cine știe... Așa că, în ceea ce spun, merg pe încredere în surse.

    Cenacolo de aici este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase din lume și din toate timpurile, apogeul reprezentării temei – cel puțin în Florența, așezat de cunoscători alături de Cenacolo Vinciano. A fost realizat de către Andrea del Sarto, început în 1519 și finalizat în 1527. Se spune că chiar grosolanii soldați germani care au asediat Florența în 1530 au fost vrăjiți de frumusețea acestei lucrări, astfel încât refectoriul abației este unul dintre foarte puținele locuri din afara zidurilor orașului care nu au fost distruse în timpul acelui război.

    Este vizibilă influența Cinei lui Leonardo în compoziție: așezarea mesei în interiorul unei camere, modul în care sunt grupate personajele, felul în care acestea gesticulează, integrarea lui Iuda în grupul apostolilor etc. Pe de lată parte, coloritul amintește de Ghirlandaio și lucrarea sa de la Ognissanti.

    Cea mai originală parte a frescei, care vine cu o idee care va avea o mare influență asupra reprezentărilor temei în deceniile următoare, este cea superioară. Aici, del Sarto reprezintă o terasă unde două personaje, pe fundalul unui cer de apus, sunt martore ale Cinei. Tradiția spune că cei doi ar fi pictorul și soția sa.

    ***

    Închei aici prezentarea celor mai cunoscute Cenacoli Fiorentini, cu speranța că am deschis, măcar unei persoane, apetitul de a reface acest traseu.

    Dar nu închei de tot. Am început în Milano, termin în Veneția. Prima dată când am văzut un Cenacolo cu ochii mei a fost în 2010, la Gallerie dell’Accademia. (În acei ani, fotografiatul în muzeele italiene era interzis; nu am poze proprii, din păcate.) Există acolo o pânză imensă (13 metri pe 6 metri!), în ulei, pictată de Paolo Caliari, detto il Veronese: Cena in casa Levi.

    În 1573, artistul a primit comanda de a picta o lucrare care să o înlocuiască pe cea a lui Tițian, arsă într-un incendiu din 1571, în refectoriul mănăstirii Santi Giovanni e Paolo din Veneția. La trei luni după expunerea operei, Veronese a fost chemat în fața unui tribunal al Inchiziției, sub acuzația de impietate. În pictură, alături de Isus și de apostoli, există o mulțime de personaje: sclavi, soldați germani beți, pitici bufoni, un bărbat căruia îi curge sânge din nas și multe alte altele asemenea. Mai grav, toată lumea e veselă! Acuzația nu era deloc una ușoară, se putea ajunge până la condamnare la moarte.

    Din fericire, în Veneția, Inchiziția nu a fost lăsată niciodată să aibă prea multă putere. Veronese a fost somat ca, în termen de trei luni, să modifice lucrarea. Dar tot ce a făcut artistul a fost să schimbe titlul acesteia: din Ultima Cena, a devenit Cena in casa Levi, cu referire la episodul în care lui Isus i se reproșează, de către farisei, că bea și mănâncă împreună cu vameșii și păcătoșii. Iar Domnul le răspunde: Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci cei bolnavi. Eu am venit nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși să-i chem la pocăință. Se pare că Inchiziția nu a mai avut nimic de obiectat.

    Călătorii plăcute (și instructive) tuturor!


    ---
    Trimis de gpopa in 30.04.21 20:25:41
    Validat / Publicat: 30.04.21 21:00:21
    VIZUALIZĂRI: 368INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
    SESIZEAZĂ
    greșeală / conținut, limbaj
    Adn. FAVORIT
    17 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (gpopa); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P03 San Marco_Cenacolo
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

    Puteți VOTA acest articol:

    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 27200 PMA (din 28 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
    INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    17 ecouri scrise, până acum

    mihaelavoicu [02.05.21 10:20:26] »

    Mi s-a răcit cafeaua, rămasă întreagă, citind la reviewul tău. Ba, am luat și notițe, chiar mi-a încolțit ideia de a mai  călători la Florența (neapărat!).

    O parte din aceste Cenacoli le-am văzut, altele nu, deapre altele aflu acxum. ​M-ai măucit cu ele!

    ​Când am fost la San Salvi, Cenacolo era în renovare. Biserica, toată e pictată de Sarto, e o minune!

    Felicitări pentru picătura de Istorie! Toate bune și mulțumesc pentru frumosul expus pe sait. ​

    gpopascris / TELEFON [02.05.21 13:33:07] »

    @mihaelavoicu:  Imi pare rau de cafeaua dvs. Vorba unui amic:

    "Ce ti-e si cu articolele astea lungi si cu pretentii  intelectuale. Evident ca nu pierd jumatate de ora din viata ca sa le citesc. Dar ti-as da un vot asa, din bun simt, pentru ca te-ai chinuit. Insa, pana ajung la final, unde se voteaza, ma plictisesc si ma las pagubas. "

    Asa ca... apreciez cu atat mai mult efortul dvs

    Stiu ca ceea ce scriu nu e de interes sporit --  si fiecare cititor este, pentru mine, pretios!

    ilinca591 [02.05.21 15:19:57] »

    In zi de Pasti, am citit cu mare placere si emotie. E o veche si mare taina sa poti imparti painea cu dusmanul. Va multumesc!   

    gpopa [02.05.21 21:09:56] »

    @ilinca591:  Am vazut ca ati parcurs toata seria de articole. Uau! Eu va multumesc!

    Aurici [04.05.21 10:25:51] »

    Excelent articol, ca toate celelalte ale tale, educativ pentru mine. Am fost la Florența dar nu am văzut-o așa. Din păcate! Sper să mai ajung vreodată și să o văd cu alți ochi, puțin mai instruiți.

    Apropo, mă duc să reîncălzesc cafeaua...

    gpopa [04.05.21 10:45:12] »

    @Aurici:  Îmi amintesc că v-am citit review-ul despre Florența și că mi-a plăcut. Este genul de oraș înșelător, care nu se lasă repede descoperit. Sunt scoase la înaintare obiectivele mari, gen Dom-Uffizi-Academia-Pitti-... Pe drept cuvânt, desigur.

    Dar, după părerea mea, farmecul e în altă parte. Decât să stai o oră la coadă la Dom sau la un mare muzeu, mai bine mergi în Ognissanti sau în San Marco.

    Bine, eu vorbesc... Am fost în oraș de mai multe ori. Și am început conform recomandărilor din ghiduri, desigur. Dar, revenind, îmi dau seama că am greșit.

    Uitați, o zi în FIESOLE, de exemplu, urcat cu autobuzul, coborât la picior (9 km), vizitat teatrul roman, biserica, muzeul - face mai mult decât o vizită în Dom. Nu prea am timp și energie să vorbesc despre asemenea obiective. Mi-ar plăcea ca pe acest site să găsesc astfel de ponturi, nu ce pot afla din orice ghid. Dar...

    Vă mulțumesc mult pentru aprecieri!

    Aurici [04.05.21 11:10:50] »

    @gpopa:  Și eu mulțumesc pentru sugestii. O să țin cont, sper să mai fie măcar o dată Florența.  

    gpopa [04.05.21 14:30:39] »

    @Aurici:  Între timp, săpând pe site, am găsit o prezentare a orașului Fiesole. Ce-i drept, din 2015 - iar noi am ajuns acolo în 2010. Ar fi câte ceva de adăugat la acel review; de exemplu, un site bun este museidifiesole.it/en

    Mi-am dat seama că am ratat Chiesa di San Francesco și panorama pe care o oferă asupra Florenței. Of.

    Iată și un videoclip pentru deschiderea poftei: youtu.be/4_uMYz8WbD4

    Aurici [04.05.21 15:05:22] »

    @gpopa:  Pentru Fiesole ziceam ca ne întoarcem și noi la Florența. A fost și pe lista de atunci dar n-a mai fost loc, a rămas regretul nostru. Așa că o să țin seama de tot ce mi-ai spus. Și mulțumesc pentru link-uri.

    mihaelavoicuscris / TELEFON [04.05.21 16:02:04] »

    Revin. Nu mă pot abține! Nu am fost la Fiesole cu toate că am făcut mai multe drumuri la Florența. Probabil,   nici nu​ știu ce am pierdut! Dar, stiu că aș fi regretat amarnic daca pierdeam Chiostro delle Scalzo sau străbunii daci din Bobili. Dacă va mai fi posibil o Florența, tot nu aș ajunge la Fiesole și asta din pricina Cenacolilor tale.

    gpopa [05.05.21 12:20:35] »

    @mihaelavoicu:  Spuneți că nu știți ce ați pierde.

    Păi ați pierde așa: pictură florentină timpurie, sec. XIII-XIV (Taddeo Gaddi & al) și, mai ales, o grămadă de piese minunate de ceramică create de Andrea della Robbia - la Muzeul Bandini; Ridicarea Fecioarei de Bicci di Lorenzo și multe alte picturi/sculpturi - în Dom; o colecție de statuete egiptene și una de ceramică chinezească de 5-800 de ani, adusă de primii misionari care au călătorit în Asia - în Chiesa San Francesco; lucrări de Fra Angelico (care este fiesolan) - la San Domenico; abația Badia Fiesolana, care a fost folosită drept vechea catedrală a Florenței, datând de la anul 1000 (când Florența era încă mlaștină), refăcută de Brunelleschi pe când construia și cupola Domului; amfiteatrul roman, sec. I; ziduri etrusce (lângă amfiteatru) și artă etruscă (la muzeu), datând din perioada când Roma era un sat: Vila Medici (din păcate, doar pe dinafară, nu se vizitează - în 2010 se putea intra în grădini, acum nu mai știu).

    Plus o panoramă minunată asupra Florenței. Și îmbunătățirea condiției fizice, că toate drumurile sunt în pantă abruptă.

    Dacă țin picioarele, se poate ajunge pe dealul unde Leonardo da Vinci a zburat, pentru prima dată de la Icar. Avea niște vii pe acolo, care cred că i-au dat curaj.

    mihaelavoicuscris / TELEFON [05.05.21 14:33:05] »

    @gpopa:  Apetisant, mai ales că e vorba de Fra Angelico!

    ilinca591 [08.05.21 13:46:43] »

    @gpopa:  Da. O parte din lucruri imi erau cunoscute dar am apreciat informatia cinstita, pe cea muncita si pe cea personala. Multumesc!

    ​ 

    gpopascris / TELEFON [08.05.21 13:52:30] »

    @ilinca591:  va multumesc pentru ecou!

    Michi [09.05.21 07:59:29] »

    @gpopa:  Am parcurs cele trei reviewuri dedicate  Cenacolo fără nicio intenţie de a reţine,   de a mă informa, de a lua notiţe pentru o incursiune viitoare ci din dorinţa de a verifica dacă ce am afirmat la o citire superficială a celui de al treilea se confirmă. M- am uitat şi la persoanele care au apreciat ce ai scris. Lăsând la o parte că dialogul dintre tine şi Mihaela e aproape ca între specialişti îmi menţin afirmaţiile. Scrii bine structurat, inteligibil, asezonezi amănunte digerabile pentru cititorul de rând, - este practic ca o lecţie-provoci pe cel care ajunge în Florenţa, să le vadă. 

    ​Am vizitat Florenţa de două ori cu ochii unui turist obişnuit, atent să vadă numai obiectivele consacrate. Eu îmi menţin părerea că odată intrat în horă trebuie să joci. Oricât de ocupat ai fi, este aproape imposibil ca în cursul unei luni să nu găseşti câteva ore libere pentru acest mod de relaxare. Ti-ai impus să faci program  AFA numai de Paşti şi Crăciun. Deşi eşti încă destul de tânăr, la un moment dat neuronii încep să dispară şi nu ştii ce cadou îţi vei pregăti de pe acum pentru anii în care începe să se instaleze confuzia şi apoi uitarea.

    mihaelavoicu [09.05.21 08:40:57] »

    @Michi

    „nu ştii ce cadou îţi vei pregăti de pe acum pentru anii în care începe să se instaleze confuzia şi apoi uitarea”

    Cât adevăr! Mai mult, eu de câte ori am nevoie de o informație la o anume postare despre care am scris, știu că o am în siguranță pe AFA. Intru pe contul meu și o iau. Îmi este mai ușor decât să cotroboi pe net.

    A venit primăvara, pomii sunt în floare, inclusiv părul cel cu 700 g bucata și vă îmbrățișez!

    gpopascris / TELEFON [09.05.21 09:03:27] »

    @Michi:  Vă mulțumesc pentru gândurile bune.

    ​Sunt departe de a fi un specialist - doar un amator avizat și un om care gândește cu propriul cap și vrea să înțeleagă ce vede și ce se află în spatele a ceea ce vede. Atât.

    ​Cu programul: când lucrez, o fac 12-14 ore pe zi, 7 zile din 7. Din fericire, există vacanțe - deși nici acelea nu sunt atât de lungi pe cât cred unii.

    Deci câteva ore pe saptamână sunt greu de găsit. Și, oricum, ar ajunge pentru o mic​ă parte a unui articol - fiecare îmi ia cam 20 de ore.

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Aurici, gpopa, ilinca591, Michi, mihaelavoicu
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.0834949016571 sec
    ecranul dvs: 1 x 1