ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.12.2015
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 05.10.14
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
AUG-2015
DURATA: 3 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Balvanyos

Cum ne umplem timpul liber în Balvanyos — Ziua I

TIPĂREȘTE URM de aici

Pai daca am terminat cu partea de HORECA de la Grand Hotel Balvanyos, haideti sa vedem si cam ce-am facut noi pe acolo si cum ne-am umplut timpul :)

In prima zi, adica pe 29 august, am ajuns destul de tarziu la hotel, asta si pentru ca am plecat boiereste de acasa (pe la 10,30 adica), dar si din pricina blocajului de pe Valea Prahovei dintre Comarnic – Busteni, unde distanta aia de ~ 25 Km, am parcurs-o in mai mult de o ora jumate. Am zis sa plecam mai tarziu de acasa, ca dis de dimineata pleaca toti disperatii pe Valea Prahovei si sa nu prindem aglomeratie... Se pare insa ca multi au gandit la fel ca noi si au plecat la fel de “boiereste”. Asta e. Teapa :))

Cum ne umplem timpul la Grand Hotel Balvanyos. In fine, ajungem la Grand Hotel Balvanyos pe la 4 dupa-amiaza, ne cazam si hai repede pentru ca era destul de tarziu sa dam o fuga sa ne mai dezmortim oasele pana la Pestera Sulfatara sau Pestera Puturoasa cum ii mai spune, sa facem o portie de mofete. Pestera se afla destul de aproape de hotel, la aproximativ o jumatate de ora de mers pe jos. Asta spre marea fericire a lui Bitza, ferocele pechinez din dotare care normal ca vrut sa vina si el cu noi cand a auzit acasa ca vom merge la Balvanyos :))

Ca sa ajungeti la pestera, o veti lua pe langa hotel spre drumul pe care ati venit cu masina, apoi faceti dreapta pe un drumeag in urcare ce trece printre Tabara de Arta si noua baza balneo ce se construieste chiar langa hotel si veti da in scurt timp de un indicator ca va va directiona inspre Pestera Sulfatara, urmand marcajul punct albastru.

Drumul nu este foarte greu, doar la inceput veti avea ceva de furca pe o portiune de 300 - 400 de metri, unde veti avea de “dat gata” un urcus destul de abrupt. Dupa aceea va fi doar o plmbare placuta prin padure si la aer curat :)

Venind de foarte multe ori pe aici, am facut cred ca toate traseele cu plecare de la hotel, iar acest traseu de care v-am zis, este cel mai la indemana. Asa ca ajungem la Pestera Sulfatara si ne mofetizam pentru vreo 10 minute dar asta pe rand, pentru ca trebuia ca unul dintre noi sa stea afara cu fiara de Bitza :)

Si ca sa stiti cu ce avem de-a face aici, am sa ma auto plagiez citand din propriu-mi review “Vacanta reusita intr-o zona geografica de vis. ” vezi impresii, review in care zic eu veti gasi toate datele necesare si care ar putea sa va intereseze in legatura cu Pestera Sulfatara, dar si date despre toate traseele pe care le veti putea face in zona, cu plecare de la Grand Hotel Balvanyos.

Pestera Sulfatara este o grota scurta cu bancute pe stanga si pe dreapta si cu un grilaj care limiteaza accesul in interior pana la 6-7m, deoarece in partea inferioara nivelul gazului aproape atinge plafonul si este o zona periculoasa. In partea de jos a grotei (la ~ 1m), veti vedea ca peretii au o culoare verde-galbuie si asta datorita depunerilor de sulf de pe ei.

Haideti sa vedem cum lucreaza “puterea tamaduitoare” a mofetei. Intri in grota si stai pe bancuta 4-5 minute. Daca ai probleme reumatismale de exemplu la mijloc, la gat, la genunchi sau probleme de alta natura la niscaiva organe interne, simti cum zona respectiva se incalzeste (o senzatie placuta) si incepe “tratamentul”. Daca un om sanatos intra aici nu simte absolut nimic. Noi i-am testat calitatile si chiar functioneaza. Inainte de a intra la “baia de gaz” (mofeta), trebuie sa luati o pauza de cam 5-10 minute, pentru ca respiratia sa revina la normal dupa drumul pana aici, iar sedintele nu trebuie sa depaseasca 10 min si nu mai mult de trei pe zi.

Cititi cu atentie panoul de la intrare. Nu intrati cu obiecte din argint sau cu aparatura electronica (ceasuri, telefoane, tablete, aparate foto), deoarece compozitia chimica a gazului sulfuros corodeaza circuitele elctronice si argintul. Tot pe panou mai spune si pentru ce sunt bune baile de gaz: boli reumatice, cardiovasculare, arteriale, psihosomatice, dermatologice, alergii etc, si faptul ca gazul mofetic al Grotei Sulfatare este factorul terapeutic cel mai important al intregii arii a Muntelui Puturosu.

Ce as mai vrea sa adaug pe langa cele spuse mai sus, un lucru important si pe care l-am omis atunci, este ca se interzice intrarea in pestera impreuna cu copii mici si a caror inaltime se afla in zona culorii galben-verzui de pe pereti. La fel este interzis accesul in grota si cu animalele de companie (asta doar daca tineti la ele :))). Concentratia de bioxid de carbon este aici de 98-99%, iar din cauza emanatiilor de gaze sulfuroase si a lipsei totale de oxigen orice fiinta vie expusa in zona galben-verzuie de care va ziceam, moare in cateva secunde. Ca o experienta si daca vreti putina adrenalina, incercati sa coborati capul sub 1 m si sa inspirati scurt o singura data. Veti vedea ce inseamna acel 98-99% concentratie de bioxid de carbon =))

Terminam cu mofetizarea si ne intoarcem repede inapoi, pentru ca daca ramai mai pe inserat prin padure, ai sanse mari sa dai nas in nas (sau poate corect - nas in bot :))) cu niscaiva ursi, prezenţe obisnuite si pasnice zice-se prin zona. Si chiar daca padurarii si personalul hotelului spun ca ursii de pe aici nu sunt periculosi, mai bine eviti decat s-o comiti :))

Pe la 5 jumate eram deja la hotel, un dus rapid si pe la 6 si un sfert iata-ne in restaurant la masa de seara. Dupa ce am mancat, mergem la spectacol. Reprezentatie de gala si gratuita oferita de ursii ce vor veni chiar langa hotel (la vreo 50 m) pentru cina.

Angajatii hotelului au organizat un loc in care aduc resturile de mancare de la bucatarie special pentru vecinii ursi. Hranind ursii, au rezolvat 2 probleme dintr-un foc. Ursii nu mai dau tarcoale hotelului si s-a creat si un punct de atractie pentru turisti si mai ales pentru copii. Acela de a vedea ursi salbatici si in mediul lor natural.

Imi aduc aminte ca acum cativa ani, in fiecare dimineata angajatii hotelului se duceau in padure sa recupereze tomberoanele de gunoi furate si carate de ursi acolo, asta desi respectivele tomberoane erau tinute intr-o firida sapata in munte si cu porti metalice. De fiecare data ursii reuseau sa rupa lantul sau sa distruga portile pentru a ajunge la mancare. Si nu va spun in ce hal aratau tomberoanele recuperate. Plasticul era taiat de ghearele ursilor ca si cu un flex.

Si o situatie hazlie petrecuta tot acum cativa ani. Hazlie acum si cu siguranta doar pentru noi, ca atunci... Trebuie sa stiti ca usile de la intrarea in hotel sunt usi culisante automate si actionate pe baza de senzori de miscare. Intr-o noapte pe la ora 2, usile hotelului se deschid iar fata de la receptie (hotelul are receptie deschisa 24 din 24 h) se ridica in picioare pentru a intampina posibilii oaspeti. Dar stupoare... Vede ingrozita cum “posibilii oaspeti” sunt reprezentati de fapt de o matahala de urs ce patrunde in hotel si apoi fara s-o bage in seama o ia in dreapta nonsalant si fara nici o graba spre restaurant. De unde la inceput receptionera cuprinsa de groaza, n-a putut sa faca nici o miscare, acuma ingrozita fuge cat o tineau picioarele pe scara in sus si tipand ca din gura de sarpe.

Numai ca Mos Martin n-avea nici o treaba cu ea in special sau cu altcineva din hotel. Impingand cu botul usile batante din sticla ce despart holul hotelului, de restaurant si ghidat de miros, ursul se duce tinta in bucatarie unde fara sa faca nici o stricaciune, mananca 3 paini si una si-o ia la pachet, pentru ca dupa aceea mandru de isprava lui sa plece la fel de tacticos si nederanjat de nimeni precum venise. Urs civilizat, ce mai... =))

Revenind la poveste. Asadar dupa ce terminam cu masa de seara, mergem sa vedem si noi spectacolul gratuit. Pentru asta va trebui sa mergeti in parcarea mare a hotelului, cea de langa Adventure Park, iar acolo va veti sui intr-un foisor cu bancute, foisor special ridicat pentru a putea privi ursii de la inaltime si in siguranta. La o distanta de 20-25 m de foisor, sunt amenjate 2 puncte de hranire a ursilor si aflate la o distanta unul fata de celalalt de ~ 5m. Sunt de fapt 2 mici gropi betonate cam de ~ 70/70 cm si cu o adancime de ~ 30 cm, asta pentru ca ursii sa nu imprastie mancarea peste tot pe acolo.

Trebuie pastrata linistea si inarmati-va cu ceva rabdare, pentru ca daca este ceva galagie pe terasa exterioara a hotelului sau oriunde prin preajma, ursii vot intarzia sa apara. Chiar in capatul parcarii veti vedea si cei 2 impunatori Saint-Bernárzi - Jack si Lord, pe care noi ii stim din iunie 2013 atunci cand erau doar niste catelusi. Am atasat si 2 poze de atunci sa-i vedeti cat erau de scumpi :)

Mai este pe acolo un caine, da’ ãsta e un fost copilu’ strazii. Saint-Bernárzii sunt legati, ãsta-i liber si latra mai mult decat prietenii lui legati. Despre el am aflat ca s-a aciuat de cativa ani pe langa hotel, iar pentru faptul ca este foarte harnic si latra tot ce misca-n tara aia, raul, ramul :)), a fost adoptat de angajatii hotelului primindu-si si el ratia de mancare dar mai ales de dragoste :)

In partea stanga a parcarii, veti mai gasi si o mica gradina zoologica de care cei mici se vor bucura cu siguranta, avand in dotare cateva oi, 2 capre, rate, gaini si cocosei pitici si vreo 7 gâste certarete nevoie mare si puse tot timpul pe harţa si indiferent cu cine. Doar faptul ca te apropii de gardul lor este un bun motiv pentru ele de scandal, de sâsâialã si de gãgãialã :))

Primul semnal ca ursii se apropie va fi dat de caini, care vor incepe sa latre inspre padure. De fapt primul si cel mai vigilent care o va face, va fi copilul strazii de care va spuneam si mai putin Jack si Lord. Probabil matahalele de Saint-Bernárzi considera sub demnitatea lor sa latre asa fara noima, doar pentru faptul ca simt niscaiva fiare salbatice undeva prin padure. Atunci cand apar la vedere, da, alta treaba. Latra si ei pe un ton baritonal de cateva ori si se smucesc in fioros in lanturi, dar asta asa, mai mult demonstrativ si pentru impresia artistica, nu la genul sa rupa lantul si sa tabere pe ursi. Dar bineinteles ãsta fiind un efort prea mare pentru domniile lor si considerand probabil ca si-au facut deja datoria, se intind la pamant cu capul pe labe si privirea atintita spre ursi supraveghindu-le doar cu atentie miscarile. Se vede ca sunt invatati unii cu altii si ca se tolereaza reciproc. Saint-Bernárzii se agita putin initial apoi le trece, ursii se prefac speriati pentru inceput de ferocitatea latraturilor de bun venit dar le trece si lor rapid :))

Si o paranteza. Alta de fapt :)). Plimbarile prin padure fac parte din programul zilnic al Saint-Bernárzilor si asta pentru ca fiind o rasa de caini de talie mare, au nevoie de multa miscare pentru a nu avea probleme articulare. Ei bine aflam de la un angajat al hotelului ca nu mai departe de anul trecut, intr-o dimineata, ce-i trei adica Saint-Bernárzii si cel ce-i insotea, dau nas in nas cu o namila de urs aflat la micul dejun intr-un zmeuris. Omul incremeneste de spaima iar cainii se opresc si ei surprinsi de neasteptata aparitie.

Ce credeti ca s-a intamplat mai departe? Oare Saint-Bernárzii au atacat sau au fugit? Ei bine nici una nici alta. Au inceput sa maraie gros si amenintator spre urs, ursul s-a ridicat mormaind si el fioros in doua labe sa fie mai impunator si asta pana cand deodata, Saint-Bernárzii se potolesc brusc, se aseaza pe coada, ursul coboara si el pe toate cele 4 labe din dotare, stau cateva secunde uitandu-se in liniste unii la altii, dupa care ursul se intoarce si o ia alene la deal fara ca macar sa se mai uite inapoi. Ce-or fi comunicat intre ei, cainii cu ursul e secretul lor. Dar mai mult ca sigur se mai vazusera si altadata iar acum in momentul acela de criza, au dat-o elegant la pace =))

