Auschwitz – Birkenau. Sau locul construit special pentru a sterge din istorie o intreaga generatie

TIPĂREȘTE

Sirurile de arbori care se vad in zare, fosnesc sub o adiere de vant starnita din senin. Este dimineata. In aer se simte un miros dulceag de iarba proaspat cosita, iar sub lumina cruda a soarelui de iunie aleile de pamant care fac legatura intre baracile din complexul Birkenau incep sa prinda viata.

Sunt 170 de hectare de teren pe care incercam sa-l cuprindem dintr-o privire. Acum pe aleile delimitate de foisoare de supraveghere si gard de sarma ghimpata, pasesc supravietuitorii sau urmasii celor pentru care viata s-a schimbat intr-o clipa, adolescenti care trebuie sa isi cunoasca istoria sau oameni care vor sa inteleaga ce s-a intamplat in trecut.

Cu totii suntem constienti ca pe aceste alei, oamenii care au „gresit” doar pentru ca s-au nascut intr-un moment nepotrivit al istoriei, umblau zbarciti si incovoiati in uniforme de ocnasi fara sa fi fost acuzati de vreo fapta, tunsi zero si incaltati in saboti de lemn. Pentru ei, liberatea se afla undeva departe, dincolo de padurea ce se vedea in zare. In aer se simtea miros de carne arsa care din cand in cand era intetit de vant…

In semn de respect fata de suferinta lor, lumea acum vorbeste in soapta.

Intr-o Germanie satula de razboi si atinsa de marea criza economica din 1929, alegerile din 1930 aduc în parlament, prin neprezentare la vot, cel mai mare grup parlamentar apartinand Partidului Muncitoresc German National-Socialist, devenit ulterior partidul nazist. Atragandu-si sustinatori din toate mediile sociale intr-o perioada dominata de nationalism, partidul a beneficiat de sprijinul populatie pana spre sfarsitul razboiului in principal datorita programelor populiste.

In luna ianuarie a lui 1933 din functia de cancelar A. Hitler formeaza noul guvern, iar 2 luni mai tarziu propune Legea de imputernicire care prevedea transferul puterii depline catre cancelar si guvern prin asumarea prerogativelor dictatoriale.

Transformarea in dictatura a fost facuta definitiv pe 2 august 1934 dupa moartea presedintelui Hindenburg, Germania devenind tara in care unificarea celor doua functii de presedinte si respectiv cancelar, l-au investit pe Adolf Hitler in functia de Führer und Reichskanzler – conducator si cancelar al Reich-ului.

Intr-un context istoric deloc confortabil pentru germani, infrangerea din Primul Razboi Mondial si marea criza economica, aparitia unui lider ce promitea in fata audientei salvarea natiunii, au facut din Hitler „liderul carismatic” care de fapt completa sentimentele pline de umilinta ale germanilor.

Promovarea ideii de superioritate rasiala, crearea Germaniei Mari cu capitala la Berlin ce urma sa cuprinda intre granitele ei pe toti cetatenii de origine germana „pura” sunt elemente care au contribuit la consolidarea puterii liderului salvator.

Vara anului 1933 este marcata de Legea sterilizarii obligatorii, lege care permitea selectarea indivizilor care din punct de vedere genetic erau perfecti pentru a procrea „germani puri”. Rezultatul? Pana in 1945 sunt consemnate aprox. 400.000 de sterilizari.

Toamna lui 1935 ramane in istorie ca anul in care Legile rasiale de la Nürnberg au asigurat baza juridica pentru ideologia rasista si antisemita. Astfel, se interziceau casatoriile si raporturile sexuale intre evrei si neevrei, evreilor germani li s-a anulat cetatenia, li s-a interzis sa mai ocupe functii in institutiile statului si le-au fost confiscate averile.

Führer-ul a impus o oarecare ordine sociala, lucru specific dictaturilor, majoritatea populatie tolerand teroarea instaurata de nazisti. Propaganda puterii a dus la superioritatea miscarii naziste, propaganda antisemita sustinea eliminarea evreiilor pentru a rezolva toate problemele cu care se confruntau, iar liderul suprem nu mai facea o afirmatie, ci o profetie.

Indoctrinarea cu ideologia nazista a schimbat povestea Cenusaresei, surorile fiind refuzate de print pentru ca aveau origini slave si nu rasa pura, iar rugaciunea Tatal Nostru pe care toti copiii trebuiau sa o spuna, s-a transformat intr-o rugaciune de recunostinta fata de Führer: „Führerul meu, te cunosc bine si te iubesc la fel cum ii iubesc pe mama si pe tatal meu”. Sotiilor de ofiteri SS le reveneau cel mai important rol in purificarea rasei jurand credinta vesnica lui Hitler dar si promisiunea ca isi vor creste copiii in acord cu idealurile Partidului Muncitoresc German National Socialist.

Femeile care aspirau la statutul de sotie de ofiter SS trebuiau sa dovedeasca Comandamentului Central de Rasa si Reasezare ca arborele genealogic, istoricul medical al familiei si fizionomia sunt conforme cu tipicul arian. Toate acestea in numele unor idei preluate de nazisti cum ca poporului german ii revenea sarcina de a mentine puritatea rasei si de a subordona rasele inferioare: evrei, tigani, slavi sau rase de culoare.

De ce Oswiecim?

Pentru ca se afla la intersectia unui nod de cale ferata ce facilita transportul evreilor si a altor nationalitati din toata Europa. Nefiind dens populata, zona lagarului putea fi izolata complet, fara ca dincolo de gardurile de sarma ghimpata sa se afle ce se intampla in interior.

Sau pentru ca in Polonia invadata de armata germana pe 1 septembrie 1939, in Oswiecim, era o mare comunitate de evrei si „inlaturarea dominatiei mondiale evreiesti” putea incepe de aici. Hitler de altfel, considera comunitatea evreiasca un cancer care distrugea trupul Germaniei.

Acest loc a fost construit special pentru a sterge din istorie o intreaga generatie, a anihila orice urma de cultura si de a fi prezentata ulterior, intr-un muzeu numit Muzeul rasei disparute. Fundatiile viitoarelor lagare care se vad la Birkenau confirma de fapt ca, daca razboiul ar fi fost castigat de germani, exterminarea raselor inferioare ar fi continuat.

Azi la Birkenau iarba este verde si bogata, iar acolo unde crematoriile „lucrau” la foc continuu te surprind vegetatia abundenta si pasarile ce isi canta libertatea.

Baraci din lemn, baraci din caramida, magazii, bucatarii. Camere de gazare si crematorii. Turnuri de control, cladiri administrative, kilometri de garduri din sarma ghimpata electrificata si kilometri de drumuri. Pentru ca nazistii erau organizati si meticulosi. Chiar si atunci cand omorau.

Un transport nou insemna cam 1000 de oameni descarcati din vagoanele cu care in mod normal se trasportau vite. Procesul de selectie se facea direct pe rampa sub stricta supraveghere a registratorilor: separati pe cinci randuri barbati, femei, copii, aici li se hotara soarta. Cei sanatosi mergeau la munca, iar ceilalti, batrani, infirmi, mame sau viitoare mame ori copii pana in 14 ani, erau trimisi direct in camerele de gazare sau erau selectati de celebrul doctor Josef Mengele – supranumit „Ingerul Mortii” pentru experimentele barbare la care ii supunea pe cei selectati.

Cinici si cu o propaganda bine pusa la punct, toata lumea ajunsa aici trimitea o vedere catre cei dragi in care spuneau ca traiesc in conditii decente si ca o duc bine. Pe valize fiecare „detinut” isi trecea numele si era anuntat ca le vor fi livrate ulterior la locul de cazare.

Bagajele personale erau lasate pe rampa si ulterior transportate spre Kanada.

Kanada era depozitul. Si locul in care se manca mai bine. Pentru ca in lagar „hunger” anihila ratiunea si omul se transforma in fiara. Dupa Cyklon B, folosit in camera de gazare, foamea a facut cel mai mare numar de victime. Setea si-o puteau potoli cu apa de ploaie, dar foamea… niciodata.

Aici lucrau in general prizonierii polonezi, in ture, fiecare grup avand uniforma proprie. Depozitul era locul in care se sortau bunurilor noilor sositi in lagar: haine, bijuterii, genti, pantofi, ochelari, periute de dinti, scrisori, fotografii. Kanada era o sursa de imbogatire personala pentru ofiterii SS dar si pentru populatia civila.

Dupa ce bunurile erau sortate si dezinfectate, erau incarcate si trimise Reich-ului, iar ulterior impartite populatiei din Germania si membrilor armatei. In anii ’80 multe din obiectele gasite in magazinele de antichitati din Berlin proveneau de la pasagerii care au avut bilet de tren doar dus spre Birkenau. De asemenea, polonezii au fost beneficiari ai lucrurilor provenite din lagare devenind complici, colaboratori sau faptasi.

Li s-au furat vietile, au fost depersonalizati, au fost rasi in cap si umiliti, infometati si lipsiti de protectie. Toate marturiile vietilor distruse sunt aici in gramezile de lucruri, in fotografiile insirate pe coridoare, in listele ce contin numele celor ajunsi in acest loc unde s-au petrecut lucruri terifiante. Fascismul nazist a vrut sa faca din crima o profesie. Si ulterior sa o ridice la rang de arta, perfectionand-o.

Daca uitam sau mai rau ignoram acest capitol al istoriei, permitem ca aceste lucruri sa se repete din nou si oamenii din jurul nostru sau chiar noi sa devenim personaje intr-o carte de istorie.

Rasismul, antisemitismul, sovinismul, extremismul sau chiar patrotismul si nationalismul prost intelese nu au scuza. Toate tin de o politica a intolerantei, agresiva care indeamna la ura. Lagarele de munca fortata, cele de exterminare, ghetourile evreiesti, pogromul, gulagul sovietic, inchisorile comuniste sunt rezultatul urii fata de oameni si a dorintei unora de a ii domina pe ceilalti sub pretextul crearii unui spatiu vital.

Lipsa la vot ori ignorarea lui, au deschis drumul catre genocid, catre locul ascuns de lume unde nazistii s-au putut razbuna pe toti adversarii fascismului si pe cei al caror sange nu era de arian pur.

Ce ar fi consemnat istoria in perioada 1930-1945 daca poporul german s-ar fi prezentat la vot?

* recomandari din biblioteca personala:

Oliver Lusting – Dictionar de lagar

Joe. J. Heydecker, Johannes Leeb – Procesul de la Nurnberg

---

VIZUALIZĂRI: 2253 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI