ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 03.10.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 10.07.09
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
AUG-2017
DURATA: 1 zile
familie cu copii
7 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Femeia si cinstirea ei - Muzeul Tarancii Romane, Dragomiresti

TIPĂREȘTE URM de aici

In firul normal al povestilor ar fi trebuit acum sa va spun ca dupa ce am plecat de la Manastirea Barsana (vezi impresii) am ajuns la locul de cazare care urma sa ne fie gazda doua nopti Casa Traditiilor – Ieud (vezi impresii), de unde a doua zi am plecat sa facem mult dorita plimbare cu mocanita la Viseu de Sus (vezi impresii).

Dar in aceeasi zi mai voiam sa vedem ceva si asta era Muzeul Tarancii Romane din Dragomiresti, Maramures. Din cate am auzit este singurul astfel de muzeu din tara. Este un muzeu minunat dar care nu ar avea aceeasi savoare in a-l vizita daca n-ar fi si gazda plina de umor si care se numeste Maria Z.

Programul de vizitare este de luni pana duminica intre orele 9.00-19.00 si ne-a explicat ca muzeul este deschis in fiecare zi tocmai pentru a fi la dispozitia oricarui turist avand in vedere ca fiind ceva mai tanara si incantata de povestile tatalui ei a vrut sa vada Muzeul Satului din Bucuresti unde era adusa o casa diin zona si a nimerit exact in ziua in care muzeul era inchis. Taxa de vizitare este una modica, 2 lei, exista insa si diverse suveniruri care pot fi achizitionate de acolo.

Astfel insotiti de gazda (gazdoaia noastra dupa cum spune ea) incepem sa cunoastem gospodaria. Casa in care se gaseste acest muzeu este o casa traditionala veche construita undeva la 1720-1722, ultima locatara fiind Ileana Chis (Ileana Chisului) dupa a carei moarte casa a devenit muzeu (deschis pentru vizitatori in 2001) prin stradania lui Nicoara Timis (culegator de folclor si scriitor). De altfel in curte se si gaseste expus bustul acestuia.

De fapt in timp ce faceam poze am remarcat pe unul dintre pereti aplicata ca un fel de stampila o cruce si anul 2001 (exact asa ceva vazusem si la Ieud unde am fost cazati), este anul in care locuinta a fost sfiintita.

Explicatiile gazdoaiei nostre incep de la gard care este format din nuiele de alun asezate in spic de grau, apoi poarta tipic maramuresana, aici existand diferite reprezentari, cocosul, care este simbolul comunei, porecla cu care sunt recunoscuti satenii din Dragomiresti este “Cocosii”, regasim aici si steagul dacic, dar si Lupoiaca cu Romulus si Remus.

In curte ne sar imediat inspre atentie un grup de statui reprezentand femeia in diferite etape: prima intrare (conform exprimarii) este o mireasa si doua “Drusche” adica doua domnisoare de onoare, a doua intrare este un grup de femei si un leganut, aici este un obicei, la botez merg numai femeile barbatii stau acasa cu copiii, animalele, doar ceterasii sunt singurii barbati acceptati la acest eveniment.

Sculpturile reprezinta femeia de la tinerete pana la batranete, avem o batranica cu un copil in spate, o femeie care culege flori, una se roaga, alta toarce, o mama cu copii, totul este menit sa puna in valoare femeia.

Aici ca sa sar putin la ceea ce ne-a spus mai tarziu, revenind la botez, ne-a povestit plina de umor cum la botez participau doar femeile, singurii barbati acceptati fiind ceterasii si indiferent ce nevoie ar fi avut barbatul de nevasta ei, nu venea dupa ea indifferent de ora, iar la botez se adunau si mergeau in grup povestind asa:

“ Cand ieseau din casa, ieseau toate, nu una mere, una vine, toate deoadata si cetera ne zicea, si ase, de-a lungul satului, si daca la botez nu vii horind nu-i botejiune aceia”

Se amuza apoi povestind cum fiecare se distra cum putea si se mai si pileau, dupa care incercau sa se dreaga cu leacuri babesti.

Tot aici in curte gasim si o troita care este inchinata Cuvioasei Paraschivadar si o sculptura numita “Fusul cu turgalau” (urma sa aflam mai tarziu povestea lui).

V-am spus ca aici gasim si un mic monument dedicat lui Nicoara Timis dar si un par incarcat cu oale (cred ca acum modern multi ar spune ca este bradul de Craciun, viziune moderna).

Cu cat sunt mai multe oale in par cu atat fata este mai bogata, are mai multa zestre, si daca in varful parului este o oala rosie inseamna ca acolo in curte este o fata de maritat. Dupa maritisul fetei oala rosie este data jos din par, oalele raman insa in par deoarece in casa nu exista dulapuri unde ar putea sta oalele. Ma gandesc insa la gradul de poluare de acum, cred ca zilnic ar trebui date jos si spalate :).

Aici in varful parului trona o oala rosie si stiam ca ultima locatara a murit la 74 de ani, am aflat insa ca nemaritata: “N-o fost o femeie hada, dar nu s-o nascut barbatu’ ei”

Am intra apoi cum ni s-a spus in: satra, chinda, camara, casa. Am vazut expuse masti, asa cum este obiceiul de Craciun, cand se face o piesa religioasa (Viflaimul) la care participa 22 de baieti si o singura fata care joaca rolul Mariei.

In seara de Craciun e minunat aici se umbla colindand pe toate ulitele, ce vedem aici sunt masti de draci, dracii sunt inainte cu clopotele, fac zgomote, alaiul in urma lor tot colindand, 22 de voci de barbati si chiar simti ca este seara de Craciun. Iar in ziua de Craciun toata lumea merge la biserica si se face piesa la biserica. In seara de Craciun se umbla cu steaua iar de Anul Nou cu capra.

Am vazut aici expusi o multime de colaci care reprezinta toate obiceiurile lor de peste an.

Intram in casa propriu zisa unde incep adevaratele explicatii pornind chiar de la constructia casei. Pragurile dupa cum vedem sunt inalte, odata ca sa nu intre frigul dar si ca nu iasa copilul afara avand in vedere ca pana la varsta de 3 ani nu putea sa treaca pragul. Copiii in general erau lasati singuri si atunci incercau intr-un fel ocrotirea lor.

Avem cuptorul unde se coace painea (pita), “cociorba” cu care tragi jarul si lopata cu care bagi painea in cuptor. Multe dintre vasele expuse sunt ramase de la stapana casei si am vazut astfel o strecuratoare interesanta din ceramica (o sa o vedeti in poze), un “chiclazau” – fier de calcat, asta insemnand ca acolo femeile nu calcau rufele ci le chiclazuiau :) (astfel de cuvinte a trebuit sa mi le notez)

Pe cuptor dormeau copiii pentru ca nu erau paturi, aici paturile erau reprezentate de laite dintr-o singura barna bagata in perete de-a lungul acestuia odata cu ridicarea casei, astfel incat nu exista picioare de sprijin.

Vara era mai usor cu dormitul, se dormea in podul grajdului, in sopron, in capita cu fan, iarna insa cine prindea soba se considera norocos (cred insa ca si aici era o ierarhizare a acestui drept)

Aici iar am avut parte de o mostra de umor maramuresan: “Asta-i ruda, este zestrea la o fata cand se marita, la-nceput de drum ti-o dat mama sa te poti descurca, pana ai pus tu canepa, pana ai tors, pana ai tesut, tu te-ai folosit cu ce ti-o dat mama. Nu ti-a dat nimic nu ai avut cu ce asterne patul. N-ai avut de unde sa le cumperi dar nici bani cu ce. Si daca mai ai norocu’ de vreo 4-5 fete ai pus-o de mamaliga”

Si am avut parte de o insiruire a celor ce reprezentau zestrea sau diferite altele:

- cerga se pune pe pat, lepedeul e cearceaful, dasagi, traista cum se poarta acolo, tolurile se pun la perete, fatoi – fata de masa, si perini.

Apoi a urmat o alta parte frumoasa, prezentarea costumelor traditionale si diferentele intre acestea si care constau in culoare, dungi, model, astfel incat oriunde ai fi cand vedeai pe cineva imbracat traditional stiai de unde este, nu trebuia sa-l mai intrebi. Si am vazut costume din Dragomiresti, Sacel, Saliste, Borsa, si diferite piese din aceste costume: cheptar, camese, zaghe. Am vazut si cureaua lata - pusca nu am vazut-o :) - care le proteja spatele barbatilor cand lucrau mai ales la ridicat lemne, si in care isi puneau totodata cutitul, tigarile, bani cei care aveau.

Dar am vazut si costum de mireasa, asa cum are ea voie sa intre pentru prima data in biserica, cu cununa pe cap iar mirele cu steag. In caz de nereusita de la prima incercare a doua oara nu se mai merge cu cununa si steag.

Si am ajuns si la fusul cu turgalau a carui poveste a fost tare amuzanta si care inca imi rasuna in minte prin umorul gazdoaiei noastre:

“Se facea sezatoare seara si veneau flacaii, insa cand pleca flacaul care placea fata, aceasta trebuia s ail conduca pana in chinda, nu se sarutau ca azi, la fata nu i-o fost drag de flacau si nu l-a condus, a venit a doua seara, tot asa, nu l-a condus, si s-a gandit el cu ce sa-I atraga atentia, cand a venit a treia seara i-a adus un fus cu turgalau, si mirata o fost fata cand i l-a dat, nimeni in sezatoare nu a primit asa ceva, dar i-a zis feciorul cand i-a dat fusul – Atuncea sa se desparta ei doi cand s-a desface fusul, o piesa daca iei din el se desface tot, dar care-i piesa? La fata i-o dat de gandit, s-a uitat la fus si n-a stiut sa-l desfaca, n-a aflat piesa, pana la capat i-a fost drag si de fecior dar si de fus si au ramas impreuna”

Povesti sau nu, nici fusul nu s-a desfacut, nici tinerii nu s-au despartit. Fusul si-a dovedit insa din plin utilitatea, in primul rand a castigat fata, dar si in noptile in care fata lucra la lumina slaba a sobei, cand o fura somnul si-I cadea fusul din mana zgomotul facut o trezea.

Toate hainele sunt facute de mana, camasi pentru vara din canepa iar pentru iarna din lana, si daca aveai mai multi copii era mult de lucru si cam cum se intampla si in zilele noastre fratii mai mari (fratele si sora) erau cei norocosi, aveau lucrurile noi care apoi se transmiteau catre fratii mai mici.

Am admirat apoi desagii (care se puneau in fata si in spate pentru echilibru), traista dar si tascuta, lucruri cu care mergeau copiii la scoala sau la colindat.

Am vazut de asemenea alte ustensile folosite prin bucatarie, printre cele mai interesante un obiect din lemn cu care se batea fasolea astfel pastrandu-si gustul si culoarea. Pe rafturi se pastrau lingurile iar la grinda se agatau ulcioarele.

Pe jos se punea lut amestecat baliga de vaca (folosita ca liant), uneori se folosea si baliga de cal, insa barbatii fiind mai mult plecati, baliga de vita era mai la indemana.

Cam asta este aceasta asa traditionala cu tot ceea ce inseamna ea. Pe canalul Youtube sunt ceva filmulete unde gazda prezinta fiecare obiect asa cum v-am spus si eu povestea aici (normal ca mult mai multe) sunt filmari ale unor turisti astfel incat puteti cauta si sa va si uitati la filmulete si va invit sa vedeti acest muzeu daca ajungeti in zona.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de mishu in 03.10.17 11:24:56
Validat / Publicat: 03.10.17 13:15:59
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în IEUD [MM].

VIZUALIZĂRI: 2151 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

22 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mishu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P08 Muzeul Tarancii Romane - Femeia in diferite etape ale vietii ei
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 42950 PMA (din 46 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

22 ecouri scrise, până acum

webmasterX [03.10.17 13:15:28] »

Te-am ruga să (re)verifici coordonatele GPS ale acestei destinaţii pe harta interactivă AFA. Ne poți spune dacă-i ok? (mărește zoom-ul cât e necesar, până la afișarea la nivel de stradă - dacă-i posibil)

mishu [03.10.17 13:23:34] »

@webmasterX: Este corect, multumesc frumos.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
tata123 🔱 [03.10.17 14:16:57] »

@mishu: Găzdoaia este foarte vorbăreață și știe bine ceea ce povestește. Prin cuvintele ei simți „viața la țară” așa cum se desfășura ea cu ceva timp în urmă. Aproape că adulmeci mirosul copturii fierbinți, auzi clinchetul clopoțeilor colindătorilor ori cântecele din șezătorile lungi de iarnă.

Am Fost și eu Acolo și am apreciat muzeul concentrat într-o singură gospodărie tradițională și, mai ales, simbolistica obiectelor (pe care fără explicațiile ghidului nu reușești să le deslușești întru totul). Mulțumim pentru descrierea acestui muzeu.

mishu [03.10.17 14:34:52] »

@tata123: Cu atat mai mult cu cat ai fost acolo apreciezi acest muzeu. Multumesc pentru vizita si aprecieri.

adrianbogdan [03.10.17 14:38:04] »

fain, fain, fain

Cate lucruri frumoase a-ti vazut voi in concediul asta, Mishule.

Da sti ce ma bucura cel mai mult la tine?

Ca iei tableta aia dupa tine si faci Domle niste poze ca lumea, ca sa ne clatim si noi poporul ochii.

mishu [03.10.17 14:52:16] »

@adrianbogdan: Am vazut recunosc cinstit ceva locuri minunate, insa nici pe sfert fata de cat mi-as fi dorit (insa stiam ca asa va fi) si recunosc ca zona aceea as mai colinda-o odata asa mai pe indelete.

Cat despre poze, se putea si mai bine, insa oricum este ok si la cat sunt de chioara nu mai pot face poze cu aparatul foto (si acum sa ma ierte adevaratii fotografi, asta este, mai supravietuim si noi pe langa ei).

Multumesc de vizita si vot.

elviramvio [03.10.17 15:45:08] »

@mishu:

Vroiam să las pentru seara acest articol al tău, este interesant pentru mine cu atât mai mult cu cât nu am ajuns la muzeu. "pe cuptor dormeau copii" zici tu. Păi acum o săptămână m-aș fi culcat și eu pe cuptor dacă aveam unul așa! Pe calorifer n-am reușit! Practici oamenii din toate culturile, fiecare avea un tip de cuptor pe care să poți dormi. Cel mai mult îmi place al lipovenilor.

Legat de oalele în pari, eu am avut un șoc cam pe la 20 de ani când pe Valea Jiului am văzut așa ceva, nu-mi credeam ochilor, cum să ții oalele în pari și străchinile pe o poliță sub sageac ?!

Frumoasă excursia ta!

mishu [03.10.17 16:25:48] »

@elviramvio: Citind cele spuse de tine cu culcatul pe soba versus calorifer mi-am adus aminte de primul meu loc de munca unde (dupa revolutie) intr-un birou unde erau calculatoare aveau si pisici care stateau pe monitoare (cele tip vechi) si dupa ce s-a ajuns sa avem aceste monitoare inguste pisicile nu mai aveau cum sta.

Ma bucur ca te-a tentat pana la urma sa-l citesti fara sa astepti venirea serii, multumesc de lectura si aprecieri.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Zoazore [03.10.17 19:48:12] »

@mishu: Nici măcar nu mă plâng că-i lung! E tare interesant și frumos spus! Și parc-aud glasul găzdoaiei (deși n-o cunosc) povestind despre botez, șezătoare. fusul cu țurgălău...

Și-mi șterg o lacrimă pe furiș. De emoție, de frumos, de simplu și curat!

DOINITA [03.10.17 20:07:46] »

Foarte frumos, mi-am amintit ca si eu am vizitat acest muzeu acum multi ani in urma, dar nu-mi amintesc daca era aceiasi "gazdoaie". Atunci, ne-a oferit costume traditionale cu care o parte din grupul nostru s-au imbracat si au devenit tarani autentici... ?!

Elvira spunea ca-i place sa doarma pe cuptor si-i place cum e la lipoveni... adica sa doarma pe "lejanca".

mishu [03.10.17 20:55:12] »

@Zoazore: Multumesc frumos pentru vizita si aprecieri, caut-o si pe youtube sa o auzi, ti-e mai mare dragul. O seara frumoasa sa ai.

mishu [03.10.17 21:00:58] »

@DOINITA: Ma bucur sa constat ca este un muzeu pe unde lumea trece. Mi-a mai placut acolo un moment in acre au venit niste turisti straini (nordici ceva) si care venisera sa ia o carte ceva de colorat sau povesti pentru fetita lor, o carte pe care o luasera niste prieteni de-ai lor care fusesera pe aici in urma cu vreo 2-3 ani (nu am tras cu urechea am servit de traducator romana-engleza) si incercau sa dea de acea carte. In final gazda s-a lamurit, fusese o carte scoasa intr-o editie mai mult decat limitata si nu mai avea.

Ideea este ca avem cu sa ne mandrim nu numai aici ci si peste hotare si asta trebuie sa ne umple sufletele.

Multumesc de vizita si completari, o seara frumoasa.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
doinafil [03.10.17 22:02:17] »

@mishu: Un articol pe care l-am citit cu mare interes (chiar dacă nu l-am citit „șnur” - am făcut mici pauze între paragrafe), și care mi-a plăcut tare mult.

Felicitări pentru bogăția de lucruri interesante scrise, noi (eu) regățenii care nu avem prea multe informații de acolo, ne bucurăm să vedem cum este sus, în nord-vestul țării!!!

Mi-au plăcut și pozele și se pare că „găzdoaiei” chiar îi face plăcere să arate ce este în muzeu.

Despre poza nr. P25, spun că și eu am „chiclăzuit” (în copilărie) cu un asemenea obiect. Se puneau înăuntru cărbuni aprinși (jar, îi spuneam noi) și ne călcam uniformele scolare cu el (și nu numai), în gimnaziu. Când fierul dădea semne de „oboseală”, îl apucam de mâner și-l „vânturam”, pendulându-l de la dreapta la stânga, ca să se reaprindă cărbunii din interior. (he, he, hei, ce vremuri îndepărtate!).

Felicitări, am votat cu drag!

elviramvio [03.10.17 22:31:59] »

@DOINITA:

Chiar uitasem că se numește lejancă. Eu am întâlnit prima dată o astfel de sobă la Jurilovca, am stat în casa unei lipovence. Mi-a plăcut tare mult, practici oamenii!

elviramvio [03.10.17 22:43:12] »

@doinafil:

Doina, eu am avut un asemenea fier pentru când se lua lumina prin 86 - 89, il puneam pe flacăra de la aragaz și călcam ce era urgent. Acum e pe post de "să nu uiți Darie" alături de o kuktă veche cu care încălzeam un calorifer.

doinafil [04.10.17 03:19:12] »

@elviramvio:

Mulțumesc de ecou, Elvira!

Ce femei practice ne-a învățat Partidul!

Și eu aveam un fier de călcat pe care-l puneam pe aragaz, dar nu din acela, ci unul electric stricat și fără fir.

Cât despre kuktă, nu-mi dau seama cum încălzeai caloriferul cu ea. Din câte știu eu, kukta este o oală sub presiune. Cum și ce făceai?! Poate că ai glumit și nu mi-am dat seama de prima dată.

Să ai o zi bună!

elviramvio [04.10.17 07:07:17] »

@doinafil:

N-am glumit cu acea kukta. Aveam un calorifer de fontă la care soțul a atașat un furtun legat de kuktă și unul de evacuarea apei. Aburul de la kuktă trecea prin calorifer și ieșea apa călduță într-un vas pus undeva jos. Aveam avantaj că locuiam în Aviației și pe vremea aceea aveam presiune la gaze la orice oră (pe acolo intra conducta în capitală). Kukta mare, dacă-mi amintesc bine, mergea 2 ore, cea mică nu mai știu exct.

O zi bună să ai!

mishu [04.10.17 10:05:58] »

@elviramvio; @doinafil: Mi-au placut tare mult aceste frumoase completari aduse articolului si faca am sta sa ne gandim la anii trecuti am gasi multe astfel de "inventii" utile.

Cred ca romanul a avut intotdeauna acel tip de imaginatie practica.

Cat despre acest fier de calcat imi aduc aminte ca am vazut asa ceva si eu la bunica mea in urma cu mai mult de 40 de ani.

O zi frumoasa sa aveti.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mishu [04.10.17 10:09:19] »

@doinafil: Multumesc frumos pentru vizita si aprecieri si mai ales pentru frumosul ecou.

Am zis intr-un alt ecou ca si bunica mea avea un astfel de fier de calcat si zau ca era mai bun decat cele de acum pe care chiar daca le incingi la maximum nu calca ca acelea. De fapt cred ca si greutatea fierului in sine (care nu era de neglijat) contribuia la efectul final.

O zi frumoasa sa ai in continuare.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
doinafil [04.10.17 12:08:43] »

@elviramvio @mishu:

Dragele mele, da, noi românii - și mai ales femeile, cele care suntem nevoite să ne descurcăm cu treburile în gospodărie, - suntem inventivi în a ne ușura munca, când nevoia o cere.

Am avut o colegă care, pe vremea lui Ceașcă, atunci când a rămas în drum cu mașina (se rupsese cureaua de transmisie a motorului), și-a dat jos ciorapul de nylon și a încropit, împreună cu soțul, o curea de transmisie. Inventivă fata!

Cum inventivă a fost și ideea voastră, Elvira, de a încălzi caloriferul cu kukta.

Da, @mishu, așa se călca în România odată, până în anii de după război și chiar până prin 1955-60.

Vă mulțumesc amândurora pentru comentarii și vă urez să aveți o zi bună!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Aurici [04.10.17 18:28:41] »

@mishu: Am și eu țărăncile mele: bunica la care mă gândesc tot timpul, care avea o memorie fantastică și la 94 de ani îmi povestea mereu despre evenimente din viața satului cu ani, zile, lună... "când am fost la nuntă la X-leasa, pe 28 februarie 1946... ", și tot așa. Ne mai putem lăuda noi cu așa ceva astăzi? Și le mai am pe cele 2 mame, a mea și a soțului, de la care învăț în fiecare zi, cu toate 3-4 clase ale lor. Mama se poate lăuda cu niște colaci cel puțin la fel de arătoși ca cei din ultimile tale poze, pentru că face săptămânal pâinicile pentru biserica din sat.

Așa că ar trebui să fie câte un muzeu pentru cinstirea țărăncii române în fiecare localitate... Poate ne-ar mai aduce cu picioarele pe pământ.

mishu [05.10.17 11:38:41] »

@Aurici: Paragraful final de ecou este ceea ce reprezinta o concluzie cat se poate de adevarata.

Iti multumesc pentru vizita si aprecieri dar si pentru minunatul ecou. O zi minunata

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adrianbogdan, Aurici, doinafil, DOINITA, elviramvio, mishu, tata123 🔱, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂMuzeul Țărăncii Române [Dragomirești]:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.10115098953247 sec
    ecranul dvs: 1 x 1