Figueres - Muzeul-Teatru Dali

TIPĂREȘTE

Excursia la Figueres a fost la pachet cu cea din Girona (vezi impresii) asa incat s-a desfasurat in a doua parte a zilei. Din Girona ne-am indreptat spre Figueres tot pe NII, drumul durand o ora, timp in care ghida ne-a oferit cateva informatii sumare despre ceea ce aveam sa vedem. Autostrada a fost perfecta, peisaje frumoase, in departare zarindu-se Pirineii.

Am fost emotionata la gandul intalnirii cu operele lui Dali si chiar daca cultura mea in domeniul artistic nu ma indreptateste sa comentez " creatiile de geniu "ale artistului atat de cotroversat, curiozitatea mi-a fost pe deplin satisfacuta.

Localitatea situata in nordul Catalunyei nu are mai mult de 4000 de locuitori, dar acestia se mandresc ca locul lor a dat nastere acestui artist suprarealist de geniu.

Tocmai de aceea teatrul-muzeu este cea mai mare atractie a localitatii cu toate ca mai exista si un muzeu al jucariilor precum si muzeul Emporda, care insa nu au fost in programul excursiei noastre.

Autocarul a intrat pe Carrer de la Tramutana, parcarea acestuia fiind in imediata apropiere a Pietei Gala Dali unde se afla muzeul propriu-zis.

O mare de oameni se revarsa spre Piata unde la nr. 5 se afla muzeul-teatru.

Programul este zilnic de la ora 9 la 21 pentru orarul de vara, iar din octombrie pana la 1 mai de la ora 10,30 - 19, lunea fiind inchis. De asemenea mai este inchis in ziua de Craciun si Anul Nou. Nu stiu cat costa biletul de intrare pentru ca a fost inclus in costul calatoriei.

Erau turisti veniti fie cu excursii organizate, fie pe cont propriu, fiind parcari amenajate in imediata apropiere. pentru cei veniti cu auto proprii, in marea lor majoritate, francezi.

Turistii veniti in grupuri intrau prin stanga iar cei veniti pe cont propriu, prin dreapta, de fapt ambele intrari erau lateralele muzeului.

Biletele de acces in muzeu ne-au fost inmanate de catre ghida si apoi am intrat, nu inainte de a lasa la garderoba bagajele, rucsacuri, etc.

Teatrul /muzeu, constructie neoclasica, in stil italian 1848-1850 a fost teatrul municipal al orasului. In timpul razboiului civil din Spania a fost in mare parte distrus.

Pe ruinele acestuia, Dali a hotarat sa-si creeze propriul muzeu, dupa ce a primit de la municipalitate acceptul. De fapt, Dali, care nu a excelat deloc prin modestie a spus "Unde daca nu aici in propriul meu oras ar trebui sa ramana cea mai extravaganta si solida dovada de arta, unde altundeva"? Oricum, artistul a fost foarte mandru si de faptul ca alaturi se afla biserica in care a fost botezat.

Dali s-a nascut in 1904 intr-o familie de vaza a orasului, tatal sau fiind ceva functionar superior. Primul fiu al familiei a murit copil fiind, si artistul a primit numele fratelui sau mort pe care tatal sau nu l-a uitat niciodata. A fost incurajat de mic catre pictura de catre impresionistul Ramon Pichot, prieten de familie al parintilor.

Pe la 18 ani s-a mutat la Madrid pentru a studia la Academia regala de arte unde i-a intalnit pe Federico Garcia Lorca si pe Bunel cu care a lucrat la filmul le chien andaluz. Moartea mamei sale chiar dupa primul an de studiu l-a marcat si dupa o reprezentare incomoda a Fecioarei Maria a fost exclus din facultate. Oricum devenise un rebel, umbland imbracat in pantaloni scurti si un pardesiu lung., neingrijit, un nonconformist. Din aceasta perioada au aparut primele opere mai ciudate ale artistului, cu specific erotic. La Paris unde s-a mutat a facut parte din cercul tinerilor impresionisti Paul Eluard, Picasso, Andre Breton, Joan Miro.

A fost preocupat de suprarealism, marcat de o usoara paranoia. A lucrat in spatii deschise, incluzand intr-o combinatie stranie, insa de mare efect oameni, animale, obiecte.

Marea pasiune a vietii sale a fost Gala, sotia lui Paul Eluard care i-a devenit muza si apoi sotie. A recunoscut el insusi ca acesteia ii datoreaza salvarea de la nebunie, caci pana a o intalni nu a cunoscut dragostea fizica. Au trait impreuna o perioada in Portugalia apoi in timpul Razboiului Civil Spaniol s-au mutat la Paris. Dar fiindca cel de al II-lea razboi mondial batea la usa au plecat in America, unde operele lui extravagante l-au facut celebru. La New York a facut avere. Se autodefinea "divinul Dali". Se plimba pe strada cu un clopotel pentru a atrage atentia asupra sa. Dupa 1948 s-au intors in Portugalia unde a pictat si lucrat mult in asa numita perioada "mystic and nucelar" pe teme stiintifice, religioase, istorice, un melange...

A fost foarte afectat la moartea Galei in 1982, continuand sa traiasca in Pubol Castel pe care il facuse cadou sotiei sale. Chiar a primit titlul de Marchiz de Pombal. In ultimii ani de viata s-a mutat insa inapoi in Figueres, locuind in Turnul Galatea din propriul teatru/muzeu, fiind foarte bolnav. Dupa moartea sa in 1989 mormantul sau a fost amplasat chiar in incinta teatrului. /muzeu.

Cam atat caci sigur cine este interesat de biografia tumultoasa si mai putin morala a acestui artist de geniu are de unde se informa. Oricum geniul artistului s-a manifestat pe multiple planuri el fiind pictor, sculptor, creator de bijuterii.

Muzeul este coplesitor, iar operele sunt expuse in 22 de sali, camera 1 fiind chiar holul de intrare, urcand apoi pana la camera 22, la cel de al treilea etaj.

Coborarea se face de la nivelul 1 spre magazinul muzeului si garderoba de preluare a bagajelor lasate la intrare.

Teatrul/muzeu este alcatuit din 2 sectoare, zona teatrului vechi, care a fost distrus, ars in timpul Razboiului civil si apoi transformat de Dali in muzeu dupa propriile sale conceptii, cuprinzand camerele 1 - 18 care formeaza un intreg si o parte adaugata - respectiv camerele 19-22.

Vizionarul si excentricul artist si-a amenajat muzeul dupa criteriile de evolutie si experientele artistice proprii: impresionism, futurism, cubism, pana la suprarealismul ultimilor ani de creatie. In ultimii 6 ani ai vietii marcat de moartea Galei si foarte bolnav nu a mai lucrat nimic memorabil.

Unele incaperi nu mi s-au parut a prezenta un interes deosebit.

In camera 12 sunt cateva exponate de exceptie ale lui Antoni Pitxot iar in camera 8 ale lui Evarist Valles, artisti impresionisti de renume ai secolului 20.

In camera 14 mi s-au parut interesante cateva exponate care de altfel fac parte din colectia privata a lui Dali, El Greco, Urgell, Bouguereau care bine inteles fac o nota discordanta

Si in alte camere mai exista lucrari expuse ale altor artisti.

Nu pot face nici un comentariu vis-a-vis de operele expuse, pentru ca arta aceasta moderna si sofisticata e dificil de abordat. Oricum este coplesitoare iluzia pe care ti-o transmit la intrarea in muzeul o parte din tablourile masive, opere de capatai ale pictorului,

In nebunia lui, sa nu uitam ca a "cochetat cu Freud" si-a permis orice. Chiar el spune "singura diferenta dintre mine si un nebun este ca eu nu sunt nebun"...

Si pentru ca geniul sa fie undeva spre complexitate, Dali a creat si bijuterii.

Alaturi de muzeul/teatru se afla muzeul de bijuterii pe care am intrat sa-l vizitam, nu cu foarte mari asteptari. Surpriza a fost extraordinar de mare si placuta. Muzeul expune bijuterii de aur lucrate cu nestemate, dupa modelul artistului, despre care se stie mai putin in acest domeniu. Bijuteriile sunt opulente, cu aceeasi tematica amestecata de fiinte, animale, obiecte. Unele sunt de o frumusete uluitoare si fascinante.

La iesirea din muzeul de bijuterii nu am avut timp decat sa bem o cafea caci se scursesera cele 3 ore si jumatate alocate lui Dali. Pentru ca nu m-am putut satura privind la operele de arta fie pictura, sculptura, bijuterii care chiar daca nu toate au fost pe intelesul meu mi s-au parut ireale si coplesitoare. timpul mi s-a parut precum in tabloul lui Dali "Persistenta memoriei" - o contopire a ceasurilor de buzunar care te duce cu gandul la respingerea rigiditatii timpului.

Intoarcerea la Barcelona dupa o zi incarcata de istoria Gironei si arta lui Dali in Figueres s-a facut la ora 19,30.

il rog pe web daca poate sa introduca Los Manolos cu El muerto vivo

multumesc pentru colaborare

---

VIZUALIZĂRI: 3603 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI