ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.04.2023
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Piteşti
ÎNSCRIS: 19.06.11
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
SEP-2022
DURATA: 1 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Memorial și Muzeu Auschwitz-Birkenau

TIPĂREȘTE URM de aici

În review-ul anterior, vezi impresii, spuneam că am alergat, cu mașina, ca să ajungem la Oswiecim, la Pamięci i Muzeum Auschwitz-Birkenau (Memorial și Muzeu Auschwitz-Birkenau) fostul Auschwitz, Lagăr de Concentrare și Exterminare Nazist, la timp pentru turul de la ora 13:15, se decalase cel de la 14:15 la care făcusem rezervarea.

Complexul a fost înființat în anul 1947 și include părți din două lagăre de concentrare, Auschwitz I și Auschwitz II-Birkenau, se întinde pe o suprafață de aproape 200 hectare, unde erau până atunci Cazărmile din Oswiecim.

Are câteva sute de clădiri și ruine de tabără printre care ruinele camerelor de gazare și ale crematoriilor fiind înconjurat de kilometri de gard de sârmă ghimpată, străbătut de drumuri de tabără, cuprinde și peronul de cale ferată pe care coborau deportații, „Rampa de la Birkenau” . În 1979 a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Pe site-ul complexului, auschwitz.org, sunt multe informații despre memorial, se pot face rezervări pentru vizite, se găsesc datele de contact, email-uri, telefoane pentru diferite compartimente din complex.

Ajunși la Memorial am parcat în zona special amenajată lângă Centrul de Informare Turistică, am găsit greu un loc, era ora 12:30 și parcarea era plină, costul fiind de 30 de zloți. Acolo era și un indicator spre Intrarea în Complex aflată în Plac Więźniów Oświęcimia 20, la care am mers fără să ne oprim la Casa de Bilete care era destul de liberă. Cumpărasem bilete, cost 85 zloți de persoană pentru tururile ghidate, de pe site-ul Memorialului așa că am mers direct în zona de scanare, măsură pentru protecția memorialului contra vandalizărilor de adepții fascismului și antisemitismului.

Aici am primit sistemul audio pentru limba franceză, receptor cu căști, și ecusoanele pe care scria „Français” , grupul cu care urma să facem vizita.

Am mers în Sală de proiecție unde am văzut un filmuleț cu audiție în limba aleasă de fiecare vizitator cu informații despre complex și vizită, despre cele trei lagăre principale, Auschwitz I, Auschwitz II (Birkenau) și Auschwitz III (Monowitz) lagăr de muncă forţată pentru uzinele şi fabricile Germaniei naziste care nu este accesibil publicului.

După vizionare am intrat în zona de vizitare unde ne-am întâlnit cu ghida noastră, am fost 9 persoane, toți tineri cu excepția noastră, eram singurii români printre francezi, nu au mai fost alți vorbitori francofoni.

Am mers apoi spre Auschwitz I, lagărul inițial şi centrul administrativ al lagărului, locul unde au fost executaţi peste 70.000 de oameni, majoritatea prizonieri de război polonezi şi sovietici. Aici se află şi muzeul principal, unde în câteva din cele 28 barăci ale lagărului sunt depozitate mărturii ale genocidului practicat de Germania nazistă. Trecând prin Poarta ce încă păstrează cinicul mesaj ce-i întâmpina pe noii veniți, „ARBEIT MACHT FREI (MUNCA VĂ ELIBEREAZĂ)” , am pătruns pe pământul terorii și al durerii scăldat de lacrimi și sânge nevinovat. Am trecut pe lângă niște barăci și ne-am oprit la Blocul 4, Zaglada (Exterminarea) . Aici este amenajată o expoziţie de fotografii din perioada 1940-1945, interesantă fiind harta cu principalele oraşe europene de unde au fost aduşi deţinuţii, evrei, ţigani sau alte naţionalităţi. Apar și câteva orașe românești, Baia Mare, Bistrița, Cluj-Napoca, Dej, Oradea. Impresionantă este „Urna cu cenușă” , pios omagiu celor aruncați în vânt.

Am mers apoi la Blocul 5, Rzeczowe dowody zbrodni (Dovezi materiale ale crimelor) , ale atrocităților comise de gardienii acestui lagăr. Probele constau din grămezi din obiectele personale ale deținuților începând cu ochelari, proteze și alte materiale medicale, cât sadism puteau avea naziștii, continuând cu încălțăminte, valize, geamantane și alte asemenea obiecte, terminând cu mormane de oase, sau de păr… ghida povestindu-ne de un paznic polonez care spunea că „femeile poloneze aveau părul cel mai frumos” .

Pe acestea nu le-am fotografiat, era interzis, puteam fotografia, nu era prima dată, dar nici măcar nu am putut încerca, la fel cum nu am putut fotografia papuceii copiilor…, trist, dureros de trist!!!

Cu sufletul greu am mers la Blocul 7, Warunki mieszkalne i sanitarne (Condiții de locuit și sanitare) unde am văzut mulțime de fotografii cu oameni în uniforme vărgate, bărbați și femei, mai tineri sau mai vârstnici, cu nume, prenume, țara de origine, data nașterii și cât au trăit în lagăr, unii doar o zi, alții câteva luni, identități transformate mai întâi în numere și apoi în scrum. Am văzut și buna organizare germană: deținuții sortați ca evrei sau țigani, prizonieri sau homosexuali, deținuți politici, etc. erau îmbrăcați în culori diferite, mai târziu aveau doar un triunghi colorat, evreii galben, țiganii maro, roz homosexualii. Deportații nu mai aveau nume, doar numere tatuate pe brațe, la copii pe fese. Slăbeau prea mult și repede și nu mai puteau fi recunoscuți. Erau și două fotografii găsite printre ruine, singurele dovezi din acea perioadă.

Despre condiții vor vorbi fotografiile postate, eu spun doar că într-o astfel de baracă erau cazați între 700 și 1.000 de persoane și că dormeau în niște paturi primitive suprapuse câte trei. În aceste barăci locuiau și așa-zișii „prizonieri funcționari” , numiți de comandanții lagărului, inițial dintre deținuții criminali germani, mai apoi dintre deținuții de orice naționalitate care aveau anumite înclinații. Aceștia supravegheu deținuții având mari puteri asupra lor, dar și alte condiții de locuit.

Am trecut pe lângă Blocul 10, Cabinetul Morții, locul unde dr. Mengele, „Îngerul Morții de la Auschwitz” , cred că i se potrivea mai bine „Diavolul Morții” , a făcut acele barbare experimente, este încuiat, nu se vizitează. Îngrozitor este Blocul 11, Blocul morții cu închisoarea de la subsol unde erau întemniţaţi şi încarceraţi deţinuţii politici, condamnaţi la moarte, în care predominau cei polonezi, locul unde erau ținuți prizonierii înainte de execuție, ambele blocuri aveau ferestrele dintre ele acoperite cu scânduri pentru ca deținuții să nu vadă ce se întâmpla acolo, nu vedeau dar auzeau foarte bine. Împreună cu un zid, Zidul morții, locul unde deținuții erau împușcați, printre ei și 660 de artiști polonezi, cele două blocuri închid o Curte în care au fost torturați și uciși în chinuri groaznice mulțime de deținuți. Am văzut cutremurătoarele „Cârlige” , țăruși pe care deținutul era agățat de un cârlig, cu mâinile legate la spate, de lemn, cu picioarele suspendate în aer, moartea era lentă, îngrozitoare, prin asfixiere.

Am plecat spre cea mai sumbră zonă a lagărului și a muzeului, Camerele de gazare și Crematoriul, îi vedeam coșul de fum dar vedeam și Casa comandantului lagărului, ofițer SS, imensă, așezată într-o grădină printre uriași copaci exotici, ascunsă în verdeață, la câteva zeci de metri de casa ororilor. Impresionată de ce vedeam nu am pozat grădina și casa.

Camerele de gazare erau amenajate ca băi cu dușuri, numai că pe conducte nu circula apă, băile fiind inundate de gazul ucigaș aruncat de soldații germani. După ce mureau în chinuri groaznice deținuții erau scoși de alți deținuți, dar cu statut privilegiat, cu îmbrăcăminte și hrană mai bună, cu o doză mare de alcool și cu speranța că poate supraviețuiesc. Puse pe căruciare metalice cadavrele erau împinse în focul cuptoarelor din Crematoriu și lăsate să ardă. Aici, ghida noastră vorbea în șoaptă, toți ghizii vorbeau la fel, pios omagiu adus victimelor, era și un afiș pus în acest sens, pentru mine inutil căci și să fotografiez mi-a fost foarte greu.

Cu sufletul și mai greu am părăsit sinistra zonă și ne-am îndreptat spre ieșire. Am predat sistemul audio și am părăsit memorialul. Trecuseră, nu mi-am dat seama cum au trecut, cam 2 ore, apoi, la indicațiile ghidei, am mers, spre dreapta, circa 300 de metri, la autobuzul spre celălalt lagăr de concentrare şi exterminare, Auschwitz II (Birkenau) , azi muzeu cu intrare liberă.

Aici a fost centrul de triere a deportaților aduși de trenurile ce nu conteneau să sosească din toate părţile Europei. În acest lagăr au fost uciși 75.000 de polonezi, 19.000 de țigani şi peste un milion de evrei.

Autobuzul ne-a lăsat în fața lagărului, la Poarta morții de sub Turnul de pază ce azi veghează asupra unor clădiri din cărămidă roșie ce adăpostesc Centrul de informare și un Magazin de suveniruri. În urmă cu 80 de ani din acest turn și din altele paznicii SS urmăreau orice mișcare din lagăr, dar și atunci și acum zidurile și gardurile de sârmă ghimpată amintesc de tragediile petrecute acolo.

Am intrat în lagăr pe poarta pe care intrau trenurile ce aduceau victimele nazismului, pe lângă şinele de cale ferată și imensul peron fără de întoarcere, peronul de pe care sute și sute de mii de oameni au plecat pe ultimul lor drum. Cu un transport, în vagoane de animale, erau aduși în jur de 1.000 de oameni care coborau din vagoane și se încolonau pe Platforma de triere: cei sănătoși erau trimiși la muncă, cei bolnavi, bătrâni, infirmi, mame sau viitoare mame, copiii mai mici de 14 ani erau trimiși direct la camerele de gazare sau erau selectați de bolnavul dr. Mengele pentru experimentele sălbatice pe care le făcea.

Oamenilor li se spune că merg la dușuri, după mersul în vagoane, de la 3 zile din Ungaria la 12 zile din Grecia, ce era mai bun decât un duș?? , dar….

După ce coborau din vagoane, victimele își scriau numele pe bagaje și le lăsau pe rampă, li se spunea că le vor primi la locul de cazare, dar acestea ajungeau la Effektenlager, deținuții îl numeau Canada, un depozit unde bunurile erau sortate, parte din ele trimise în Germania, parte rămânând acolo furate și ascunse de gardieni.

Am mers printre șiruri de barăci, în dreapta barăcile de lemn ale bărbaților, în stânga cele de cărămidă ale femeilor, destul de mult, până la Międzynarodowy Pomnik Ofiar Obozu (Monumentul Internațional al Victimelor Lagărului) ridicat în primăvara anului 1967 de o echipă de artiști italieni și polonezi. Este alcătuită dintr-o sculptură ce-i reprezintă pe toți oamenii deportați și gazați și din plăci de comemorare scrise în douăzeci de limbi, ce amintesc de crima care a avut loc: „… acest loc să fie pentru totdeauna un strigăt de disperare și un avertisment pentru omenire: Auschwitz – Birkenau, 1940 – 1945” . Localnicii au participat și ei plantând copaci în spatele monumentului.

Am mers apoi în cea mai sumbră zona a lagărului, camerele de gazare și crematoriile, am trecut pe lângă Crematoriul și Camera de gazare 2, ruinate acum, dar văzusem macheta lui în Baraca 4 de la Auschwitz I, și ne-am oprit puțin la Crematoriul și Camera de gazare 3, cel mai mare crematoriu, mult mai mare ca cel de la Auschwitz I.

De aici ne-am întors pe alt drum, paralel cu primul, și am văzut barăcile femeilor. De la barăci femeile vedeau coșul și simțeau fumul ce ieșea prin el, sadicii naziști urmărind și degradarea psihică a deținutelor nevinovate, degradarea fizică o făceau prin munca grea, frigul permanent și lipsa mâncării.

Intrând într-o baracă am văzut paturile improvizate suprapuse câte trei. Și aici naziștii erau organizați si meticuloși, femeile grav bolnave primeau patul cel mai de jos, cele mai puternice pe cel de sus, nu ca urcarea în pat să fie mai ușoară, și pentru ca cele sănătoase să reziste mai mult, jos fiind mai frig. Deținutele se ajutau și ele cum puteau, iarna se înghesuiau toate la ultimul nivel, era mai cald.

În lagăr au fost trei revolte pornite de la femeile poloneze, poate pentru că știau limba și cunoșteau Polonia.

Despre condițiile igienico-sanitare las pozele să vorbească, eu spun doar că spălatul se făcea cu apă de ploaie sau cu zăpadă. Ghida ne-a spus și despre mărturiile unui evreu grec scrise în lagăr ce au putut fi recuperate prin tehnologiile noi. Sunt foarte puține dovezi materiale despre viața din lagăr găsite acolo deoarece la plecare paznicii au incendiat aproape tot.

De aici ghida ne-a condus spre zona de la intrare, unii au plecat, noi am mers spre barăcile bărbaților, erau și acolo grupuri dar mai puține. Aceleași condiții groaznice erau și aici.

După circa o oră și jumătate ne-am întors la autobuzul care ne-a dus la Auschwitz I, apoi am mers în Parcare, și după mai mult de 4 ore părăseam Lagărul – Memorial.

Am ezitat mult să scriu sau nu despre această vizită dar m-am hotărât să scriu pentru „A nu uita” căci „Cei care uită trecutul sunt condamnați să-l repete” cum a spus filozoful american de origine spaniolă George Santayana, eseist, poet și romancier, aforism scris și într-una din barăcile de la Auschwitz I, trecut care în ultimul timp a cam fost uitat!!

Vizitând acest loc am avut permanent o stare de dedublare, eram acolo fizic, trebuia să ascult ce spune ghida, să fotografiez... dar în același timp sufletul meu înfricoșat nu putea să se ancoreze în ceea ce vedeam și trăiam. Această senzație am avut-o toată ziua, o am și acum când scriu aceste rânduri!


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Un muzeu, pios omagiu celor aruncați în vânt!!

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de mprofeanu in 20.04.23 17:01:09
Validat / Publicat: 20.04.23 17:38:07
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în POLONIA

VIZUALIZĂRI: 2404 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

13 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P02 Pamięci i Muzeum Auschwitz-Birkenau, Sala de proiecție
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 47500 PMA (din 35 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

13 ecouri scrise, până acum

webmasterX [20.04.23 17:32:43] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Remember Auschwitz - Birkenau, OSWIECIM (Auschwitz)" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: BUFFER CĂLĂTORIE]

micutzuscris / TELEFON [20.04.23 20:06:55] »

Salut. Citind reviewul dvs am avut impresia ca retraiesc vizita in acest loc de acum 5ani. Trebuie sa fii foarte tare din punct de vedere psihic, pentru a vedea marturiile atrocitatilor comise in lagarul de la Auschwitz. Si dumneavoastra ati trait aceleasi sentimente ca si mine, de teama, mirare, furie, neputinta in aerul incarcat de negativitate morbida care persista pregnant in aces loc, chiar dupa atata timp. Toata lumea ar trebuie sa vada sau sa citeasca despre grozaviile petrecute in aceasta mica localitate din Polonia, sa ia aminte ca astfel de lucruri sa nu se mai repete niciodata. Multa sanatate si toate cele bune va doresc.

webmaster [20.04.23 20:14:29] »

Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ

— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

===

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

mprofeanuscris / TELEFON [20.04.23 20:58:19] »

@micutzu: Știu că ai fost acolo și ai văzut ororile. Ai prezentat trăirile încât nu mai am cuvinte de adăugat la ecoul tău. O tragedie, o neputință, o nebunie totul...

Mulțumesc frumos pentru vizită și ecou! Sărbători luminate!

mprofeanuscris / TELEFON [20.04.23 21:01:56] »

@webmaster: Mulțumesc frumos! O seară liniștită!

monaca [21.04.23 08:41:28] »

Eu nu am putut sa scriu despre ce am vazut si trait aici dar cred ca trebuie cu totii sa povestim pentru ca din pacate se uita. Cand am fost eu, acum 6-7 ani era un grup de turisti nordici care isi faceau selfie cu gura pana la urechi pe calea ferata de la Birkenau. Nu cred ca stiau nimic despre locul in care erau, cel putin lipsa de respect a lor ma face sa ma gandesc la asta.

Va felicit inca o data pentru calatoriile pe care el faceti si pe care ni le impartasiti!

mprofeanuscris / TELEFON [21.04.23 10:42:54] »

@monaca: Și mie mi-a venit foarte greu să scriu, am zis să adaug câte ceva din ce ne-a povestit ghida, ne-a explicat multe despre ce am văzut acolo.

Păcat pentru cei ce nu conștientizează ororile, peste tot sunt și uscături. Noi am fost cu 7 tineri francezi foarte atenți la explicații și impresionați de ce au văzut și auzit. Ai fost acolo și înțelegi totul, impresiile scrise sunt mai estompate, vii rămân însă trăirile de la fața locului... nu se pot uita...

Mulțumesc frumos pentru vizită și ecou! Sărbători luminate!

doinafil [21.04.23 19:55:52] »

Am ezitat mult să scriu sau nu despre această vizită dar m-am hotărât să scriu pentru „A nu uita”

Eu cred că ai făcut foarte bine că ai scris (și pozat) despre acest loc teribil de înfricoșător! Așa aflăm și noi, cei care poate că nu vom ajunge pe acolo, sau cei care nu au puterea de-a vedea acele locuri și lucruri ce păstrează amprenta ororilor de neimaginat - pentru oamenii normali - care s-au întâmplat în urmă cu 80 de ani!

Am văzut multe filme despre lagărele de la Auschwitz, și îmi place că cinematografia, cu toți sponsorii ei - evrei sau nu - NU lasă să fie uitată o importantă, dar - din păcate - ODIOASĂ și CRIMINALĂ perioadă din istoria recentă a omenirii. Mă întreb și acum: de ce oare Hitler a reușit să influențeze - cu geniul RĂU al minții sale - o parte importantă a națiunii germane?!

Vizitând acest loc am avut permanent o stare de dedublare, eram acolo fizic, trebuia să ascult ce spune ghida, să fotografiez... dar în același timp sufletul meu înfricoșat nu putea să se ancoreze în ceea ce vedeam și trăiam.

Înțeleg foarte bine starea ta și cred că ți-a fost greu! Îți mulțumesc, însă, că datorită celor scrise și pozate de tine, mi-am întregit informațiile citite și imaginile - memorarate din filme - cu cele originale!

Felicitări și

mprofeanuscris / TELEFON [21.04.23 20:34:36] »

@doinafil: Așa este, mi-a fost tare greu să scriu și să mă transpun iar acolo. Nu poți uita nimic, sunt trăiri înfricoșătoare. La Auschwitz I erau multe grupuri deși eram în septembrie, se mergea destul de repede, nu aveam prea mult timp de văzut ororile...

Mulțumesc frumos pentru vizită și ecou! Sărbători luminate!

raluca banu [26.04.23 13:53:35] »

@mprofeanu, sunteti in lista mea de persoane pe care le urmaresc si am avut mereu impresia ca suntezi un domn. Am descoperit astazi ca sunteti o doamna, ca si mine, dar mult mai puternica!

Recunosc, nu as avea puterea sa ajung acolo vreodata, nu-mi doresc și nici nu as gasi forța necesară. Toată ființa mea respinge ceea ce s-a intamplat in lagăr, nu din lipsă de respect, ci din faptul ca doare prea mult.

Am citit articolul dumneavoastra și m-am mâhnit gandindu-mă la cruzimea cu care au fost tratați niste nevinovați. E o chestie a mea, proiectez, iar asta ma face sa ma simt victimă. Dumnezeule, cat de inspaimantate trebiue sa fi fost acele fiinte!!! Au mers pe un drum fara de intoarcere. Trist.

Incerc sa gasesc taria sa deschid pozele.

Votul meu reprezinta aprecierea catre dumneavoastra și puterea pe care ati avut-o sa vizitati și sa scrieti despre acele orori.

Cu stima, Raluca.

mprofeanuscris / TELEFON [26.04.23 14:10:45] »

@raluca banu: Este îngrozitor ce s-a întâmplat acolo... Te înțeleg perfect, sincer nici eu nu aș fi ajuns acolo, dar băiatul meu Radu îmi tot spunea despre acel loc, el vroia să meargă... După ce i-am povestit în mare, a renunțat, chiar mi-a spus că poate după 50 de ani, nu vrea să se încarce emoțional cu așa ceva...

Mulțumesc frumos pentru ecou!

Michi [26.04.23 17:48:10] »

@mprofeanu: Vizitând acest loc am avut permanent o stare de dedublare, eram acolo fizic, trebuia să ascult ce spune ghida, să fotografiez... dar în același timp sufletul meu înfricoșat nu putea să se ancoreze în ceea ce vedeam și trăiam. Această senzație am avut-o toată ziua, o am și acum când scriu aceste rânduri!

Aceeasi senzaţie am avut-o şi eu în 2006 când am vizitat Muzeul Memorial al Păcii din Hirosima. Iată ce am scris într-un review: ˝Ciuperca nucleara a distrus subit 200000 de vieti omenesti si alte zeci de mii s-au sfarsit in lunile si anii urmatori. Muzeul a fost inaugurat in 1955 si desi exponatele sunt autentice si emotionante, prin alternarea graficelor si obiectelor nu se obtine-si nu s-a vrut- sa ramai cu impresia de lugubru. Si totuşi am fost urmărită luni de zile de imaginile văzute. ˝

mprofeanuscris / TELEFON [26.04.23 19:43:45] »

@Michi: Off! Mi-ați adus aminte de Hiroshima, am fost și eu acolo în august 2015 și aceleași sentimente înfricoșătoare le-am trăit. Diferența dintre Hiroshima și Auschwitz constă în faptul că nu mai erau dovezi decât în muzeu ale dezastrului și o singură clădire ce a rezistat exploziei acolo, mereu o restaurau pentru a rămâne în picioare. Am recidivat cu alt loc îngrozitor Auschwitz...

Mulțumesc frumos pentru vizită și ecou!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, Michi, micutzu, monaca, mprofeanu, raluca banu
Alte impresii din această RUBRICĂRemember Auschwitz - Birkenau:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.075567960739136 sec
    ecranul dvs: 1 x 1