Pe urmele poveștilor despre statui în Iași

TIPĂREȘTE

Din nou în Iași descoperind încântătoarele obiective istorice, religioase și culturale. În urbea moldavă suntem împresurați de importante monumente de for public, statui și grupuri statuare răsar în fața vizitatorilor în locurile cele mai circulate ale orașului. Rememorând city break-urile efectuate în 2015 și 2017 în „dulcele târg al Ieșilor” și revăzând sutele de fotografii am sesizat multitudinea de monumente statuare care mi-au ieșit în cale în lungile plimbări prin oraș.

Trăim în epoca contemporană alături de statui provenind din vremuri mai vechi sau mai noi, timpuri cu mentalități diferite, cu idei mai mult sau mai puțin inovatoare. În spatele fiecărui chip de bronz stă o poveste, o faptă, o aspirație – este alegerea noastră dacă ne oprim câteva clipe în fața statuii pentru a o privi și a încerca să pătrundem în țesătura poveștii. Haideți să descoperim în rândurile de mai jos câteva din cele mai importante ansambluri statuare din orașul Iași.

Cea mai veche statuie din Țările Române – Obeliscul leilor. În Grădina Copoului am poposit de fiecare dată când am ajuns în Iași ajungând astfel să admir de mai multe ori cel mai vechi monument de for public din cele două Țări Române. Lucrările încep în anul 1834 și după două contracte anulate, proiectantul monumentului – Gheorghe Asachi – preia și sarcina construcției. Colaborator apropiat al domnitorului Mihail Sturdza, Asachi a gândit obeliscul drept un omagiu adus originii antice a orașului. Dedicat Regulamentului Organic, un fel de constituție a Țărilor Române, prin adăugarea leilor (parte a blazonului familiei domnitoare) statuia e închinată și lui Mihail Sturdza.

Bustul lui Mihai Eminescu. La doar câțiva pași de vechiul monument de secol al XIX-lea se află Teiul lui Eminescu, sprijinit cu bare metalice pentru a rezista vremurilor, și bustul marelui Poet Național, operă a sculptorului Ion Mateescu din 1934. Locul e căutat de mii de turiști sosiți la Iași, florile și aleea-mozaic cu versuri din poezia Dorință generând emoții puternice.

Statuia lui Mihail Kogălniceanu. Coborând pe bulevardul Carol I dinspre Copou descoperim în fața Palatului Universității „Al. I. Cuza” statuia istoricului și omului politic Mihail Kogălniceanu. Realizată la 1911 de italianul Raffaello Romanelli statuia este închinată marelui om de cultură de către „poporul român recunoscător” . Înconjurăm soclul și vedem și cele două basoreliefuri de bronz care reliefează principalele aspecte politice în care a fost implicat Kogălniceanu: alegerea lui Al. I. Cuza drept domnitor al Principatelor Unite (1859) și Legea rurală din 1864 (reforma agrară). La circa 75 m depărtare, în fața aceluiași Palat Universitar, se află statuia istoricului Alexandru D. Xenopol realizată de sculptorul Constantin Baraschi la 1938.

Statuia lui Mihai Eminescu. Au trecut câteva zile de la data de 15 iunie, zi din 1889 când poetul s-a stins din viață la București. Pe același bulevard Carol I, în fața Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” (actuala Bibliotecă Centrală Universitară „Mihai Eminescu” ), se află o impunătoare statuie de peste 3 m înălțime dedicată poetului. Ales în urma unui concurs de proiecte sculptorul de origine cehă Ioan Schmidt-Faur realizează statuia în anul 1929. Ansamblul statuar domină bulevardul, pe lateralele soclului fiind amplasate alte două întruchipări din bronz: „Filosofia” și „Poezia” . Mi-a atras atenția unul din basoreliefurile de pe soclu care înfățișează o tânără aspirând spre Luceafăr. Vis-a-vis vedem statuile Voievozilor, monumente de piatră care trebuia initial așezate în jurul cupolei Fundației Regale (s-a renunțat din cauza greutății lor). Azi avem 4 perechi de statui realizate de cunoscuți artiști plastici: Dragoș Vodă și Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, Petru Rareș și Ion Vodă cel Viteaz, Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir.

Șarja cavaleristului în atac. Întrucât suntem în zona Copoului aș menționa și acest grup statuar realizat pe cheltuiala ofițerilor și ostașilor care au luptat în Primul Război Mondial. Cunoscut și sub numele de „Monumentul eroilor Diviziei II Cavalerie” și realizat de sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad ansamblul este impresionant. Privit dintr-o latură vedem un cavalerist călare în plină goană pe câmpul de luptă, iar dacă privim cealaltă latură descoperim lipită de trupul ostașului însăși „Victoria” , un personaj feminin care îl însoțeste și în însuflețește pe cavalerist în luptă. Mai multe basoreliefuri amplasate pe soclu relatează în bronz lupte celebre la care a participat arma cavaleriei, printre care și „Șarja de la Prunaru” (vezi impresii). Am aflat ulterior că în soclul monumentului se află un osuar.

Statuia lui Ștefan cel Mare. Ne deplasăm în altă zonă a orașului Iași, în fața Palatului Culturii unde admirăm frumoasa statuie a domnului moldovean, operă din 1881 a sculptorului francez Emmanuel Fremiet. Proiectul fusese pornit cu vreo trei decenii înainte, proiectul fiind întocmit de Gheorghe Asachi (detalii care au fost respectate în general și de sculptorul francez). Statuia ecvestră este amplasată în fața fostelor curți domnești și în apropierea bisericii ctitorite de domnitor „Sf. Nicolae - Domnesc” . Domnul Ștefan cel Mare e înfățișat cu barbă, coroană pe cap și sceptru în mână, călare pe un bidiviu cea are hamurile pecetluite cu stema Moldovei, capul de bour. Pe lateralele soclului din marmură roz de Carrara am găsit două expresive basoreliefuri din bronz reprezentând două bătălii importante: cea de la Podu Înalt și cea de la Codrii Cosminului. Imaginea de ansamblu a statuii ecvestre de peste 4 m înălțime având în spate frumoasa clădire a Palatului Culturii e deosebită; nici un vizitator al Iașului nu ratează o fotografie lângă această statuie-simbol.

Statui pe bulevardul pietonal Ștefan cel Mare. Pornind din Piața Palatului pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt descoperim mai multe monumente statuare valoroase pentru cultura românească. Mai întâi ne oprim la statuia Mitropolitului Dosoftei situată lângă Casa Dosoftei (vezi impresii), filială a Muzeului Național al Literaturii Române din Iași. Mitropolitul Dosoftei este înfățișat de către sculptorul Iftimie Bârleanu în postură de dascăl, răspânditor de cultură. La nici 100 m distanță vedem statuia lui Gheorghe Asachi, marmura albă modelată de sculptorul Ion Georgescu la 1890 prezentându-ne pe faimosul om de cultură moldovean așezat pe un jilț. Nici de pe soclul acestei statui nu lipsesc două frumoase basoreliefuri. Ca fapt inedit am citit că la baza soclului se află caseta metalică cu osemintele lui Asachi și ale soției sale.

În fața Primăriei Iașului se află bustul lui Vasile Pogor, primar al orașului, chiar ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, membru fondator al Societății „Junimea” și al revistei „Convorbiri Literare” . Peste drum, în fața Catedralei Mitropolitane vedem un fel de stâlp metalic ornamentat – este fântâna lui Hodocin din 1851, un inginer din Moravia care realizează la mijlocul veacului al XIX-lea sistemul de alimentare cu apă a Iașului. Cișmeaua din fier forjat e realizată în stil gotic, bazinul care o găzduiește fiind situat chiar deasupra noului Muzeu Mitropolitan (vezi impresii).

Statuia lui Vasile Alecsandri. Cine se plimbă prin această zonă centrală a Iașului va trece negreșit pe la Teatrul Național în fața căruia admirăm statuia cunoscutului poet, dramaturg, om politic. Conducător al teatrului care mai târziu îi va purta numele va scrie nemuritoarele comedii având în prim plan pe Coana Chirița. Sculptorul Wladimir Hegel realizează statuia în 1906 și cele două basoreliefuri laterale („Peneș Curcanul” și Juna Rodica” ). Impactul vizual e deosebit având în vedere amplasamentul și decorul de fundal – clădirea teatrului. În spatele teatrului se află statuia lui Miron Costin, operă din 1888 a aceluiași sculptor polonez, Hegel. Pictorul Nicolae Tonitza considera statuia cronicarului drept cea mai reușită statuie inaugurată pe pământ românesc.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza. Închei acest periplu printre chipurile de bronz ale Iașului, deși el poate continua cu multe alte exemple, cu monumentul închinat lui Cuza Vodă din Piața Unirii. Controverse politice au amânat amplasarea statuii în anul 1909 când se serbau 50 de ani de la Unirea din 1859, monumentul fiind dezvelit abia în anul 1912 pe amplasamentul actual, loc unde s-ar fi jucat pentru prima dată „Hora Unirii” . Ansamblul statuar de peste 6 m înălțime a fost realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli, personajul principal – domnitorul Al. I. Cuza – fiind înfățișat în uniformă militară princiară. Personajele secundare sunt reprezentate de patru colaboratori apropiați ai domnitorului Principatelor Unite: Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, generalul Ioan Em. Florescu și Nicolae Crețulescu.

Concluzii. Statuile presărate în piețele orașelor, în fața unor clădiri reprezentative, în ronduri și intersecții îmbogățesc zestrea culturală a comunității și aduc la lumină fapte istorice și nu numai. De multe ori trecem indiferenți pe lângă ele, alteori le căutăm pentru valoarea culturală sau pentru simbolistica lor. Citind materiale documentare descoperim că multe au fost contestate, autorii acuzați că de fapt au reutilizat alte sculpturi sau personajele nu seamănă cu realitatea. Multe monumente au trecut prin momente tensionate, au fost translate sau chiar mutate în alte zone. În spatele fiecărui monument stă o poveste interesantă, dar nu vom reuși să le descoperim pe toate. Să ne bucurăm de frumos...

Alegeri inspirate!

P. S. Fotografiile sunt din 2015 și 2017.

---

VIZUALIZĂRI: 1539 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI