ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 04.03.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Braşov
ÎNSCRIS: 26.02.16
STATUS: PREMIUM
DATE SEJUR
MAY-2012
DURATA: 1 zile
?

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Figueres

Acasă la Salvador şi Gala Dali

TIPĂREȘTE

De când mă ştiu mi-a plăcut Picasso. Mă contraziceam cu ai mei, care nu înţelegeau ce-mi place într-o pictură „abstractă” cum se zicea atunci. Mai târziu l-am descoperit pe Salvador Dali. Contemporan fiind o bună vreme cu el, contemporan doar în sensul că trăia când vieţuiam şi eu, primele informaţii de atunci erau legate de omul excentric, controversat, extrovertit la culme, dornic să atragă atenţia asupra sa în orice moment. Cam asta citeam eu şi aflam în anii ăia. Poate am avut norocul să-i văd printre primele picturi „Apoteoza lui Homer” care mi-a deschis uşa lumii lui. Importantă e fascinaţia lumii în care intri privind-o.

Îmbătrânind, Dali a început să-mi placă tot mai mult, ca haiku-ul, ca Nichita, ca Brâncuşi, ca jazz-ul. Picasso îmi place în continuare, însă Dali e preferatul meu. Sunt surprins să aflu azi că lucrările care m-au fascinat şi continuă să o facă sunt realizate în anii 30 – 40. Credeam că sunt mai aproape în timp.

Dali a fost fiul unor notari şi s-a născut în 1904, după ce fratele său născut în 1900 (să nu greşesc), pe care-l chemase tot Salvador, murise pe la vreo opt luni. Se zice că la cinci ani tatăl său l-a dus la mormântul fratelui şi văzându-i poza pe cruce a crezut că e el şi s-a detaşat de prezent vorbind tot timpul despre el la persoana a treia. Nu ştiu cât adevăr e în toate acestea. Oricum au urmat o serie de atitudini şi manifestări care-l făceau, dacă nu nebun, cel puţin ciudat (faţă de sora sa, mai mare, a început să manifeste atitudini de prieten, nu de frate). Avea şi reumatism şi se deplasa greu, stând foarte mult în pat şi desenând. A urmat şcoală după şcoală, cică a fost dat afară de la un liceu din Londra pentru că i-ar fi incitat pe colegi la revoltă şi la vreo 15 ani, tatăl său, notarul, i-a organizat o expoziţie care a fost un mare succes (expoziţia a avut loc la teatrul din Figueres). Pe acest val, Dali îşi manifestă din plin nonconformismul. La o altă expoziţie, la vreo 29 de ani, se întâlneşte cu un prieten (Paul Eluard) căsătorit cu o rusoaică Elena Dimitrievna Diaconov care avea şi o fetiţă. Între cei doi se naşte o dragoste care-i va face să rămână împreună până la moarte (Gala moare în 1982, Salvador în 1989).

Pentru această relaţie, care se transformă în căsătorie după vreo cinci ani, tatăl său îl dezmoşteneşte şi o dă afară din casă pe Gala. Dali se hotărăşte să-i cumpere un castel în Figueres (oraşul naşterii sale şi unde trăia) însă nu reuşeşte. Atunci îi cumpără un castel într-un sat, la vreo 30 de kilometri, Pubol. Satul are vreo 200 de locuitori, e un rai pe pământ într-o vegetaţie bogată, are doar o biserică şi un restaurant, iar eu am mai descoperit două magazinele cu lucruri exclusiv Dali şi un al treilea în curtea comunităţii (toţi locuitorii ăia stau într-un nucleu de construcţii foarte strânse în jurul bisericii şi castelului pe o suprafaţă care nu cred că depăşeşte un hectar). Acum totul este renovat, faţade, porţi, ziduri, străduţe pietruite, statul spaniol a preluat toată moştenirea Dali, care nu a avut urmaşi, şi suportă toate cheltuielile obiectivelor respective.

Din 1940, timp de opt ani, Dali şi Gala pleacă în Statele Unite, reîntorcându-se doar după război, în 1948. Se spune că Dali a iubit-o enorm pe Gala. Desigur ea apare în multe picturi, Dali fiind atât de mândru de frumuseţea ei. Tot ea i-a fost impresar şi se zice că pentru lucrările în care apărea ea lua aproape toţi banii, iar pentru cele în care nu apărea ea lua „doar” 50%.

Am ajuns la Figueres (localitatea de naştere şi cea unde e Teatrul- Muzeu Salvador Dali) după vreo oră şi ceva de mers de aici, din Malgrat de Mar, sunt vreo 90 de kilometri. În viaţa vieţilor mele nu credeam că pot să văd un asemenea muzeu. În excentricitatea sa, Dali a cumpărat un teatrul, teatrul din Figueres şi l-a amenajat după chipul, asemănarea, imaginaţia şi nebunia sa. Nu trebuie să-ţi placă suprarealismul pentru a constata că acel teatru a devenit un spaţiu fabulos (păcat că acest cuvânt s-a tocit grav la noi).

Nu prea ştiu cum era teatrul, ni s-a explicat unde era sala şi scena, sala studio, cabinele actorilor şi chiar am intuit oarecum. Însă ce a ajuns întrece orice imaginaţie. Fiecare loc, fiecare încăpere, fiecare trecere, fiecare spaţiu e copleşit (şi încă e modest cuvântul) de amprenta lui Dali. În locul sălii unde erau scaune e „sala de intrare” cu picturi de 3 pe 6 metri, sau mai mari, cu tot felul de obiecte adunate şi transformate, cu toată nebunia lui. În sala studio e o compoziţie numită portretul unei anume actriţe: buzele sunt o canapea roşie, ochii două tablouri pe fundal, nasul nişte fotolii, părul o cortină împletită. Asta vezi când intri acolo. Din faţă, dacă urci pe nişte trepte şi priveşti printr-o lupă imensă, vezi de fapt chipul actriţei compus din toate acele elemente care însă reprezintă un portret, nu nişte piese de recuzită. E incredibil. Şi mai sunt câteva astfel de chestii pe care nu le-am ştiut niciodată. Nu ştiu cum sunt realizate dar sunt absolut spectaculoase. În sala de intrare e o pictură imensă (metri pe metri) care o înfăţişează pe Gala privind pe geam, se vede clar cu ochiul liber. Însă dacă priveşti tabloul printr-un obiectiv amplasat acolo, sau pur şi simplu prin aparatul de fotografiat devine portretul unui bărbat (în pozele mele e acest portret, dar eu am văzut-o acolo pe Gala, nud din spate privind printr-o fereastră, în fotografie n-a rămas asta).

În fapt pe mine nu aceste ciudăţenii mă fascinează la Dali ci compoziţiile lui în care parcă toarnă întâmplări, amintiri, viziuni amplificând realul, stop-cadre în care decupează ce vede suprapunând ce simte sau ce mintea lui ar crea. Asta e nebunia Dali care-mi place mie.

Apoi în teatru sunt 22 de camere (dacă zic bine) pline de picturi pe tot felul de tematici. Am avut voie să facem poze (fără blitz) şi am pozat tot ce mi-a plăcut. Există până şi camera în care a trăit şi murit el. E patul său acolo, iar deasupra patului e lucrarea celebră cu ceasurile care se scurg, se frâng. A ţinut mult la pictura asta şi avut-o tot timpul lângă el. Alături acelei încăperi e una care are tavanul pictat superb. Era aşa de mare încât n-am reuşit să fac poze decât pe bucăţi şi nu cred că redau ce se vede acolo.

E incredibil ceea ce a putut să facă, să cumpere teatrul oraşului şi să-l decoreze cum l-a dus gândul. El nu a decorat teatrul ăla dorind să devină muzeu, Dali în grandomania sa şi-a cumpărat teatrul şi l-a decorat să trăiască în el, lumea lui, absolut nebună şi sublimă. Că după moarte, unii au aranjat tematic totul să devină muzeu, e mai puţin important. Omul ăsta a cumpărat un teatru să-l populeze cu fantasmele lui şi i-a reuşit, asta am simţit eu acolo. Îmi pocneşte şi acum inima de bucurie, nu credeam să văd aşa ceva. Dacă e ceva care m-a copleşit aici, atunci acel ceva e Teatrul-Muzeu Salvador Dali.

Următorul drum l-am făcut la castelul Galei din satul cu 200 de locuitori, Pubol. Se zice că acel castel e cunoscut din secolul 11. E lipit de biserică, are două etaje şi au păstrat tot ce era acolo când a murit Gala în 1982. A trăit ca o adevărată boieroaică, erau două dormitoare mari, unul avea o sală de baie imensă, cu loc de machiat, de îmbrăcat, un şemineu, o cadă după un perete. Erau două saloane de primit oaspeţi, holuri, o bucătărie care păstrează exact mobilierul, vesela şi tacâmurile, o terasă, o curte interioară iar în beciul enorm e cripta cu două morminte în care doar Gala e înmormântată. În celălalt trebuia să fie Salvador Dali dar el, de înţeles, a fost înmormântat în teatrul său.

Cel mai mult în castel mi-a plăcut grădina. Acum avea o vegetaţie cred prea abundentă, dar se distingeau aleile, în spate era piscina cu pietricele de râu pe fund şi în trei, ori patru locuri sculpturile elefanţilor cu picioare lungi cu acvila cu cruce pe spate făcuţi de Dali. De altfel tot castelul e decorat de Dali cu picturi şi sculpturi. Nebun cum a fost, acolo i-a murit un cal alb la care ţinea mult şi l-a „împăiat”. E acolo, l-am văzut. Tot în curte sunt cele două maşini pe care le-a avut, moda anilor 60’ - 70’. Se zice că în ziua în care Gala a murit a aşezat-o moartă în maşină şi a plimbat-o prin tot ţinutul să-ţi ia la revedere de la împrejurimi. Nu ştiu dacă e adevărat, dar n-am nici o îndoială că nu ar fi fost în stare de asta.

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de bucşa ioan in 04.03.16 08:10:53
Validat / Publicat: 04.03.16 09:17:57
VIZUALIZĂRI: 3188INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în SPANIA
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (bucşa ioan); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 28100 PMA (din 29 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

webmaster21 [04.03.16 09:12:57] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Figueres, FIGUERES" (deja existentă pe sait)

Maya_C [04.03.16 13:07:03] »

@bucşa ioan - foarte interesant articolul. multumesc pentru informatii.

mireille [04.03.16 13:54:43] »

-Am citit cu plăcere articolul despre Salvador Dali... mă bucur că sunteți fan al pictorului suprarealist... după vizita mea la Figueres, am început și eu să mă aplec mai mult asupra pictorului prolific... nici eu nu cred că voi uita vreodată călătoria îm muzeul -teatru, parcă am trăit o experiență suprarealistă, așa cum a dorit intenționat și artistul... tot muzeul mi s-a părut teatral și labirintic... noroc cu ghidul ce ne explica semnificația fiecărei săli... eu am ratat din triunghiul dalian satul Cadaques și Portlligat.

L-am reîntâlnit pe Dali vara trecută la Madrid la muzeul Reina Sofia (vezi impresii) și în mod incredibil în Muzeul de artă din Rotterdam, Boymans - Van Beuningen... vă doresc călătorii artistice în continuare.

mishu [04.03.16 14:15:36] »

Un articol pe care l-am citit pe nerasuflate aproape. Nu sunt dan Dali pentru ca nu am apucat sa-l studie pentru a-l cunoaste insa am vazut prin diverse muzee lucrari ale lui si mi s-au parut interesante. In ceea ce priveste cuvantul fabulous folosit pentru modul in care a transformat teattrul, de fapt cred ca tot ceea ce se invarteste in jurul lui este fabulous.

Privind pozele insa (cele legate de peisaj) ai senzatia unui moment atemporal, in care pare ca timpul s-a conservat pentru a pastra intacte amintirile. Minunat articol si votat cu mare placere.

As mai remarca ceva, apropo de a fi contemporan cu cineva creeaza parca o anumita legatura. In anul absolvirii liceului l-am avut ca invitat de onoare pe Nichita Stanescu care ne-a tinut un discurs emotionant despre etapa ce avea sa urmeze pentru noi, nu mai tin minte cuvintele dar stiu ca multa vreme m-au urmarit ca la cateva luni sa plece in nefiinta rapus de boala. Am realizat atunci ce inseamna a fi contemporan cu cineva si a putea sa fii chiar si pentru putine clipe in preajma lui.

Felicitari inca o data pentru articol.

webmaster [04.03.16 22:34:01] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

bucşa ioan [07.03.16 15:37:05] »

@mishu - M-a emoţionat de-a dreptul amintirea lui Nichita. Cei apropiaţi mie ştiu cât de mult îmi place ceea ce a scris, poate chiar nesănătos de mult.

Când a murit Nichita, fiul meu cel mare avea trei ani l-am dus împreună cu fratele lui mai mic la grădiniţă şi în timp ce-i dezbrăcam, stând el pe un dulăpior, simţindu-se mare şi important a început să strige "tati meu e t-ist pent-u ca a mu-it Nichiiita şi tati meu e ta-re t-ist". Mi-era o ruşine, mai nimeni nu ştia dintre cei din holul acelei grădiniţe cine e Nichita Stănescu şi greu l-am potolit. Am vrut să mergem la cimitir însă nu am ajuns decât în iarna următoare. Apoi, în 2008, când trecuseră 25 de ani am mai fost o dată la mormânt. Între timp pot să spun că, cred, aproape tot ce a scris şi o bună parte dintre ceea ce s-a scris despre el. Eu nu l-am văzut niciodată însă şi după zeci de ani de când i-am descoperit scrierile cu o intensitate ar spune unii nesănătoasă, aşa ca totul să rămână în mine.

Mulţumesc mult pentru toate cuvintele frumoase.

bucşa ioan [07.03.16 15:46:01] »

@webmaster - mulţumesc mult pentru selecţia ca MiniGhid AmFostAcolo.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
bucşa ioan, Maya_C, mireille, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.10226392746 sec
ecranul dvs: 1 x 1