Merge un tip la doctor de familie. Medicul întreabă: -Dar cu pofta de mâncare cum stați? -Păi să vedeți câteodată am poftă de mâncare, câteodată nu am poftă de mâncare. -Și când nu aveți poftă de mâncare? -Păi în principiu după ce am mâncat...  :):):) În principiu la mine pofta de mâncare o am înainte să mănânc după aceea nu o mai am :). Și la fel cum am scris în articolul trecut — vezi impresii — călătorului îi stă bine cu drumul și mai [...] — citește

Un tip intră într-un magazin -Aș dori și eu un gulaș Vânzătorul: -Sînteți ungur? Tipul se enervează: -Și dacă ceream ștrudel mă întrebai dacă sînt neamț, dacă ceream mâncare chinezească mă întrebai dacă sînt chinez? Vânzătorul se scuză : -Aaa, nu, nu... Tipul ripostează din nou : -Și atunci de ce mă întrebi dacă-s ungur, pentru că am cerut gulaș??? Vânzătorului i se luminează fața și răspunde : -Nu!! Pentru că ăsta e un magazin de [...] — citește

Dupa un drum de cca 3,5 ore pana la Pensiunea Caza Zece (vezi impresii) si dupa vizitarea Salinei Turda (vezi impresii), la intrarea veche, primul restaurant care este acolo este Restaurantul Mina, situat putin pe deal, cu o priveliste care ne-a atras deoarece... era primul intalnit si eram rupti de foame (era ora 16:00) asa c-am urcat scarile si eram nerabdatori sa ne bucuram de produsele din Ardeal. Dupa vreo 8 min. am primit meniurile si atunci ne-am dat seama c-am facut o alegere [...] — citește

Acest review conține date și poze care pot afecta emoțional vegetarienii! Să nu aud comentarii răutăcioase, v-am avertizat :) A fost odată ca niciodată un prinț și-o prințesă, vânători înflăcărați. El, Adrian Sărmășan, persoană publică, un cantautor de muzică folk, lansat la Cenaclul Flacăra, absolvent al școlii de aviație, și-a dorit un castel pentru doamna vânător și pentru fiul lor. Zis și făcut. Să dăm drumul la muzică youtu.be/hjI0EAIRoNg, ascultați [...] — citește

În cele două seri petrecute în Turda, vezi impresii, pentru mesele de seară am mers în oraș, sau eram deja în oraș, la restaurante aflate în imediata vecinătate a hotelului. În prima seară venind de la Cheile Turzii, puțin supărată că nu mersesem pregătită pentru chei, pantofii mei ușori, de oraș, cei cu talpa adecvată se odihneau la hotel, nu se prea potriveau cu poteca pietroasă, alunecoasă, pe care am mers și eu cât am putut de mult, până la ieșire în [...] — citește