Comuna Bogdan-Voda adaposteste comori nepretuite ale Maramuresului

TIPĂREȘTE

In alta zi senina de vara, dedicata vizitarii manastirilor de lemn din Maramures, Dumnezeu ne-a indrumat pasii spre alte locuri atat de frumoase, de speciale si unice din tinutul de vis maramuresean. Si nu dupa mult timp am ajuns si in comuna Bogdan-Voda.

Pe drum mi-am dat seama, oare pentru a cata oara de cand tot “marsaluiam” prin tinuturile morosenilor, de minunatia peisajelor care se succedau vazand cu ochii.

Intrata in comuna Bogdan-voda, si ea situata pe superba si atat de pitoreasca vale a Izei, la o distanta de aprox. 50 km de Sighetul Marmatiei, am fost la fel de impresionata de tot ce am vazut. Si aici se insiruie de-a lungul soselei casele in marea lor majoritate din lemn, cu porti maramuresene largi, daltuite in lemn cu atata daruire si frumusete. Cu toate ca aici am vazut, cred eu, mai mult decat in alte sate prin care am trecut, multe case cu postament din beton sau constructii din caramida, ba chiar destule au amprenta modernismului urban de constructie stil vila. Cu toate aceste “imbunatatiri” moderne, sa le zic eu asa, totusi se distinge pastrarea traditiei in constructia caselor si a proportiilor in stilul inconfundabil maramuresean.

Comuna Bogdan-Voda este o asezare straveche din Maramures, este un tinut istoric legendar. Si aici am reusit sa vizitam o impresionanta si veche asezare sfanta, si anume Biserica de lemn cu hramul Sf. Nicolae, situata in centrul comunei.

Si astfel am patruns pe o poarta din lemn intr-o curte generoasa plina de verdeata. Odata intrate, am vazut imediat pe partea dreapta o cruce, de fapt o troita mare cioplita in lemn, cu model deosebit. Nu mai era nimeni acolo, o liniste absoluta, perturbata doar din cand in cand de zgomotul vreunei masini, ce razbatea de la sosea. Ghidul s-a dus inainte sa vada daca biserica era deschisa. Ghinionul nostru; era inchisa, fiind de fapt singurii vizitatori ce deranjau acel loc la acea ora din zi. Dar nu s-a lasat intimidat si cu ajutorul unui satean ce providenta il scosese la drumul mare, impreuna cu doi copilasi ce priveau cu mirare la noi prin ochisorii lor inocenti, s-a dus undeva cu acesta si dupa doar cateva minute s-a intors cu un domn mai in varsta. Imediat am aflat ca este preotul comunei. Foarte bucuros si amabil, ne-a spus ca va deschide special pt. noi bisericuta pt a o vedea si chiar ne va povesti cate ceva despre istoricul ei.

In scurtul timp de asteptare, am privit cu atentie si interes inca o bijuterie sfanta din lemn de Maramures. Biserica este zvelta, in stilul caracteristic maramuresean. Am vazut ca este formata din 3 parti: doua dreptunghiulare cu acoperisurile in treapta, cu sindrila din lemn, terminate cu cate o cruce si ultima parte este formata din turnul sub forma patrata, ce se inalta cu mult deasupra intregului ansamblu si se termina cu un acoperis sub forma de coif in varful caruia se inalta crucea triumfatoare spre cer.

Inainte de a patrunde in biserica, am observat la usa de la intrare o inscriptie pe care foarte greu se mai poate descifra anul 1718.

Dupa ce preotul a deschis poarta bisericii, am patruns in interiorul ei. Aici, o mare racoare dar si un puternic intuneric ne-au razbatut pe toti. A fost lasata deschisa usa pt. a patrunde ceva lumina din acea zi minunata. Am intrat in prima incapere, in pronaosul, care la fel ca si naosul formeaza cele doua parti dreptunghiulare ale bisericii. Aici am observat tavanul foarte jos, dar am reusit, asa in semiobscuritatea ce trona acolo, sa vad picturile vechi de pe peretii formati din barne din lemn de brad. Cu totul deosebite aceste picturi murale frumoase si interesante, care dupa spusele ghidului nostru spiritual, sunt in stil bizantin primitiv. Am reusit sa fac ceva poze in aceste doua incaperi si tot aici preotul si-a inceput frumoasa si interesanta lui povestire.

Biserica de lemn Sf. Nicolae din Bogdan-Voda este si ea o marturie vie a vietii monahale in aceste tinuturi maramuresene. A fost intemeiata in anii 1718, asa cum o dovedeste inscriptia de la intrare. Privind-o cu mare atentie si vazand picturile sale vechi, lasate asa din acele vremuri, nu m-am mirat deloc de ce este si aceasta un veritabil monument istoric si de arta.

Dar istoria povestita atunci prin vorbele tihnite si atat de frumos rostite de acel preot maramuresean cu glasul domol, ne-a relatat ca aceasta este a patra biserica din comuna. Prima biserica a fost cladita din lemn mult mai demult dar a disparut in negura vremilor. Apoi prin sec. 14, pe locul ei, boierii din dinastia Bogdanestilor au construit o biserica din piatra, ale carei resturi de ziduri sunt in apropiere si le-am vazut si noi in vizita noastra acolo. O a treia biserica, de data aceasta din lemn, s-a ridicat din ruinele celeilalte, dar si aceasta a fost distrusa de tatari si incendiata.

Prin dragostea de pamantul natal si prin multa credinta si daruire, maramuresenii locului au ridicat in 1718 aceasta biserica de lemn in interiorul careia ascultam si noi atunci cu mare interes si respect istoria sa seculara.

La altar nu am putut patrunde, fiind inchis printr-o poarta mare din fier forjat. Preotul ne-a zis ca se vor incepe ceva reconditionari, care au fost facute si in anii anteriori si nu este permisa vizitarea de catre turisti. Dar am reusit totusi sa fur o privire si doar la lumina difuza ce razbatea printre micile ochiuri de ferestruici de pe peretii laterali, am reusit sa intrevad multe picturi de-a lungul peretilor si catapeteasma bogat sculptata si impodobita cu multe icoane ce despartea naosul de altar.

Am iesit din sfantul locas si am dat repede un ocol in jurul ei prin curtea umbroasa. Asa am vazut ca si pe afara, aceasta biserica este decorata cu un brau sculptat in barnele de deasupra ferestrelor, o alta dovada a artei autentice.

Preotul, in nemarginita lui iubire dar si prin multa amabilitate, ne-a spus daca dorim sa vedem si biserica cea noua a comunei, situata in imediata apropiere a acesteia din lemn. Nu era in programul nostru turistic, dar am fost cu totii de acord sa o vizitam si pe aceasta, ca tot eram atat de aproape.

Am parasit acest loc vechi fermecat si ne-am indreptat spre un altul, de data aceasta, realizat in zilele noastre, la noua biserica Sf. Nicolae din comuna Bogdan-Voda. Aceasta cladire este impunatoare. Iese din tiparul bisericilor traditionale maramuresene. Aici, amprenta actuala a ultimilor ani se distinge prin insasi constructia cu o arhitectura moderna. Rar am vazut o astfel de biserica. Ce cuvinte sa mai folosesc sa nu va mai plictisesc cu atatea epitete si adjective de lauda? !... Voi atasa multe poze la acest review, pentru a va face o cat de mica parere despre aceste minunatii maramuresene. Dar tot mai bine sa le vedeti cu ochii si cu inima voastra, nu? !...

Aceasta biserica vopsita in alb, cu insasi constructia ei, in linii taiate drept, cu partea de la intrare ascutita spre cer si doua laterale mai mult din sticla, ca si partea principala, care se adanceste mult, face total o nota distincta fata de toate celelalte cladiri din aceasta comuna. Ca sa nu mai zic de marea antiteza a celor doua biserici: cea veche din lemn si aceasta noua, din beton si sticla.

Interiorul m-a fermecat instantaneu. Dar pe cine nu poate impresiona o astfel de minunatie terestra, aici fiind o Casa a Domnului! Cum sa nu fi impresionat cand nu stii unde sa te uiti mai intai: in fata ta, unde se desfasoara adevarata arta in pictura pe peretii drepti, pe stalpii inalti sau pe cupola ce se inalta si este ornata cu candelabre de o frumusete deosebita dar si cu multe, foarte multe picturi cu scene biblice si tot felul de figuri religioase.

Preotul ne-a invitat cu acelasi ton calm si iubitor, sa ne asezam linistiti pe scaunele sculptate dumnezeieste in lemn si sa privim, sa ne rugam in tacere, sa ne reculegem cateva secunde. Asa am avut prilejul sa privesc in fata mea altarul de o frumusete fara cuvinte, maiestrit din lemn sculptat si decorat cu multe icoane pictate. Pe margini sunt de asemenea multe scaune din acelasi fel de model din lemn lucrat. Si ma gandesc, Doamne, cata arta, cata dragoste pt frumos, cata credita si iubire trebuie sa incapa in sufletele acestor oameni simpli, care au faurit din mainile lor, din gandirea dar mai presus de toate, din inimile lor curate asemenea comori reprezentative pentru locurile in care au trait sau poate unii dintre ei mai traiesc si acum? ! Acesti oameni au lasat in urma lor cu adevarat ceva pe acest pamant.

Nu degeaba comuna Bogdan-Voda a devenit astazi un important centru turistic, care se poate mandri fara nicio urma de falsa modestie, cu toate aceste daruri pe care le impartaseste tuturor acelora care vin aici. Aceasta comuna maramureseana constituie un izvor nesecat de arta, de cultura si de traditii romanesti si cred din toate inima in dezvoltarea turismului de aici. Va scriu ca merita pe deplin o plimbare, o reculegere si chiar multa, multa invatare din aceste locuri minunate pe care Romania noastra le detine. De ce sa nu ne mandrim si noi cu atatea si atatea maretii de o inegalabila frumusete, nascute din credinta, iubirea si munca de frumos a neamului nostru romanesc? !

Am plecat de aici, din nou incarcata spiritual si cred cu tarie ca toate aceste vizite in aceste locuri m-au facut sa privesc mai mult si mai atent in primul rand in mine, sa ma schimbe in bine si sa-mi dea o pace interioara cum nu am mai simtit pana acum. Mi-am dat seama ca Maramuresul meu romanesc este locul pe care trebuie sa-l privesti cu ochii larg deschisi, sa-l inspiri cu toata forta ta, sa-l “mesteci” cu toate gandurile tale si sa-l simti cu fiecare fibra din inima ta. Si toate acestea la un loc iti vor incalzi intreaga fiinta pentru totdeauna.

Si v-am povestit toate acestea, doar pentru ca mi-am dorit atat de mult sa vad Maramuresul meu iubit inca din copilarie si iata, ca abia acum, dupa aproape o jumatate de secol din existenta mea efemera de pe acest taram numit Pamant, visul mi s-a indeplinit. Si pentru toate acestea, pot scrie aici, ca precum multi, multi altii, si eu AmFostAcolo!

Va multumesc pentru ca m-ati citit.

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 2844 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI