Gradina Publica din Galati - Monument istoric

TIPĂREȘTE

Aflata pe Domneasca, cum o stie toata lumea, Gradina Publica este, fie iarna, fie vara, animata de copiii si pensionarii din cartierul vechi al orasului, dar mai ales de studentii care isi au complexul de camine in apropiere.

Tot din vremea studentiei o cunosc si eu, era la doi pasi, treceai Domneasca si intrai in Gradina. Mai toata vremea ne-o petreceam in marele parc, ba primavara la un tenis de picior pe alei sau strabatand-o pentru a ajunge la terenul de fotbal din vale, de langa triaj, ba la o plimbare pe covorul ruginiu de frunze prafuite cand o revedeam in fiecare octombrie, dupa venirea toamnei, ba iarna cu pungi de plastic pe terasele vaii dinspre triaj alunecand periculos pe zapada afanata.

Era locul nostru preferat pentru invatat, la umbra cate unui copac batran si tacut, sperand sa ne imprumute si noua din intelepciunea lui, pentru a trece cu bine sesiunile de sfarsit de an. Era locul unde, daca ne prindeau orele tarzii ale noptii mergeam pe aleile ce dau inspre vale si asteptam rasaritul dinspre Prut. Era locul unde multi dintre noi abia invatam sa conducem cand faceam cheta sa punem cativa litri de benzina in masina unui prieten sa facem cateva ture de fiecare tot in vale, la cartodrom. Era locul prin care alegeam sa trecem adesea seara, cand ieseam la TT (Terasa Tineretului) de peste drum la un biliard sau la un joc de table cu patroana, o doamna care avea fiul coleg cu noi si ne ajuta cu indrumari si sfaturi, niciodata cu bani. Sau locul pe care il strabateam pentru a ajunge la o bere scumpa la Diamant (fostul Cacaciosu' - construit pe structura unui fost WC public intr-un colt al Gradinii) in serile cand stiam ca vine orchestra de camera sa ne incante.

Pentru mine si multi dintre prietenii mei a ramas locul care reprezinta Galatiul in inimile noastre, de la terminarea studiilor si pana astazi nu am trecut vreodata prin oras fara sa merg la Gradina Publica si ma bucur de fiecare data ca o gasesc aproape nechimbata, cum este probabil de multa vreme.

Denumirea de Gradina Publica o poarta deoarece isi are originea din vremurile cand asa se numeau parcurile in marile orase ale tarii, in 1846, dezvoltandu-se de-a lungul timpului prin grija marilor oameni ce au stat la carma urbei. Ce o face deosebita de alte parcuri pe care le stiu este dimensiunea generoasa atat ca suprafata, cat si a elementelor ei reprezentative. Venind din Centru pe Domneasca, catre Brates, ii vei gasi intrarea marcata de un frumos rondou in miniatura, un sens giratoriu din mijlocul caruia domina imprejurimile un grup statuar in mijlocul careia sta silueta inconfundabila a lui Cuza Voda. In stanga acestui monument se afla poarta, somptuoasa, cu deschidere mare, prin care lasa sa se observe aleile largi si spatiile verzi intinse ale Gradinii Publice. Inca din strada vezi cupa imensa din beton ornat cu mozaic a fantanii arteziene de dimensiuni considerabile ce vara racoreste aerul cu jeturile puternice lansate la mari inaltimi. Alei mai mici, mai mari, ce se ramifica de pe aleea principala dubla, cu scuar pe mijloc, duc ba catre foisor, ba catre locul de joaca al piticilor, ba catre bancile umbrite si catre sculpturile moderne sau busturile marilor oameni de cultura ai tarii.

In Gradina Publica din Galati veti gasi bustul lui George Enescu, ce adesea a incantat locuitorii de aici cu consertele lui minunate si pe cel al lui I. L. Cragiale, care-si poate gasi locul in orice loc de relaxare, cu toate ca reprezinta artistul in vremuri traite fara zambetul ironic de pe buze, sculptura fiind inspirata de ultima fotografie a scriitorului.

Cea mai spectaculoasa priveliste o vei gasi indepartandu-te de poarta parcului, trecand de fantana arteziana, cand te apropii de o vale ce ti se arata printre copacii imensi de la margine, de unde intr-o zi senina, de la o inaltime de 15-20 de metri ti se arata Lacul Brates, Prutul si tinuturile de dincolo de el. Trebuie doar sa poti face abstractie de triajul cu trenurile lui vechi si baracile jerpelite.

Anul acesta am gasit Gradina Publica aproape la fel ca in anii trecuti, cu suprafetele aleilor carpite pe ici pe colo, bancile distruse nereparate, ruinele batranului Cazino de pe buza vaii, victima a surparilor, au fost definitiv inlaturate, a mai aparut un mic teren de sport, pe langa cele stiute de tenis... Per total, fara modificari majore. Unora poate li se pare Gradina Publica urata, paraginita si in ruina, insa eu o prefer asa cum o stiu de ani si ani de zile, cu un iz de vechi plutind prin aerul ozonat de oaza de verdeata.

---

VIZUALIZĂRI: 10089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI