ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.07.2021
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUL-2021
DURATA: 1 zile
Prieteni
PREȚ 780 lei
FĂRĂ transport
Raport PREȚ/CALITATE: BUN
"ECHIPA" A INCLUS:
6 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

O zi în Galați și împrejurimi

încărcat de pe telefon!

Excursie cu barca pe Dunăre la Galați - o aniversare 'altfel'

TIPĂREȘTE

Știți cum se-întâmplă-n viață cu locul unde alegi să-ți trăiești viața: alegi, dar de fapt nu prea ai de ales. Dacă se nimerește să dai cumva din lac în puț, zici că nu-i nimic, reziști până termini facultatea (să zicem) și pe urmă ești liber să te muți pe alte meleaguri mai... spectaculoase. Dar nu te muți și anii trec. Între timp, ți-ai aranjat un cuibușor, ai un serviciu bunicel, copii/părinți, ți-ai făcut câțiva prieteni de nădejde... Și realizezi că acasă e acolo unde sunt toate astea, indiferent de spectacol. Și, dacă ai mintea și inima deschise, începi să găsești spectacolul în locul în care te-au aruncat „ale vieții valuri” , pentru că – nu-i așa?! – în toate există măcar un grăunte de frumos. Și înveți să iubești acel loc, deși la început n-ai dat prea mulți bani pe el. Probabil că asta e una din lecțiile cele mai importante pe care un om trebuie să le învețe în viață.

Am ales să trăiesc în Galați. Se pot spune multe despre Galați, și bune și rele. Dar asta e o discuție prea serioasă și mie mi-e prea lene să fiu serioasă pe căldura asta... Și ce pică la țanc pe căldura asta?! Ați ghicit: o plimbare pe Dunăre!

Dacă ai fi venit în Galați – tu, prieten drag de departe – vara trecută și ți-ai fi dorit cu ardoare o plimbare pe Dunăre, aș fi fost nevoită să ridic din umeri și să-ți sugerez a-ți pune pofta-n cui! Și nu, n-ar fi fost din cauza pandemiei. N-ai fi avut parte nici acum 2 veri, nici acum 10. De fapt, de când m-am mutat în Galați (cam o dată cu Revoluția), n-am auzit să existe ceva organizat în acest sens. Ah, da, de foit încolo și încoace m-am foit de câteva ori, dar au fost evenimente private, nu simple excursii de plăcere. Sau – da – o dată am fost invitată (remember, @Zoa?) de @Alina53 & Co la plimbare cu bărcuța lor...

De râsul curcilor, nu?! Ditamai orașul lăbărțat pe vreo câțiva kilometri buni de țărm de Dunăre, să nu poți beneficia tu, om de rând, de o astfel de formă banală de agrement!... Sau să n-ai un ștrand public! (Hai, că tocmai citii pe undeva că zilele astea s-ar inaugura Parcul Acvatic; nu-mi fac totuși mari speranțe, s-a mai inaugurat de câteva ori în ultimii ani...) Culmea e că acum 100 de ani existau curse regulate ce legau orașul nostru de alte localități înșirate pe salba bătrânului fluviu (Brăila, Tulcea, Sulina) și că acestea au funcționat fără întrerupere chiar și pe perioada celor 2 războaie mondiale, și chiar și în vremuri de tristă amintire. Există un ONG în Galați care, de ani buni, tot pisează autoritățile locale întru reintroducerea acestor curse de agrement, dar fără prea mare succes. Ba chiar a organizat el însuși, în vreo 2-3 rânduri, astfel de mici excursii, care au avut mare succes printre participanți.

În fine, precum ne-am obișnuit deja, până să se urnească Statul, se mișcă privații. Și iată că la începutul acestei veri au apărut – nu una, ci două!! firme a căror ofertă încearcă să acopere fix această dorită nișă! Pe una dintre ele am descoperit-o pe fb, înregistrând tangențial ce și cum (căci nu aveam un gând anume în viitorul apropiat): excursii mai lungi sau mai scurte, de la câteva ore în aval sau amonte de oraș, până la călătorii de 2 zile spre inima deltei, cu mese incluse și tot tacâmul. Musai gașcă de 5-11 persoane.

Pe cealaltă a descoperit-o Tati, fix acum o săptămână. De fapt, a descoperit că-l cunoaște destul de bine pe nenea căpitanul! (Da, e un oraș destul de mic, la tot pasul îți descoperi cunoștințe.) Și l-a sunat, să se convingă. Și să afle detalii, că așa e el, curios. Și, din vorbă-n vorbă, ce idee îi veni lui Tati? Ce-ar fi să-și sărbătorească el pe barcă apropiata împlinire a celor... x anișori?! Și se făcură vorbele necesare.

De obicei sărbătorim la cârciumă cu gașca de prieteni, ceea ce nu e întotdeauna simplu, căci trebuie să se alinieze astrele și amicii noștri să-și sincronizeze agendele. De data asta a fost mult mai simplu. Barca-i mică, maxim 8 oameni, ideal 6. Noi 2, copiii (Paul și Diana) și primii fini care-or răspunde prezent la apel. În al paișpelea ceas, pentru că Diana n-a mai putut veni, ne căzură ochii pe Laura, studentă în practică la cabinet. „Vii?” „Vin!”

Traseul a fost și el stabilit în avans, desigur. Ștefan ne-ar fi dus în amonte, spre Portul Mineralier, până la vărsarea Prutului și Insula Cailor, dar exact același traseu l-am parcurs acum o lună și ceva, în excursia organizată de ONG-ul menționat. Așa că am ales sensul opus, spre Brăila. Să ne pozăm sub podul în construcție și să prindem apusul pe Dunăre; cam asta își dorea Tati de la ziua lui. Fiind o zi lucrătoare și, în plus, caniculară, s-a fixat ca oră de plecare ora 18.

Și iată-ne, cu 10 minute înainte de ora 18, cu brațele încărcate de cutii de pizza de la Tonino (nu v-am povestit de Tonino?! trebuie musai s-o fac într-o zi!), cu geanta frigorifică plină de licori, pășind pe pontonul micului port de agrement de lângă bac. (E o poveste întreagă și cu portulețul ăsta... Din păcate, o poveste tristă. Pe scurt, o investiție umflată cu pompa, de aproximativ 1 milion de euro – bani europeni, ce Dumnezeu?! – luată efectiv de ape la prima furtună mai puternică. În prezent, locul arată jalnic, cu o punte pe alocuri ondulată sau înclinată; o adevărată aventură s-o străbați...)

Suntem echipați cu veste de salvare și invitați să pășim în barcă. Nu ne instalăm bine, că motorul începe a toarce ușor și ambarcațiunea se desprinde de țărm. Iu-huu! Suntem deja în mijlocul Dunării (care aici, la Galați, se pare că are lățimea maximă), plutind cu viteză în direcția sud. Turnul de Televiziune se face tot mai subțire în urma noastră, depășim un șir de barje încărcate cu minereu (sau ce-o fi) ancorate, iar pe malul drept o pădure de macarale ce-și profilează siluetele suple pe cerul albastru. E un contrast izbitor între peisajul țărmului gălățean (industrial) și cel opus, dobrogean, cu liziera pădurii ce coboară până-n luciul apei...

Nu departe, tot pe dreapta, recunoaștem clădirea rotundă pe care toată lumea o știe drept Priza Dunării (stație de epurare a apelor reziduale), unde cândva se afla unul dintre cele mai fancy complexuri turistice din oraș; în prezent, aflat în paragină, desigur... (Mai să crezi că o mână magică, de vrăjitoare rea, ar preface în scrum tot ce atinge prin aceste locuri...)

N-avem timp a ne necăji, plutim mai departe. În față ni se arată insula Veriga – lunguță și îngustă, în totalitate acoperită de pădure; doar în capătul sudic sunt câteva colibe de pescari. N-o depășim încă. Ștefan de-turează motorul și barca frânează brusc, în liniștea deplină ce ne înconjoară... Uau! – se aude în cor. Ce frumusețe, nici n-ai zice că te afli la mai puțin de 10 kilometri de tumultul urbei! Verde viu de-o parte și de alta canalului îngust, un parfum nedefinit de ierburi plutind în aer, libelule zburând razant peste luciul abia tremurător al fluviului...

Ștefan declară că vom staționa câteva minute și nouă ne convine, putem să ne înfigem în pizzele alea. În timpul ăsta, el – țuști în apă, dă ocol bărcii, apoi revine. Dunărea nu-i bună pentru scaldă din cauza curenților puternici, dar aici, în canal, apa pare ceva mai prietenoasă; zice Ștefan. În fine, noi avem treabă cu pizza, cu „la mulți ani” , de-astea... Preferăm să ne răcorim pe dinăuntru și, în acest scop, geanta frigorifică și-a îndeplinit cu brio funcția pentru care a fost creată.

Plecăm mai departe, de data asta cu viteză mult redusă, deja se zărește silueta podului ce va lega cele 2 maluri ale Dunării (în sfârșit!). Podul ăsta e ca un copil mult-dorit, n-am pierdut nicio ocazie să urmărim cum s-au ridicat stâlpii de susținere, cum s-au ancorat cablurile masive de oțel, cum se lucrează la drumurile de legătură. Tati, cel puțin, ca inginer care se află, e fascinat! Până și eu, profană, sunt oarecum... Când se va termina (2013, mi se pare), „Golden Gate de România” va fi a treilea pod ca lungime din Europa (1974,3 m), cu o deschidere centrală de 1120 m, o lățime de 31,7 m și un gabarit pe verticală de 38 m de la nivelul de inundații maxim. Înălțimea pilonilor este de 192 m. Valoare estimată a investiției – aprox. 500 milioane euro.

Pozăm pilonii în stânga și în dreapta, macaralele de sus cu zoom, cablurile ce se arcuiesc într-o paranteză uriașă. Trecem ușor pe dedesubt, una din dorințele lui Tati e realitate! Ne pozăm între noi, să ne tot amintim de ziua asta minunată.

Înaintăm, după câteva minute ajungem în zona unde operează bacul de Brăila (bine-cunoscut nouă din multele excursii terestre precedente). Spre partea dobrogeană, se desprinde brațul Măcin Dunărea Veche, care se va reuni cu brațul principal al Dunării abia în dreptul localității Giurgeni, închizând între ele Insula Mare a Brăilei.

Imediat pe dreapta începe portul Brăila și intrăm cu barca într-un fel de bazin uriaș. Pe țărm ne întâmpină vechile silozuri proiectate de Anghel Saligny în 1887-1891, din beton armat, o adevărată premieră pentru România acelor vremuri. Clădirea sobră (cu elemente de eleganță) își arată totuși anii. În interior, pe secțiune, aflăm că arată ca un stup de albine, cu compartimente hexagonale în care se depozitează cerealele (da, e perfect funcțională și azi) și că sub pământ se află un volum egal cu cel de la suprafață. În stânga sunt bărcile poliției de frontieră și un spațiu destinat reparării navelor.

Când să ieșim din nou în „drumul” principal, cine ne taie calea (e adevărat, la oarece distanță)?! O gașcă de rățuște!... Se pare că aveau și ele ceva de sărbătorit... Iar un pic mai încolo, printre lăstărișuri, o egretă albă, cocoțată într-un picior. Ne bucurăm de întâlnire!

Defilăm prin fața Brăilei, în primă parte ne întâmpină cu tot felul de nave înșirate pe țărm, mi se pare fascinant să le privesc, chiar dacă nu înțeleg întrutotul care la ce-i bună. În dreptul falezei, Ștefan decide să ne îndepărtăm, acum suntem mai aproape de țărmul sălbatic; pe Plaja Lipovenească încă sunt câțiva oameni încălzindu-se la soare, un băiețel se bucură, zgomotos, de apa mică de la mal... Identificăm încă un bac, nici n-am știut că mai există unul în zona asta; ce-i drept, circulă aproape gol. Mă uit pe hartă și văd că duce spre niște drumuri obscure, mai jos de Măcin. O fi pentru pescari, că localități nu văd prin apropiere.

Încă puțin mai mergem, până în dreptul flotilei militare. Ați știut că Brăila deține cea mai importantă bază militară fluvială din țară?! Nici eu. Zeci de nave gri-kaki, mi se par identice toate, dar poate n-or fi. Le doresc să rămână pe veci în hibernare în portul brăilean, să n-aibă niciodată de lucru.

Din acest punct, ne întoarcem, de altfel soarele dă semne de oboseală, cerul se înroșește ușor. Nimerim într-o zonă cu valuri ca la mare. Mă uit împrejur cu uimire, n-a trecut nicio barcă, de unde asemenea valuri? Ștefan, care are sonar instalat, spune că ne aflăm deasupra unei adevărate gropi, fundul apei e la 30 m sub noi. Nu-s atât de deșteaptă, dar cred că există o legătură. În fine...

La întoarcere, ne apropiem mi mult de faleza Brăilei, cu frumoasele ei clădiri. O recunoaștem pe cea albă, cu arcade neo românești, mereu am crezut că adăpostește sediul căpităniei portului, dar Ștefan ne povestește că de fapt ar fi proprietate privată. Un adevărat palat; cum trebuie să te cheme să poți să cumperi așa ceva?!

Recunoaștem și Moara Violatos, monument istoric sponsorizat de negustorul grec Vilatos, proiectat de același Anghel Saligny și inaugurat în 1898; cea mai modernă moară cu aburi din sud-estul Europei. În prezent e aproape o ruină, dar o ruină ce domină faleza brăileană; ne amintim de moara din Trikala, mult mai mică, în care s-a amenajat unul dintre cele mai interesante muzee și ne rugăm să se petreacă o minune și cu maiestosul nostru edificiu, care să-i redea gloria de altădată...

Admirăm cafenele și restaurante, dar și câteva căsuțe așezate pe țărm, ce par a fi locuite. Ne bucurăm, eu și Tati, să reîntâlnim nava istorică Borcea, gazda noastră din excursia de acum 2 luni...

Soarele coboară tot mai mult, lumina scade, umbrele se întind. Libelule, muște, fluturi, surprinzător de puțini țânțari. Bărci pescărești întorcându-se agale, un tablou atemporal. Și liniște, atâta liniște... Surprindem globul de foc chiar între cei doi piloni ai podului în construcție, ne jucăm cu distanțele, cu culorile, ne minunăm, ne bucurăm... Tati a primit și al doilea cadou de ziua lui, e fericit și noi alături de el!

Excursia noastră se apropie de final, Ștefan mărește din nou viteza, luminile orașului natal apar curând la orizont și se tot apropie. Defilăm pe lângă draga noastră faleză, întoarcem în trombă în dreptul Palatului Navigației, plutim, frânăm aproape de micul port din care am plecat. Din câteva manevre, barca este din nou poziționată la ponton (deși înțeleg că locul de înnoptare este în altă parte). Ne luăm rămas bun de la Ștefan și de la bărcuță, sperăm să ne revedem în curând, între timp ne-au venit atâtea idei!...

... Ce am vrut să zic cu această poveste?! Da, să-mi trăiască Tati, dar nu doar asta... Am vrut să zic că – încet, timid – Galațiul meu ales începe să se trezească. Că, așa cum am mai spus-o, stăm pe un munte uriaș de diamante neșlefuite și că, în ciuda unor autorități lipsite de viziune și închistate în șabloane vechi și uzate, există oameni cu mintea și inima deschise, care fac să se miște lucrurile. Și oamenii aceștia vor inspira, încet-încet, alți oameni inimoși, și tot așa... Că, dacă vă hotărâți să vizitați Galațiul într-o zi (sau 2-3), om găsi noi ce să facem pe aici!

NB. Dacă web mă lasă, spun și cum se cheamă firma lui Ștefan. Dacă nu, o găsiți ușor pe fb; în fond, sunt doar 2. Deocamdată.


---
Trimis de crismis in 29.07.21 08:23:01
Validat / Publicat: 29.07.21 09:30:59
VIZUALIZĂRI: 750INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GALAȚI.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P13 Soarele se pregătește de nani
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 53300 PMA (din 58 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

11 ecouri scrise, până acum

mprofeanu [29.07.21 10:49:50] »

@crismis: În primul rând La mulți ani pentru "Tati"!!

Frumoasă plimbare pe Dunăre! Nu știam că doar din acest sezon sunt două inițiative private de excursie cu șalupa!? Costul este de 780 lei toată barca, nu de persoană!?

Văd că mai este mult de construit la pod, oricum sunt amintiri frumoase!

Mi-am adus aminte de plimbarea pe Dunăre de anul trecut de la Orșova, cost 50 lei de persoană, este adevărat că intram cam 20 într-o barcă... Prețuri și prețuri!!

crismisscris / TELEFON [29.07.21 10:52:59] »

Mulțumesc frumos pentru urări!

Da, 780 e prețul pentru toată barcă, 6 persoane. În principiu (trebuia să scriu în articol), e vorba de 40 lei/ persoana / oră.

Carmen Ionscris / TELEFON [29.07.21 11:57:05] »

@crismis: La mulți ani lui Tati!

Mă bucur pentru el că a avut parte de o aniversare sărbătorită așa cum și-a dorit și pentru tine că ai parcurs un traseu atât de frumos și ai "prins" niște apusuri memorabile.

doinafil [29.07.21 12:06:16] »

În primul rând La mulți ani lui „Tati!” Să trăiască ani mulți, cu sănătate și iubire!

Dragă @crismis, am scris un ecou mai amplu, dar nu a apărut decât primul rând. Am făcut o „sesizare” despre acest lucru echipei „Admin” și aștept să-mi răspundă. Poate recuperăm ce am scris și îl retrimit!

MaraMurascris / TELEFON [29.07.21 15:07:22] »

@crismis: La mulți ani, fericiți, plini de astfel de experiențe inedite si frumoase!

Venim aproape anual in Galați, din 2017, la finuțul nostru, dar nu am avut ocazia de a participa la asa ceva, desi ne am fi dorit! In schimb, daca in 2017 am fost cazati intr un hotel in centru, mare dar conditiile slăbuțe - cred ca de aceea am si uitat cum il cheamă, in 2018 am facut cunostinta cu Vila Belvedere din Galați, un colț de rai, in spatele unor blocuri- vedere la Dunăre, mult verde, gradina cu trandafiri, totul superb. Si de atunci, asta este imaginea mea cu Dunarea la Galați, cea vazuta din balconasul Belvedere...

Felicitari, foarte frumos descris!

doinafil [29.07.21 15:43:16] »

Am primit răspuns de la „Admin” . Nu se poate recupera ce-am scris pentru că am folosit emoticoane care conțin semnul „v” întors, adică „mai mic” sau „mai mare” , funcție de unde-l așezi, lângă un număr.

Încerc să rescriu, din ce-mi amintesc: spuneam că nu știam de silozul construit de Saligni și că admir faptul că el a construit ceva care durează mai bine de 100 de ani, în contrast cu pontonul care a fost luat de ape la prima furtună!

Ai dreptate când spui că:

Mai să crezi că o mână magică, de vrăjitoare rea, ar preface în scrum tot ce atinge prin aceste locuri...

Mă bucur pentru tine și pentru gălățeni că au început - timid, e adevărat - să se miște treburile și acolo!

Îmi place cum scrii - și descrii - ce-ai văzut pe unde te-ai plimbat! Felicitări și pupici! (am vrut să pun emoticonul cu pupici, dar, de teamă să nu dispară și acest ecou, n-am mai făcut-o!)

crismisscris / TELEFON [29.07.21 16:26:19] »

@Carmen Ion: Mulțumesc frumos, Carmen! Într-adevăr, un apus de vis! Probabil că asta se întâmplă în fiecare seară, în timp ce eu stau în casă, făcând cine știe ce treabă anosta ...

@doinafil: Mulțumesc pentru urări și pentru aprecieri! Anghel Saligny a lăsat în urma sa opere ce vor mai dăinui, probabil, alte zeci și sute de ani! Pe lângă podul de la Cernavodă, cunoscut de toată lumea, tot el a "semnat" silozurile (mult asemănătoare cu cele brăilene) din portul Galați sau portul Constanța. Sau podul peste Siret de la Cosmești, pe care-l tranzităm adesea.

@MuraMura: Hotel central?! Trebuie să fie vorba de Dunărea sau Galați. Deși adevărate relicve comuniste, ambele au fost recent modernizate și funcționează sub sigla unui brand celebru, unul devenind Ibis, celălalt Mercure. N-am mai intrat de mult în ele, dar cică ar fi ok acum.

Pe vila Belvedere o știu, o admir deseori când mă plimb pe faleză. De asemenea, cunosc persoane care se cazează periodic acolo și sunt încântate.

Galațiul are multe de oferit, dar se lasă descoperit în timp și cu greu! Mi-e mi-a luat câțiva ani buni până să înțeleg că a avut și mult ghinion istoric orașul ăsta, nu e doar vina lui pentru ceea ce a ajuns... În fine, nu vreau să mă ambalez... Mulțumesc pentru vizită și urări!

Zoazore [30.07.21 09:23:50] »

@crismis: La multi ani, Tati! Sa fii sanatos!

Sau – da – o dată am fost invitată (remember, @Zoa?) de @Alina53 & Co la plimbare cu bărcuța lor... Oooo, cu mare drag! Adevarul e ca nici la Braila nu e asa ceva decat pentru grupuri. Se laudase odata Camelia Potec, ca va face o statie de plimbari cu barca pe Dunare... I-a trecut!

In P16 nu e prefectura, e fostul Palat al Telefoanelor. Casa Alba e mai la stanga.

gpopa [30.07.21 09:49:02] »

@crismis: Am stat în Galați vreo trei zile, în 2017. Vă spun sincer că mie orașul mi-a plăcut de la prima vedere. Ce-i drept, nu am ieșit din perimetrul străzilor Traian - Domnească. Mi s-a părut că a fost conservat un patrimoniu arhitectural mai bogat decât în majoritatea orașelor moldovenești (incluzându-l pe al meu). A fost bombardat în ultimul război? A fost afectat în 77 și de demolările din anii 80?

Mai mult, implanturile recente mi s-au părut reușite sau, măcar, neutre, nu sar în ochi în mod neplăcut.

Vărsarea Prutului nu e în aval de oraș? Mie îmi e neclar cum vin râurile-lacurile pe acolo, sunt fidel CFR-ului, iar șina te învârtește o jumătate de oră printre ape.

Michi [30.07.21 18:12:11] »

@crismis: Din toată inima ˝la mulţi ani lui Tati, ţie şi întregii familii, să fiţi sănătoşi, fericiţi şi să vi se îndeplinească toate dorinţele˝ Faină aniversare!

liviu49 [06.08.21 15:07:29] »

Craciunito! Felicitari pentru aceasta frumoasa excursie! Desi sunt nascut, crescut pe malul Dunarii, cele mai multe plimbari cu vaporul pe Dunare le-am facut de la Braila, mai ales, dar si de la Galati la Tulcea. Pentru ca sora mea locuieste in Insuratei (Braila) impacam si capra si varza, combinand interesul de serviciu cu cel personal. Ajungeam in Braila cu trenul 721, care pleca din Gara de Nord in jurul orei 6:10, ajungeam pe la 9 in Braila, imi rezolvam pana in pranz problemele de serviciu, iar din Braila luam un autobuz pana la Insuratei. A doua zi dimineata ma repezea cumnatul cu masina pana in port la Braila de unde luam o cursa rapida (Sageata sau Racheta parca se numea) spre Tulcea unde aveam eu treaba de serviciu. Daca veneam la Galati la Laminorul de Tabla, Dupa amiaza luam cursa de seara pana la Tulcea, unde a doua zi imi rezolvam problemele de serviciu. Ca numai circula cursele astea nu ma mira. M-ar mira daca as afla ca pe undeva a scapat ceva construit sau care a functionat pana la Revolutie nedaramat sau nedesfiintat!

Numai bine si calatorii placute!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Carmen Ion, crismis, doinafil, liviu49, MaraMura, Michi, mprofeanu, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.108544111252 sec
ecranul dvs: 1 x 1