Dupa cum va ziceam, Saint-Bernárzii sunt caini de talie mare, chiar foarte mare si destul de lenesi in a alerga. Si pentru ca se misca cu oarecare greutate vor prefera in caz de pericol sa-l infrunte. Este motivul pentru care niciodata nu vor da inapoi si cu atat mai putin s-o ia la fuga din fata inamicului. Dar pentru ca au o fire pasnica si non-violenta, vor evita in principiu lupta si o vor accepta numai atunci cand este absolut obligatorie si numai in cazuri de forta majora. Aflati intr-o atare situatie, nu va mai conta daca vor avea in fata animale cu mult mai mari ca ei - ursul in cazul nostru. Pe un Saint-Bernárd va trebui sa-l consideri prin firea lui blanda ca fiind un prieten si in nici un caz un caine de paza, pentru ca niciodata nu va putea fi asa ceva :)

Gata paranteza si sa revenim la ursii nostri :)). Exista o cutuma, o regula nescrisa pe care ursii o respecta cu sfintenie. Mai intai vin la masa ursoaicele cu pui, in general primele fiind cele cu mai multi pui, pentru ca apoi sa vina cele cu cate 1 sau 2 pui si in final ursii solitari, acestia fiind cei ce vor incheia festinul. Noi pentru inceput am avut musafiri o ursoaica cu 3 pui, dupa aceea una cu un singur pui urmata la scurta vreme de o ursoaica cu 2 pui, iar in final un urs solitar mai mare, mascul cred, si probabil mai batran, pentru ca avea un guler argintiu la gat.

Dar enervante si deosebit de obraznice si cutezatoare sau dovedit a fi vulpile care se incurcau printre picioarele ursuletilor sa fure si ele din mancarea lor. La un moment dat am numarat 11 vulpi. Dumneavoastra stiti cum fac vulpile? Noi n-am stiut pana atunci. Scot un fel de chitait ascutit, chemandu-se intre ele sau avertizandu-se reciproc de anumite pericole, pericol reprezentat acum de ursoaica ce le gonea de langa pui cand si cand.

Ciudat este faptul ca nici ursii si nici vulpile n-au nici o treaba cu mica gradina zoologica de care va ziceam mai devreme, cea amenajata in imediata apropiere a punctului de hranire. De aici se auzea o harmalaie de zile mari facuta de cele 7 gaste care simtind dusmanul aproape isi avertizau probabil vecinii din gradina zoo de pericolul iminent. Dar nici dupa plecarea ursilor si a vulpilor nu s-au potolit, comentand cateva minute bune evenimentul, e adevarat, pe un ton mai scazut :)

Pe la 9,30 lucrurile se linistesc, ursii satui probabil se retrag pe la casele lor ceea ce vom face si noi fericiti de spectacolul oferit si cu amintiri in tolba pe care vi le-am povestit acum si dvs :))

Veti putea vedea ursii si vulpile in pozele postate, cu scuzele de rigoare ca cele facute mai pe intuneric sunt de o calitate indoielnica (unele proaste chiar), asta datorita faptului ca nu am putut folosi blitzul aparatului foto care ar fi speriat animalele.

Asadar ne retragem in ale noastre vaste apartamente pregatndu-ne pentru a doua zi, zi pe care o vom petrece in totalitate pe Lacul Sfanta Ana la plaja si balaceala :))

La gandul ca ati putut gasi ceva lucruri interesante si informatii utile in aceasta descriere despre cum ne putem petrece timpul liber cazati fiind la Grand Hotel Balvanyos ****, inchei spunandu-va asa cum o fac de obicei, ca -

Cine detine informatia, detine puterea.

THX! Bye bye.

P. S. – Pentru cei interesati, am atasat la acest articol si pozele cu restaurantul si meniul restaurantului cu care ramasesem dator la review-ul trecut.

[...]

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de vega06 in 07.12.15 15:14:23
Validat / Publicat: 07.12.15 16:39:37
VIZUALIZĂRI: 3903INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BALVANYOS.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (vega06); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P14 Cum ne umplem timpul liber la Grand Hotel Balvanyos****. Si Jack tot in august 2015 :)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 41600 PMA (din 50 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

12 ecouri scrise, până acum

puiutea [07.12.15 19:48:04] »

Frumos și interesant review-ul, dar cu urșii... nu prea sună bine! Dacă n-ai fi postat fotografii, aș fi zis că sunt povești vânătorești, dar așa... m-ai convins! Sper că, la vreo foamete, ceva, nu sunt și agresivi! Pe ușa cu fotocelulă au intrat, le mai trebuie cartele pentru ușile de la camere!

Multă sănătate și toate cele bune (cu, sau fără Moș Martini!) Hai că a ieșit altceva, Martini cu lămâie! Și cu puii lui!

vega06 [07.12.15 20:19:31] »

@puiutea -

Pai cum ziceam in review, padurarii si personalul hotelului spun ca ursii de aici nu sunt periculosi, dar mai stii... Poate vor un sandwich ceva pana la masa de seara si-l consuma pe turistul nevinovat si in cautare de noutati pe coclaurii aia

Bine, da’ exista o metoda infailibila de a iesi cu capul sus dintr-o intalnire cu ursul. Vezi cum au facut Saint-Bernarzii hotelului – Jack si Lord. Asadar la o intalnire de gradul 3 cu respectivul urs, te pui in fund si te uiti fix in ochii lui si gata. S-a facut pace. Ce-o fi atat de complicat ??

Si de cartele de intrare in camere iti zic sigur ca n-ar avea nevoie. Daca rupeau ei portile metalice din locul unde era tinut inainte gunoiul, ce crezi ca inseamna pentru ei o biata usa din lemn ?

Si chiar ai zis bine “mos Martini”, ca nu-i doar unul, “e” mai multi p’acolo

Multa sanatate si voua si-ti multumesc pentru vizita, laudatura si comment

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [07.12.15 22:06:07] »

@vega06 - Spectacolul ca spectacolul, dar pentru a ni-l descrie cu atâta lux de amănunte… Ai dat dovadă de multă răbdare și de un fin spirit de observație. Pozele cu ursuleții în libertate sunt minunate, cu toate astea n-aș vrea să-i întâlnesc în realitate, prin pădure.

Părinții soțului meu obișnuiau să meargă la tratament la Tușnad de unde se întorceau cu povestiri picante în care eroi erau urșii care veneau după mâncare. Că angajații hotelului la care ați stat îi hrănesc, e și bine e și rău. Animalele se învață cu hrana oferită de oameni, precum și cu apropierea de aceștia, dar dacă nu ar mai obține hrana atât de ușor, oare ce s-ar întâmpla? Mica grădină zoologică ar mai exista? Se tot spune la TV că urșii dau iama noaptea prin sate și ucid porci și păsări, iar oamenii se tem să iasă din case chiar dacă aud și înțeleg că se petrece ceva în curtea lor.

vega06 [08.12.15 00:09:53] »

@iulianic -

Inteleg ce spuneti si m-am gandit si eu la asta. Dar asa cum am spus, ursii oricim veneau si in anii trecuti misunand pe langa hotel si dand iama prin tomberoane in cautarea hranei. Si asta cu mult inainte de a fi amenajate cele 2 puncte de hranire. Asadar eu consider ca angajatii hotelului au procedat bine oferindu-le acest free lunch. De cand au facut asta s-au ales cu un punct de atractie in plus, tomberoanele au ramas la locul lor iar ursii nu mai risca sa bantuie toata ziua prin padure cautand niscaiva mancare, pentru ca stiu ca seara vor manca pe saturate si-n deplina siguranta aici, la hotel

Probabil ca daca li s-ar taia aceasta sursa de hrana, vor actiona cum au facut-o si-n anii trecuti, procurandu-si mancarea de unde si cum vor putea.

Va multumesc si dvs. pentru vizita, aprecieri si comentariu

Mihai18 [08.12.15 09:33:08] »

Foarte interesant review-ul. Sincer, mi-a plăcut.

Acest hotel cred că este unic în țara noastră. Acolo, un sejur de 2-3 zile poate fi asemănător cu un safari, mai ales când turistul curajos se urcă în acel turn de observație. Este foarte interesant dar și puțin periculos. Nu am niciun motiv să critic acest frumos review. Nu știu cum se face dar dv. aveți norocul să întâlniți în plimbările dv. momente indeite. Acesta din review este al 2-lea, primul fiind acela din Thasos, cu caprele pe mașinile parcate sun pomi și pe care nici acum nu l-am uitat. L-am arătat și unui musafir care vizitează Grecia.

Ce să vă spun despre relația omului cu ursul. Sunt argumente pro cât și contra. Scriu acum argumente „pro”. Reamintesc review-ul scris de @ Liviu 49 care mie mi-a plăcut foarte mult. Se referea la ursul de pe Transfăgărășan, pe care eu l-am întâlnit în direct și ca mine mulți turiști care erau la câțva metri de el, ca și mine. La acel review eu am scris un ecou. În acea împrejurare, datorită imprudenței mele lăsând ridicată capota portbagajului, la plecare ursul s-a oprit la masina mea, a băgat capul în portbagaj, a tot mirosit și a plecat fără să producă vreo pagubă.

Dar am și argumente „contra” Am lucrat toată viața în domeniul judiciar și am întâlnit deseori situații extrem de tragice. Vă dau doar 2 exemple, dar eu știu mai multe. Primul exemplu. Inainte de 1989, în com. Măneciu jud. Prahova locuia singură o femeie, era în vârstă. Noaptea a intrat ursul în ograda ei. A vrut să intre în casă. Femeia s-a retras în podul casei, cu accces din holul casei și scara permanent pusă. Ursul a spart ușa, pe scară s-a urcat în pod și a făcut ce-a vrut cu biata femeie. Acela i-a fost sfârșitul.

Exemplul doi, petrecut în urmă cu cca. 8-9 ani, în zona cabanei Omu din Bucegi. Printre cei prezenți, erau și trei turiste din SUA. Era în amurg. Una din ele s-a apropiat ceva mai mult și l-a fotografiat. Blitzul aparatului a enervat ursul și a omorât-o pe loc. Acest din urmă caz nu este din auzite, eu am pronunțat soluția, dosarul există încă în arhiva instituției și se poate verifica oricând și de oricine.

Aceste două exemple nu trebuie să umbrească review-ul dv. care este foarte interesant și „frumos pus pe hârtie”. Aceste exemple tragice sunt numai un semnal care ne cheamă la prudență.

Cu bine.

vega06 [08.12.15 18:53:57] »

@Mihai18 -

Nu știu cum se face dar dv. aveți norocul să întâlniți în plimbările dv. momente indeite. Acesta din review este al 2-lea, primul fiind acela din Thasos, cu caprele pe mașinile parcate sun pomi

Pai momentele astea inedite de care spuneti nu eu le caut, ele ma nimeresc pe mine

mai ales când turistul curajos se urcă în acel turn de observație. Este foarte interesant dar și puțin periculos.

Totusi eu tind sa cred ceea ce spun padurarii si cei de la hotel si anume faptul ca ursii de aici nu sunt periculosi. Cred asta, tocmai pentru ca fiind invatati sa le vina mancarea la nas si nu sa lupte pentru ea, au devenit foarte timizi si evita pe cat pot intalnirile cu oamenii sau alte posibile conflicte. De ce si-ar complice inutil viata ?

Dar oricum ar sta lucrurile, odata suiti in turn stiti care a fost primul lucru la care m-am uitat ? Caile de evacuare... Pe unde naiba s-o tulim daca ii vine cumva ursului vreo idee asa, mai “creaţã” N-aveam decat sa ne lasam sa alunecam in jos pe stalpii de sustinere ai foisorului si am fi avut destul timp sa fugim, stiut fiind faptul ca ursul se urca foarte repede undeva (intr-un pom sa zicem), dar de coborat coboara mult mai greu. Sau o a doua varianta era sa aparam “reduta” cu ce aveam la indemana (bancile de acolo de ex.) si sa incercam sa tragem de timp in asteptarea "intaririlor" venite de la hotel.

Aceste exemple tragice sunt numai un semnal care ne cheamă la prudență.

Bine, ideea acestui review n-a fost si nu s-a vrut in nici un caz un indemn de “Hai sa ne imprietenim cu ursii, ca uite cat sunt de blanzi si de draguti” Nu trebuie luat sub forma asta. Ursul este un animal salbatic, de multe ori imprevizibil si chiar periculos prin forta de care dispune. Si cu atat mai mult ursoaicele, care nu vor sta prea mult pe ganduri in a ataca daca li se pare ca vad un cat de mic pericol la adresa puilor lor. Asadar nu-i deloc de gluma. E foarte corect si binevenit indemnul la prudenta pe care-l lansati.

Va multumesc si dvs pentru aprecieri, vizita si comentariu

Mihai18 [08.12.15 20:35:07] »

@vega06 - Mulțumesc pentru răspuns la ecoul meu. Încă o dată spun, și dacă ar fi posibil ași și semna. Mie mi-a plăcut review-ul dv. Totuși, în viață se mai întâmplă și lucruri ciudate. Înțeleg că sunteți bucureștean. Vă mai amintiți de dresoarea de tigri Lucia Jiga de la Circul din București, care avea curajul să se plimbe cu tigrul în lesă. Ulterior, din presa zilelor de atunci am aflat că a fost ucisă de acel tigru. Posibil, cei de vârsta mea să își amintească. Revenind la răspunsul dv. la ecoul meu. Ați afirmat că într-o situație limită, vă lăsați (alunecați) în jos, pe stîlpii foișorului. Nu știu cât de îndemânatic este ursul și la coborîre, dar am aflat de pe Discovery că în alergare, viteza ursului este mai mare decât a campionului modial la suta de metrii. Forța muschilor săi îi dau o detentă mai mare, la pornirea de pe loc. Ce am scris până acum au fost numai un puncte de vedere, care uneori sunt diferite, dar ele trebuie înterpretate cerebral și sub nici o formă să nu genereze antipatii. Eu rămân în continuare un admirator al dv. Cu bine.

Mihai18 [08.12.15 22:11:45] »

@Mihai18 - Mă adresez d-lui @Vega o6, @Liviu 49, d-nei @Iulianic câtșialtor cititori ai acestui ecou. Cred că nu am terminat povestea cu urșii. Webmaster terog, fi îngăduitor și de data aceasta. Oare, careva și-a pus întrebarea, a cui sunt urșii, cui aparțin? Urșii sunt animale sălbatice, dar stăpân au? Ei trăiesc în pădure, acolo este habitatul lor, iar pădurile sunt ale Ocoalelor Silvice și mai sus, Ministertului Silviculturii sau cum s-o mai numi acum. Animalele sălbatice din pădure cât și frunctele de pădure aparțin acestor organe administrative sus-arătate. Uciderea cu intenție a unui urs fără autorizație sau fără a fi în legitimă apărare ori stare de necesitate, constituie infracțiune, inclusiv răspunederea materială, aprozimativ cîteva mii de euro. Și acum, viceversa. Cine răspunde pentru pagubele provocate de urși care pătrund în gospodăriile din mediul rural și ucid animale? În Codul civil anterior, în vigoare la data când eram îm activitate (de anul trecut a apărut un nou Cod civil), era art. 1000 al. 3 care prevedea că „Proprietarul răspunde de pagubele provocate de lucrurile sau animalele proprii” Așafiind, pentru pagubele provocate de urși proprietarilor de animale domestice, ar trebui să răspundă aceleași organe, deoarece urșii cât și alte animale sălbatice sunt în paza juridică a acestor orane administrative. Până în prezent, din practica judiciară eu nu am auzit ca pe rolul vreunei instanțe de judecată să existe vreun proces care să aibe ca obiect tragerea la răspundere civilă pentru pagubele provocate de animale sălbatice (să spunem urși) unei persoane fizice ori juridice. Și iarăși spun, dacă un braconier împușcă un cerb ori urs sau alt animal, fără autorizație, este tras la răspundere penală cât și civilă (despăgubiri materiale). Mulțumesc Webmaster.

vega06 [08.12.15 22:58:09] »

@Mihai18 -

Cum, dar si eu am auzit de Lidia Jiga, dresoare celebra de tigri si lei a anilor ‘60. Nu erau prea multe posibilitati de distractie la vremea aia, asa ca circul era la mare pret pentru copii. Asa ca eu copil fiind atunci, nu doar ca am auzit de ea, chiar am vazut-o pe viu

Dupa un timp ai mei mi-au spus ca a fost omorata de tigrul Amur pe care chiar ea il crescuse de cand era pui. Bine, ei stiau alta varianta despre moartea ei. Aceea ca la un spectacol si-ar fi bagat capul in gura tigrului si ca acesta a facut doar “cranţ” si asta a fost tot... Dar am cautat acum informatii si am aflat ca a murit la sfarsitul anului 1970 intr-o reprezentatie a Circului de Stat din Bucuresti tinuta la Harkov, oras din URSS la vremea aceea, actualmente in Ucraina. Acolo, leul Ruslan, unul dintre cei 5 lei care faceau parte din spectacol alaturi de alti 3 tigri, o ataca pe dresoarea intoarsa cu spatele la animale pentru a multumi publicului si o raneste adanc la sold. Sangele ce tasnea din rana innebuneste animalele, insa lovitura de gratie ce o va ucide va fi data chiar de tigrul Amur, tigrul crescut de ea si care ii va aplica muscatura fatala la gat.

Dupa aceea se spune ca tigrul Amur de suparare si tristete a refuzat sa mai manance iar dupa o luna de zile s-ar fi stins si el.

Asadar, un animal salbatic tot salbatic va ramane pana la sfarsit, iar instinctul sau va actiona indiferent de anii de dresaj si / sau convietuire pasnica cu cel ce il va creste. Este fapt dovedit.

“Ce am scris până acum au fost numai puncte de vedere, care uneori sunt diferite, dar ele trebuie înterpretate cerebral și sub nici o formă să nu genereze antipatii. ”

Ce antipatii ? Care antipatii ? Stati linistit ca nu-i nici o problema. Este punctul dvs de vedere si-l respect. Si ca sa nu mai spun si ca sunt in totalitate de acord cu el

vega06 [08.12.15 23:34:01] »

@Mihai18 -

Cine răspunde pentru pagubele provocate de urși care pătrund în gospodăriile din mediul rural și ucid animale? (...) Nu am auzit ca pe rolul vreunei instanțe de judecată să existe vreun proces care să aibe ca obiect tragerea la răspundere civilă pentru pagubele provocate de animale sălbatice (să spunem urși) unei persoane fizice ori juridice. Și iarăși spun, dacă un braconier împușcă un cerb ori urs sau alt animal, fără autorizație, este tras la răspundere penală cât și civilă

Corect punctul de vedere. De aici se vede cat de inteligenti sunt ursii alegandu-si cu grija victimele numai din randul celor care nu-i vor da ever in judecata Si serios acuma. Probabil nu s-a gasit nimeni mai “al dracu’ ” pana acuma sa le faca viata grea si sa-i faca sa raspunda legal. Civil sau penal dupa caz.

Desi banuiesc ca va fi foarte greu sa faci dovada ca stricaciunile ti-au fost provocate de pilda de un urs, atata vreme cat inculpatul, ursul adicatelea, e bine mersi ascuns prin padure. Banuiesc ca ar fi nevoie de o expertiza ceva, care expertiza cine ar trebui s-o faca daca nu tot un padurar sau cineva de la un ocol silvic. Si cum "corb la corb nu-si scoate ochii", ramai tu cu ochii in soare

Lucien [07.10.16 12:57:30] »

Un review scris foarte frumos, cu multă simțire și mult umor. Din păcate, din traseul turistic care începe exact de la hotel, marcat cu bulină albastră ați amintit numai de Peștera Sulfatară. Traseul este un fel de circuit și pe care, în una-două ore poți vedea următoarele minunății: Peștera Sulfatară - Peștera cu Alaun - Peștera Ucigașă - Cimitirul Păsărelelor - Tinovul Buffogo - Capela catolică a Sfintei Fecioare. De asemenea, nu ați amintit nici de Băile Apor și nici de Izvoarele Tămăduitoare, situate la doi pași de hotel spre Balvanyos. În partea opusă, spre Bixad, dar pe partea opusă a văii (în versantul opus celui pe care este drumul auto) cu începere tot de la hotel, se pot vizita Băile Mikes care conțin trei mici băi distanțate între ele (Bukos, Hammas și Vallato, acesta din urmă și cu mofetă).

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
vega06 [08.11.16 12:36:16] »

@Lucien:

Din păcate, din traseul turistic care începe exact de la hotel, marcat cu bulină albastră ați amintit numai de Peștera Sulfatară. Traseul este un fel de circuit și pe care, în una-două ore poți vedea următoarele minunății: Peștera Sulfatară - Peștera cu Alaun - Peștera Ucigașă - Cimitirul Păsărelelor - Tinovul Buffogo - Capela catolică a Sfintei Fecioare. De asemenea, nu ați amintit nici de Băile Apor și nici de Izvoarele Tămăduitoare, situate la doi pași de hotel spre Balvanyos.

Din pacate n-ati citit (mai) cu atentie si probabil n-ati vazut link-ul din deschidere ce va ducea la review-ul “ Vacanta reusita intr-o zona geografica de vis “, unde faceam trimitere fix la aceste trasee vezi impresii

Daca acesati link-ul, acolo ati fi dat de asta: “ Avem mai multe trasee unde putem merge. Un circuit frumos care o sa va umple 4-5 ore in functie de cum va miscati - Pestera Sulfatara, Grota cu Alaun, Tinovul Bufnitor, Pestera Ucigasa si Cimitirul Pasarilor, ruinele Cetatii Balvanyos cu intoarcere pe la Capela Sfanta Maria. In jos spre statiunea Balvanyos gasiti Izvoarele Tamaduitoare. Noi am fost aici la izvoare cu un ghid care ne-a aratat si explicat fiecare izvor in parte si ce stie sa faca. “

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
iulianic, Lucien, Mihai18
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.111381053925 sec
ecranul dvs: 1 x 1