Vacanța, mereu un vis, mereu multe povești

TIPĂREȘTE

Concediul cel mai mare ca timp de anul acesta era fixat de la sfârșitul anului trecut, după legea locului de muncă a soțului și nimic aproape nu putea schimba datele calendaristice, orice astfel de modificare răsturna planurile colegilor și trebuia o nouă aprobare din partea conducerii. Schițat din vară, finalizat oarecum traseul în toamnă, rezervări făcute și răsfăcute pe iarnă, totul părea a decurge perfect. Dar, cum se zice, nu-ți face planuri că Dumnezeu râde cu hohote. Pe lângă mici probleme din prima parte a lunii mai, exact cu șase zile înainte de start, simții vara caniculară cum mă înconjoară, doar pe mine, brusc la 40*, cu toată suita de frisoane și mă iubi așa cam 4 zile, la pat, de parcă eram de pe altă planetă (atunci am scris, cu multe pauze, despre Sinagoga Mare din București, sincer, a fost cel mai greu articol și cred că unul din cele mai proaste, căci îmi jucau degetele pe tastatură tot pe alături de ceea ce trebuia). Soțul chiar se gândea să anulăm dar, când cineva te iubește, îți dă o șansă, așa că pe 12 mai seara am pregătit mașina, pe 13 dimineața -era vineri 13 - șoferul a plecat la serviciu cu tot bagajul, eu urmând să-l ajung din urmă după prânz și să fugim spre Podul Prieteniei (dușmănoase). Dar încercările nu se terminaseră căci noaptea încărcasem telefoanele noastre cu ceva sume frumușele - operație pe care o fac de mult timp fără probleme. De data asta surprize, surprize căci nu râgâia nici unul de cât îngurgitase de pe cardul meu, nici pe mail de la O. nimic, doar V. îmi dădu un cod de referință iar banca mi-a confirmat prin două SMS-uri blocarea banilor în contul celor două firme. A doua zi, O. rezolvase problema dar V. tăcea mâlc și orice încercare de rezolvare prin apel direct sau mail a fost zadarnică, așa că am plecat spre un magazin V. sigură de rezolvare. Pe scurt : niet! Nu-și recunoșteau propriul mesaj și, după fix 45 minute de discuții care deveneau tot mai fierbinți și după multe copii de pe mail și SMS, am plecat. Da, s-a rezolvat, după 6 zile când nu știam ce guiță în valiză, era telefonul soțului, exilat acolo dar nu închis și care ne ura bun venit în Grecia!!! Repet, nimic din ceea ce înseamnă pregătirea unui telefon pentru a fi activ și util peste graniță, nu constituia o premieră pt. mine iar aventura mea cu ambele firme anul acesta este mult mai bogată (activarea roaming la O. împosibilă de acasă, deși nu eram începătoare) dar nu are rost să o lungesc mai mult, doar să aveți grijă.

Se întrunește echipajul -soțul, eu și Sophia gps - ajungem rapid la Giurgiu, fără probleme la plata taxei pod - 13 lei, se știe - ajungem la verificat documente, dăm buletinele și bulgarul le scanează rapid, oprim să luam vinetka la noile prețuri pe 2016 - 15 leva/săptămână, culoare mov sau 30 leva/ lună, portocalie, am optat pentru a doua că tot acolo ieșeam ca bani dar așa câștigam timp la revenirea în Bulgaria din Grecia. Îi șoptirăm Sophiei să ne ducă la Lovech, la Varosha hotel, drăguța drept în parcare ne-a condus. Despre Lovech voi scrie curând, ne-a plăcut, vom reveni căci am fost doar în tranzit, merită vizitat și dacă vreți, Țestosu' a scris fain despre zonă.- vezi impresii

A doua zi dimineață, după o scurtă vizită în zonă, am șoptit Sophiei să ia calea Kulatei, nu înainte de a ne lăsa o noapte la Rozhen, dincolo de Melnikul care ne-a fermecat anul trecut (dacă nu știți despre ce e vorba, căutați articolele mele de anul trecut, un mini-orășel care merită vizitat - cum poate fi oare o mini-întâlnire AFA cu autocarul pentru 2-3 nopți acolo??

Toate bune și frumoase, zic hai să nu ratăm scurtătura nouă care ocolește Sofia și fix când credeam că l-am apucat pe zeu de picior, Sophia noastră decedă, noi căutând s-o resuscităm ne trezirăm fix în capitală, pentru prima dată și fără voie dar trecurăm cu bine încercarea, am ieșit fix la A3 Struma (ura! dar să nu credeți că șoferul nu avea nevoie de lichid de răcire căci copilotul nu avea nici o hartă pe hârtie iar telefonul meu deștept și tableta "doar apel de urgență" și asta încă 20 km).

Dar ce vă interesează pe voi, am mers întins pe A3 până la Blagoevgrad (cât de întins urmează să vedem la plata impozitelor), apoi până dincolo de Sandanski pe E79 (de la intersecția cu Novo Delchevo erau terminate lucrările, am circulat excelent până am intrat pe drumul către Melnik-Rozhen, drum local 109, destul de bun, nu sunt gropi. Am petrecut noaptea în liniște la Rozhen, dimineața o tură scurtă la Melnik, găsit nenea de anul trecut și i-am făcut ceva cumpărături și drum drept "na Grețe" cum zise bulgarul. Șoseaua până la vamă excelentă, indicatoare suficiente și la locul lor, vama am trecut-o rapid, ne-a privit vameșul în ochi și ne-a spus duios pe nume deși eu nu puteam fi el, adică soțul dar mai știi, șoseaua bună și la greci, regim de autostradă dar nu mult să nu ne plictisim cumva. Dar cușca leilor, pardon, euroilor, era instalată, noi n-am avut onoarea primei plăți.

Am intrat pe A2 (Egnatia Odos), am poposit puțin la Vergina să vizităm muzeul, am trecut prin Veria să vedem bema Sf. Apostol Pavel dar ploaia ne-a făcut să nu coborâm din mașină (am vizitat însă orașul la întoarcere) și drum întins la Ioaninna unde aveam o noapte cazare. Ei, aici aventură. Citisem eu ce este scris pe aici despre oraș, aveam o localizare a hotelului, Sophia era tot decedată, pe tabletă îmi arăta un drum incredibil spre hotel, așa că după două ture prin centru am apelat la metoda clasică, un taxi pe post de înaintaș (din 6 câte erau în stație, ne-a miluit primul - ei pleacă în ordinea în care vin - și, la hotel soțul i-a dat 10 € căci nu avea mai mici, taximetristul, fără să fi negociat înainte i-a întins imediat 5 € - clar că nu ne duse-se la Otopeniul nostru). Acum să știți că putea să fie vie și Sophia că noi nu intram pe unde ne-a dus nenea, adică pe poarta pietonală a cetății, pe sub semnul de interzis, pe o străduță îngustă tare, ne-a lăsat la intrarea dinspre parcare a hotelului Its Kale Boutique (hotelul are ieșiri pe două străzi la fel de înguste) și chiar ne-a indicat locul bun în parcare, deci a meritat euroii. Și din păcate am uitat să întrebăm cum se ajunge legal la hotel, de plecat am aflat dimineața.

Despre hotel, doar laude și atât acum, cât de bun a fost micul dejun vă povestesc altă dată că deja îl simt pe Pavlov prin preajmă. Văzut orașul, un muzeu și peștera Perama și drum întins a doua zi spre Igoumenitsa, Corfu era impacientat că românii n-au ajuns (chiar foarte puțini români). Autostrada A2 bună, taxele însumate de la intrare în Grecia până la sfârșitul ei la Igoumenitsa 8.40 € (1,2+3x2,4), posibil să se deschidă și punctul de taxare în prima parte a drumului, după intrarea în Grecia, pe aplicația Greek Toll încă nu apare funcțional. De la Igoumenitsa la Paralia Katerini am plătit 9.40 € iar de la Katerini la Komotini taxele însumate sunt în momentul de față 10.60 €.

Ajunși în port la Igoumenitsa la ora 13.50, luăm primul ferry care pleca la ora 14.00, era spre Lefkimi, preț auto și două persoane, 40 €). Am dat numărul mașinii, m-a întrebat dacă vreau să mă întorc tot cu ei să ne facă reducere, noi vroiam din Corfu Town dar până la urmă am ajuns să plecăm din Lefkimi căci marea era puțin agitată și am preferat un drum mai scurt pe ape.

Drumul Lefkimi - Benites - aveam cazare la The Kaiser Bridge - chiar nu înțeleg de ce e blamat, a fost bun, fără probleme și credeți-mă că șoferul meu personal are ceva cu gropițele și denivelările, la a căror întâlnire mai scapă cuvinte nu chiar academice. Patru zile trec repede în Corfu, tur de insulă și vizitat câteva muzee, submarinul care nu e submarin, mâncat dulce, dulce, terminate zilele cu regret, iar spre ferry, oprit în Lefkimi să-l vizităm puțin, poliție în port (ca și la Igoumenitsa, când pleca bărcuța ei verificau numerele mașinilor, să corespundă cu cele de pe bilet, persoanele însă nu contau din păcate).

De la Igoumenitsa drumul spre Lefkada, doar două nopți, așa pentru informare și o primă impresie. Început oarecum bine, aproape de Prevetza norii au făcut cistită așa că am trecut repejor - tot 3 € taxa pod mobil - și cum am ajuns la giratoriu la intrarea în oraș, am pus ochii pe cazarea noastră, hotel Nirikos, excelent ca poziție, mai slăbuț la altele dar a meritat. De ce? Răbdare!

După două nopți valea spre Paralia Katerini la același hotel de anul trecut, Vizantio. Oprire la Veria și la "Vrellis wax museum", superb muzeu, zău că nu e deloc vax în sensul negativ și dacă dragul nostru Traian Leuca a văzut locul unde a fost omorât pașa de Ioaninna (vezi impresii), eu i-am văzut capul tăiat, dar tot așa vă rog, răbdare că vă povestesc despre muzeu, să știți și să nu-l ocoliți.

Paralia Katerini, am plaja mea sunt pionier, desigur cu mobilierul meu dar a meritat din plin, apoi vizită la Paleos Panteleimonas și cumva spre Olimp, plajă, odihnă și cam atât.

Plecare spre Thasos, același Potos, aceeași cazare villa Irida, excelent dar surpriză, două camere doar ocupate. Explicația am avut-o seara, stațiunea destul de goală față de anul trecut în aceeași perioadă. Iar tur de insulă, iar Panagia la cumpărături, iar plajă la San Antonio, taverna Irene și Giorgios (a gazdei) și rămas bun, noi plecăm la Kavala două nopți.

Vroiam să trecem cu ferry de la Skala Prinos dar a fost imposibil să găsim parcare cât de cât sigură, așa că direcția Limenas, ferry pleca în 5 minute când am ajuns noi în port, 20 € mașina + 7 € / 2 persoane (la venire se înșelase și ne-a luat doar 16 € de mașină), ajungem în Kavala devreme, parcăm în port (2 €/ 6 ore), căutăm hotelul Esperia, hop că ne dă și camera conform programării, nu cu 2 ci cu 3 ore înainte și, surpriză, deși mă anunțase cineva de la hotel că nu avem parcare, ne oferă un loc în subteran, tocmai bine pentru vinul nostru de Melnik, ulei, baclavale și alte "nimicuri"comestibile. Vizităm orașul, superb, iar dulciuri de la un veterinar cu studii în România dar care se ocupă de patiseria familiei și desigur dilema: mergem să vizităm Filipi sau Nea Karvali unde, dacă vă amintiți articolul meu "Akontisma, ultima stație", aveam restanță un muzeu bun. Am ales varianta ultimă - de fapt strict din lipsă de timp - și răsplata a venit sub persoana domnului Stegi care-și întâmpina vizitatorii copii - era 1 iunie - dar care ne-a recunoscut. A fost o vizită și întâlnire deosebit de plăcută, păcat că noi ne grăbeam spre Bulgaria dar cu promisiunea și lui și nouă că vom reveni. Pe drum mi-am amintit că n-am întrebat de iubitul meu grec din seara de al Akontisma, Aris dacă-l mai știți, de aceea voi reveni acolo...

Trecem pe la Zlatograd sau Makaza? întreb eu șoferul convinsă că alege prima variantă după cât e de pasionat de drumuri virajate. Alege însă Makaza de data asta, un drum tot virajat, cu pante roșietice și vederi frumoase, de fapt devierea care nu este complicată, doar că în caz de ploi puternice se poate închide temporar, ca de altfel și varianta Zlatograd.

La vamă am dat tot buletinele, le-au luat grecii care le-au dat bulgarului, acesta le-a scanat, ne-a verificat și el perechea ochi/nume și drum bun. Mașinile carosate sunt trase în lateral și verificate, în fața noastră au fost două cazuri, unul era român, vameșii n-au ezitat cu omul de față să-i scotocească peste tot, rapid, apoi le-au dat drumul după copierea tuturor actelor mașinii.

De făcut plinul la OMV Kardzhali și de schimbat niște euro prin preajmă, ioc. Benzinăria închisă, se pare de ceva timp după câte mașini așteptau, așa că n-am oprit până la Haskovo la Shell (trecând apoi pe lângă OMV Haskovo, am observat că benzina era mai scumpă la ei). Și, așa cum am șocat anul trecut, o canistră de 10 l benzină era în portbagaj, de data asta la câte benzinării am întâlnit, a venit înapoi neatinsă dar a fost bine că o știam acolo în caz de nevoie. Ajungem ușor la Kazanlâk unde aveam cazare o noapte la hotel Diamond - foarte bun - și unde ne propusesem să vedem zona istorică, aveam surpriza să nimerim în plin festival al trandafirilor -"Sărbătoarea rozelor" - într-un oraș plin de turiști străini, japonezii fiind foarte numeroși. Anul acesta sărbătoarea a ținut aproape o lună.

A doua zi drumul spre Ruse, coadă imensă de tiruri, fix la noi la plata taxei de pod, ne dirijează spre singura casă pentru autoturisme și autocare, durează 5 minute, plătim cele 4 leve, apoi ajungem la verificarea actelor pe care o făceau, atunci cand am trecut noi, tot bulgarii, foarte rapid însă și iată-ne din nou pe pământ românesc, de aici încă 70 km până la reîntregirea familiei, spre fericirea pisicii și cățeilor.

Ce interesează pe mulți dintre voi, nu am întâlnit emigranți decât câțiva în Kavala, foarte pașnici, la marginea orașului este o tabără pentru cei ce așteaptă un permis de muncă, am trecut pe lângă ei, nu sunt probleme. Grecii în general refuză să vorbească cu turiștii despre acest subiect sensibil, categoric în mai anul acesta au fost mai puțini turiști decât anul trecut în aceeași perioadă. Poliția greacă este aparent inexistentă pe străzi dar nu-i chiar așa, patrulează și în haine civile.

Pe insula Corfu, marea surpriză neplăcută au fost munții de gunoaie strânși la marginea capitalei, unii făcând imposibil de văzut indicatoarele. În ultima noastră zi dispăruseră, se pare că a fost o problemă serioasă pentru că erau mereu emisiuni la tv local dar eu nu aveam greaca la purtător să înțeleg. Sper să nu se repete vara pe călduri mai mari.

Prețurile la benzină în Grecia, în mai, variau între 1,348 și 1,480€, chiar și la două stații apropiate erau diferențe mari, noi am alimentat doar la Shell, niciodată de urgență și am prins prețuri între 1,36 și 1,38 €. Sincer, nu-mi amintesc la bulgari la OMV Sandanski dar la Shell la întoarcere am dat puțin sub 2 leve/ litrul.

Am mâncat la taverne, cea mai scumpă, care ne-a pus totul la plată, fără nimic din partea lor și fără a excela, deși mâncarea a fost bună, a rămas una din Kavala, din port. În Corfu și Lefkada am văzut că în mai aveau meniuri la 8 și 10 € /adică aperitiv, fel principal și desert. Am luat un meniu la restaurantul hotelului din Benites, gustos și mare cantitativ, desertul l-am refuzat căci nu avea loc în "garaj".

Parcarea în Corfu Town este o problemă cam între orele 9 - 15, apoi se liberează și pentru 3 € se poate parca 24 ore în centru. Seara se aglomerează din nou și se blochează intrarea în parcare. În capitala Lefkadei este parcare mare, fără plată, în port, cum intrați în oraș, pe stânga, este luminată, n-am avut probleme deși mașina era vizibil cu bagaje, sincer e prima dată, primul an când am riscat. În Kavala sunt multe parcări, cu plată, 2 € / 8 ore în medie, vis-a-vis de hotel Esperia se reamenaja, 6 €/24 ore.

ATM-uri puține în Thasos, bănci doar în Limenas și Limenaria, tot așa puține ATM-uri și în Paralia Katerini dar destul de mulți acceptă plata cu cardul, nu însă și la sume de câțiva euro, deci este bine să aveți și cash. Am mers la bancă să schimb lire englezești și operatorul a dorit pașaport și nu cartea de identitate, eu m-am făcut că nu înțeleg din prima dar până la urmă i-am dat ce dorea. Programul băncilor și oficiilor poștale unde puteți schimba bani -doar lire engl, dolari, nu lei - este 8 sau 8.30 la 14.00. În Kavala am văzut cele mai multe ATM-uri, chiar enervant de multe față de restul locațiilor vizitate. Peste tot am întâlnit majoritatea ATM ale Alpha Bank, rar banca națională sau alte bănci. Restul l-am primit peste tot, corect și cu bonul de casă, chiar și la sume mici de tot.

Intrările la muzeele vizitate de noi în Grecia sunt între 1 și 12 €, singurul de 12 a fost la Vergina, fotografiatul acolo unde este admis, de obicei a fost liber dar fără flash. Din tot acest traseu de aprox. 3740 km, singurul loc care m-a indignat a fost micuța dar valoroasa biserică Dryanovo unde fotografiatul era 10 leva, filmatul 30 iar cea mai mică lumânare 40 stotinki și era atât de fragilă că m-am grăbit să o aprind repede. Pentru comparație, la mânăstirea Shipka fotografiatul este 3 leva și nici nu a stat nimeni să ne pândească. Voi reveni curând cu articole despre locurile vizitate, cazări, taverne și mehane - la ultimele două îmi va fi tare greu să scriu din amintiri, încă mă bântuie gusturi și mirosuri, cel mai mult musacaua cu scorțișoară din Lefkada și plăcintele variate de la Its Kale hotel...

Dar nu pot încheia această pagină fără să recunosc că toată documentarea mea a rămas, voit, în valiză, n-am deschis nici o pagină de net decât după ce am vizitat și asta seara când eram aproape de a cădea cu capul pe laptop, am lăsat această vacanță liberă de sarcini cum s-ar zice, n-am alergat să bifăm cât mai multe pe liste și cred că am câștigat. Aveam să descopăr apoi un citat care are mult adevăr și pe care l-am verificat fără intenție:

"O călătorie este asemenea unui mariaj. Modalitatea sigură prin care ai să greșești este să crezi că o poți controla. " / John Steinbeck

---

VIZUALIZĂRI: 4190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI