Descoperind Sinaia la pas

TIPĂREȘTE

Asadar trecand de la articolele despre Castelul Cantacuzino ne intoarcem in Sinaia desi aici a fost prima oprire. Despre Sinaia se pot spune multe incat daca ai vrea sa incluzi intr-un singur articol tot ai reusi cu brio sa plictisesti si cel mai vioi personaj care s-ar incumeta ca deschida acel articol pentru a-l citi. Despre cateva dintre obiectivele pe care le-am vizitat voi povesti mai pe larg separat, aici doar voi face cateva referiri la modul general.

Prin Sinaia am tot trecut fie spre o alta destinatie fie ca am petrecut ceva vreme acolo, dar de cele mai multe ori am privit orasul Sinaia ca pe un loc unde te duci la munte. Acum insa am vrut sa descopar si cateva dintre frumusetile pe care le ofera.

Prima oprire a fost la Garile Regale. Plini de incredere pe o vreme care nu prea iti inspira incredere am pornit in marea descoperire si ne-am dezumflat instantaneu. Mai tot ce reprezenta istorie era inchis, nu gaseai pe nimeni care sa iti spuna cate ceva, poate doar doamna care dadea “bilete” la toaleta ne-a lamurit ca anumite spatii sunt inchise si se deschid pentru personalitati sau eventuale ocazii. Asa ca nu-mi ramane decat sa va ofer cateva cuvinte privind acest loc care adaposteste 2 gari regale, lucru cu care locuitorii orasului Sinaia (sau sinaieni asa cum sunt numiti) se mandresc.

Prima Gara Regala a fost construita in 1886 si era un loc in care oprea Orient Expresul pentru cateva ore astfel incat calatorii puteau admira locurile. Aici se gaseste si o placuta memoriala in cinstea lui Ion Gheorghe Duca, prim ministru roman si care a fost una dintre persoanele careia i se datoreaza aceasta gara.

A doua Gara Regala a fost construita intre anii 1938-1940 din ordinal regelui Carol II pe baza planurilor arhitectului Duiliu Marcu, aici fiind adapostit trenul regal. Cateva alte elemente mai pastreaza legatura cu trecutul insa nu am putut decat sa facem doar niste poze si sa plecam mai departe.

Am urcat in masina si am mers mai departe, nu pentru multa vreme deoarece la prima curba la stanga un indicator aflat pe partea dreapta ne poftea sa vedem Casa Memoriala "George Enescu". De fapt si in gara exista un afis care iti facea aceasta invitatie. Acum trebuie sa recunosc cinstit, ceea ce am vazut aceste 2 zile nu s-a datorat intamplarii, ci a fost planificat de acasa, si asta deoarece cu ceva vreme in urma urmarisem la Televiziunea Romana un reportaj care povestea despre Sinaia si cateva dintre obiective si mi s-a parut minunat ce am vazut, un reportaj profesionist cum intalnesti destul de rar.

Despre Casa Memoriala George Enescu insa episodul urmator, acum pornim mai departe si cum despre Castelul Cantacuzino am povestit deja (vezi impresii), ramanem tot in Sinaia si in drum spre Cazinoul Sinaia poposim putin in Parcul “Dimitrie Ghica” care a fost infiintat si amenajat in 1881 de arhitectul peisagist elvetian Eder. Putem considera acest parc ca un loc de relaxare placut unde putem admira busturile lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, Dimitrie Ghica (apropiat al regelui Carol I), actorul Iancu Brezeanu (cetatean de onoare al orasului Sinaia) sau Nicolae Balcescu. In acest parc veti regasi arbori batrani care pastreaza in ei istoria unui oras si care in continuare sunt martorii evenimentelor actuale. Tot aici pe o scena amenajata au loc diferite festivaluri si tot aici se gaseste si Muzeul rezervatiei Naturale Bucegi.

In acest parc regasim si o banca construita de Carol I, datand din 1905 si pe langa care am fi trecut fara sa o vedem daca nu ar fi fost o placuta care sa marcheze acest loc.

Tot aici am admirat Hotelul Palace (in zona exista si hotelul Caraiman), care a fost construit in 1911 in doar 8 luni (26 noiembrie – 15 iulie) dupa planurile arhitectului Petre Antonescu, fiind foarte util jucatorilor de la Cazinou. Despre el voi mai povesti in articolul despre Cazinou.

Ne-am plimbat putin si prin oras si am descoperit un oras infrumusetat, modernizat, un oras pe care turistii romani dar si cei straini se pare ca il apreciaza. In zonele prin care ne-am plimbat noi am sesizat si un grad de curatenie ridicat pe care nu am avut cum sa nu-l sesizez. Ce am mai remarcat a fost faptul ca se incearca destul de mult promovarea orasului prin orice fel de mijloace, astfel incat am intalnit tot felul de pliante care propun inclusiv trasee la pas (o sa vedeti in poze despre ce vorbesc).

Datorita acestor harti am vazut si un alt obiectiv, modest mediatizat dupa mine, si pe langa care era sa trecem si noi fara sa ne dam seama. Este vorba de Crucea Molomot, si din poza o sa vedeti despre ce este vorba, in doua cuvinte doar, prima atestare a schitului Sf Nicolae la 1581, schit ridicat pe Muntele Molomot cum se numeau aceste locuri inainte.

Mi-a mai placut ca in statiile de autobuz exista harta traseului afisata si frecventa de rulare a masinilor, astfel incat sa te poti orienta. In concluzie am vazut o noua infatisare a orasului mult mai prietenoasa si modernizata.

In continuare am sa va si povestesc cam ce am facut noi pe acolo (nu am avut un program in forta, am vrut sa vedem lucrurile in tihna si cel mai mult m-am bucurat de ziua de vineri cand a fost mai multa liniste).

Si daca tot v-am spus deja despre Casa Enescu, hai sa incepem cu ea.

---

VIZUALIZĂRI: 3091 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI