Până în urmă cu ceva ani, Dobrogea însemna pentru noi doar mare, adică porțiunea de litoral dintre Năvodari și Vama Veche. Între timp însă, am vizitat Delta Dunării, am mers pentru o zi la Gura Portiței, am explorat Cheile Dobrogei, am vizitat mai multe mănăstiri și câteva cetăți, am făcut două frumoase drumeții în Munții Măcinului (ajungând de fiecare dată pe Țuțuiatu, vârful considerat a fi” acoperișul” Dobrogei), ne-am plimbat în două rânduri pe [...] — citește

Buna, Sunt nou inregistrat, cu toate ca de mult va "vizitez", si incerc, si ca un ecou la review-ul lui @cc_iordachescu... E luna mai si cum poate cei mai multi stiu, simt, cred, natura ni se dezvaluie in cele mai spectaculoase, surprinzatoare, imbucuratoare tablouri, concerte si nici nu mai stiu cum sa spun... manifestari ce ne lasa amintiri de neuitat. Un... loc in care toate acestea si nu numai le poti intalni este padurea-rezervatia (si asa ar trebui sa ramana) Hagieni. Locuiesc in [...] — citește

De multe ori mi-am dorit sa ajung intr-una dintre cele mai frumoase zone ale Dobrogei, insa niciodata n-am reusit si nu pot spune de ce. Poate pentru ca m-am concentrat mai mult pe nord, ponderea obiectivelor turistice fiind mult mai mare si diversa in acelasi timp. Am ajuns la concluzia ca am gandit prost, ceea ce am descoperit duminica dimineata, fiind de departe cea mai mare aglomeratie de flora si fauna restranse in ceea ce se numeste cu onor Rezervatia de la Hagieni. Profitand de vremea [...] — citește

Dobrogea este o regiune necunoscuta pentru marea majoritate dintre romani, spun asta in deplina cunostinta de cauza. Dincolo de statiuni, plaje si terase exista un peisaj aspru, incarcat de istorie, unde abunda o flora si fauna unica. Pentru un ochi ager, este o desfatare sa urmareasca speciile de pasari prezente peste tot, de la limanurile maritime pina pe cimpiile nesfirsite, unde privirea se pierde in albastrul cel mai pur al cerului. Lumina Dobrogei este aparte, este intensa, culorile sint [...] — citește

Zi frumoasă de august, valurile mării îmi susură lin în urechi, iar eu, ca un demn reprezentant al unei zodii de foc, stau liniştită cu burta la soare aşteptând să mă rumenesc. Liniştea mea dispare odată cu apariţia consortului din apă, căruia i-a încolţit o idee genială (şi doar i-am spus să nu mai stea cu orele în apă!!! ). „Hai să mergem să vedem pădurea de la Hagieni! ” Ei asta era acum: să vedem o pădure! O pădure e o pădure şi nu renunţ eu la o [...] — citește