Cină pescărească pe ponton, în mijlocul Dunării

TIPĂREȘTE

Îmi frecam bucuroasă mânuțele: gata, a venit rândul să povestesc despre cea de-a doua minivacanță în Grecia din toamna trecută! Când, scotocind prin poze, văd că s-a mai interpus ceva și cu siguranță merită să vă zic câteva cuvinte, pentru că a fost o experiență extraordinară, cu totul deosebită (în sensul că nu te întâlnești cu așa ceva în fiecare zi). Mi-a plăcut atât de mult, încât țin minte că am vrut să povestesc despre ea chiar atunci, imediat ce s-a întâmplat, dar m-am gândit că, fiind o chestie sezonieră și sezonul fiind pe sfârșite, lumea o să uite de ea până la primăvară și-ar fi păcat... Dar iată că primăvara a sosit (ce sincronizare!), locul și-a deschis din nou porțile și ne așteaptă să-i trecem pragul.

... Era mijloc de octombrie în calendar, dar vara nu se dădea plecată. Bine, mai veneau câte-o zi-două mai răcoroase, se mai scuturau niște norișori din când în când – nimic atât de serios încât să ne determine să renunțăm la hainele subțiri și la sandale. Într-o seară de sâmbătă eram cu Tati la o cină pescărească pe ponton, la „4 Pești” (nu v-am povestit; ar merita). E unul din restaurantele plutitoare pe Dunăre, cu o atmosferă foarte faină seara (când nu vine miros de la conducta de canalizare ce se devarsă în apropiere; în seara aia nu venea).  

Și, așteptând comanda, îmi cad ochii pe luminițele din larg și mă trezesc oftând: „Trece vara și n-am fost și noi să vedem cum e la Riviera 80!...” Cunoșteam virtual, din postările de pe fb, locul acesta, inaugurat cu vreo două luni în urmă. Știam că este un ponton ancorat aproape de țărmul tulcean al Dunării, pe care funcționează doar în weekend un mic restaurant ce oferă meniu fix de pește, pentru o sumă fixă, ce include transferul cu barca rapidă de la debarcaderul din Galați. Citisem că ideal e să-ți faci rezervare seara, să prinzi apusul de soare pe Dunăre și apoi să admiri din larg luminile orașului. Au și 2 camere de rămas peste noapte, proprietatea e și pe booking (deși fără nicio recenzie deocamdată, însă pozele n-arată rău deloc).  

„Așa e, n-am fost.” , aprobă Tati. „Păi să mergem, dacă n-am fost!” Și puse mâna pe telefon. Da, atât de norocoși eram, că aveau 2 locuri libere pentru seara următoare! Pe urmă ne-am mai gândit: ce-ar fi să-i invităm și pe finii M&A, n-am mai ieșit împreună de mult?! Ne-am asigurat întâi că ar fi disponibili, apoi am sunat din nou la proprietate. Da, mai au încă 2 locuri libere. În timp ce vorbea, lui Tati i s-au mai aprins niște beculețe: „În total cam câte locuri libere ați mai avea? Vreo 10-11 așa, ați avea?” Doamna a confirmat: „Am avea vreo 10-11, desigur. Numai să ziceți câte vreți.” „Vă sun înapoi în 10 minute.” După alte 2 telefoane, s-a decis numărul final: 8 adulți și 2 copii. V-am mai spus, avem mulți fini... Au răspuns prezent R&L, iar M&L aveau să vină special de la Bârlad pentru această ocazie, ambele perechi cu fiicele din dotare. Aveam să fim gașcă mare deci! 😊

A doua zi, la ora stabilită, ne-am reunit cu toții pe faleză, în dreptul micului debarcader de unde trebuia să plecăm. Vremea nu se dezmințea, era în continuare minunată. Barca are în jur de 20 de locuri, pe „căpitan” îl cunoșteam (tot virtual); este una din firmele ce organizează excursii pe Dunăre, în zona Galați-Brăila, dar și mai departe, spre Deltă. Drumul până la ponton a durat câteva minute, mult prea puține pentru cât eram noi de entuziasmați!...  

Construcția de formă paralelipipedică are 2 niveluri, la parter se află cazarea, iar la etaj restaurantul, închis cu ferestre uriașe pe 3 din laturile sale, pentru a oferi protecție împotriva vântului și ploilor, dar și priveliști minunate la Dunăre și la oraș. Interiorul este destul de modest decorat, cu niște „plante” verzi ce curg din plafon, becuri agățate de sfori înnodate, un ceas-ancoră. Există un bar și o mică terasă exterioară pe care se poate fuma sau, pur și simplu, sta și admira peisajul. Muzică la volum decent.

Mobilierul e de tip modular, mesele se pot uni în funcție de câte grupuri sunt. În cazul nostru, au fost 2 mese mari (noi și încă un grup) și una mai mică, de 4 persoane. Toate erau deja aranjate să-și primească oaspeții: carafe de vin și sticle de apă, pahare, niște suporturi cu șervețele și tacâmuri, câte un meniu din loc în loc. Nu ne-am grăbit să ne instalăm, atracția principală erau Dunărea și soarele care deja promitea un apus spectaculos, așa că primele 10-15 minute am făcut cu rândul la poze pe micuța terasă.

În sfârșit, ne-am ocupat locurile la mese și cei 3-4 tineri ospătari au început a se ocupa de noi. În ofertă intră storceag de somn și crap prăjit cu mămăligă, vinul casei (alb) și apa plată/minerală sunt de semenea incluse, precum și cafea la final. Toate acestea costă 118 lei de persoană. Pentru copiii mofturoși care nu mănâncă pește, există varianta de rezervă – chicken fingers, cartofi prăjiți, suc/apă, la 49 lei. Se pot comanda la un cost suplimentar și alte băuturi și chiar un desert al zilei (care nu știu exact în ce constă, nimeni n-a fost curios). În grupul nostru, doar una dintre fetițe a optat pentru chicken fingers, restul abia așteptam să ne înfruptăm din darurile apelor!

Am primit întâi coșurile cu pâine, pe urmă farfuriile cu ciorbă, fiecare însoțită de câte un ardei iute. Am mâncat storceag în multe locuri, mai mult sau mai puțin reușit; ăsta a fost unul dintre cele mai bune, jur cu mâna pe inimă! Și ceilalți au apreciat la fel, dovadă că toate farfuriile au plecat nude spre bucătărie.  

În pauza dintre feluri, s-au continuat ședințele foto, cerul rămăsese rozaliu în urma soarelui ce plecase la culcare, bărcile pescarilor (da, da, mai poți vedea așa ceva, sporadic, la Galați) se întorceau la mal, luminile orașului se aprindeau, rând pe rând, în depărtare...  

Felul al doilea a venit pe niște platouri speciale de lemn – bucăți de crap prăjite după ce fuseseră tăvălite prin mălai (le-am primit fierbinți) și triunghiuri de mămăligă rece. Pentru asezonat, felii de lămâie și mici boluri cu sarmuzac (acea „maioneză” delicioasă cu usturoi). Totul perfect, dar mult prea puțin sarmuzac, după gustul nostru! Pur și simplu, ne-am bătut pe el!... Pe urmă ne-am consolat cu lămâia, ce să facem... Evident, și platourile de lemn tot nude s-au înapoiat la bază. Nici măcar fir de mămăligă n-a rămas. Doar oasele peștelui. Concluzia tuturor a fost: un de-li-ciu!  

S-a servit cafeaua, eu am refuzat-o, nu beau cafea decât dimineața. Oricum, eram sătulă și satisfăcută. Am uitat să spun: ne plăcu și vinul, chiar mult. La final am primit câte un formular de feedback, în care ni se cerea să scriem ce am îmbunătăți la această experiență. Ne-am distrat maxim compilând, iar propunerile au fost mai mult sau mai puțin fanteziste, de la diversificarea ofertei culinare, până la amenajarea în vecinătate a unei plaje +/- piscină +/- ciubăr, a unui loc de campare sau a unuia de joacă pentru copii, închirierea de skijet-uri, ATV-uri sau ofertă de echitație. Dacă s-au pus cu imaginația noastră... Ah, îmi pare rău că n-am scris ce era mai important: să tripleze doza de sarmuzac.

O ultimă poză cu șirul de luminițe colorate al orașului și gata, îmbarcarea și, după alte 5 minute, coboram din nou la debarcader. A fost frumos, a fost intens, a fost întrucâtva magic, probabil și pentru că am fost cu prietenii!... Ne-am promis să repetăm experiența. Am citit că din 16 martie s-a deschis din nou sezonul de rezervări la Riviera 80! Deci dacă vă nimeriți prin Galați și vreți o experiență culinară mai aparte, știți unde să sunați!

---

VIZUALIZĂRI: 401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI