De mâncat și de băut în zona barajului Bicaz

TIPĂREȘTE

Nu rezerv niciodată nimic, oricât de mult m-ar incita, până nu lămuresc toate aspectele importante. De exemplu, dacă unitatea de cazare nu oferă și mâncare, cercetez pe hartă ce variante există în acest sens. Cu Criber House a fost ușor, căci în preajma barajului Bicaz există o sumedenie de mâncătorii. Am citit câteva review-uri despre ele și am tras concluzia că nu trebuie să ne facem mari speranțe, dar nici nemâncați n-o să rămânem. Până la urmă am ieșit chiar onorabil, lucru pe care voi încerca să-l demonstrez în cele ce urmează.

***

Bibanu a fost primul vizitat de noi, ales cumva aleator, la intuiție, la puțină vreme după ce ne-am luat pontonul în primire. Prânzul trecuse de mult, inițial am avut de gând să ne oprim pe drum pe undeva să mâncăm, însă nu s-a mai întâmplat. Eram rupți de foame, se-nțelege. Tot ce visam era o mâncare simplă și gustoasă și o băutură care s-o facă să alunece cu spor.  

Bibanu se află dincolo de baraj, pe țărmul vestic al lacului, pe un drum pietruit cu acces limitat (Aleea Teilor) ce se desprinde din șoseaua principală. În apropiere este și un debarcader de unde pleacă vaporașele în excursie pe lac; aveam să le tooot urmărim cu bucurie de pe pontonul nostru în zilele ce vor urma... Cred că sunt și niște camere de închiriat, așa mi s-a părut. Bibanu deține nota 3,7 pe Google, comentariile situându-se adesea la poli opuși. E drept că noi, clienții, suntem extrem de diferiți; am senzația însă că și la ei lucrurile sunt destul de versatile... În fine.

Având în vedere ziua (joi) și ora (să fi fost vreo 5 după-amiaza), am găsit terasa aproape goală, de fapt o singură masă mai era ocupată, oamenii fiind pe picior de plecare, ceea ce înseamnă că am rămas singuri în curând. A, uitai să precizez, locul are o fațadă îmbietoare, decorată cu multe flori, o terasă acoperită mobilată cu mese și băncuțe vopsite în alb, creând un contrast încântător cu fețele de masă albastre și încă o bucată de terasă sub cerul liber, dotată cu același tip de mobilier, dar mai rustic, din lemn lăcuit. Am ales o masă afară, cu frumoasă vedere la lac. Am remarcat și un loc loc de joacă pentru copii, un leagăn de lemn și câteva ghivece cu mușcate roșii plasate ici-colo.

Ospătarii erau 4-5 tineri/tinere, pe care i-am găsit strânși-ciurdă la o masă. După ce a părut că suntem deciși să rămânem, una din fete s-a desprins și ne-a pasat câte un meniu destul de șifonat, pe care am prins a-l parcurge. Precum era de așteptat, oferta cuprinde chestii previzibile din toate capitolele (aperitive, ciorbe, feluri principale, salate, deserturi etc), iar prețurile sunt rezonabile.

Ne-am decis repede: pulpă de pui la grill (20 lei) cu piure de cartofi (12 lei), șnițel de pui (26 lei) cu piure, păstrăv prăjit (49 lei) cu mămăliguță (3 lei) și sos de usturoi (3 lei). Mai văd pe bon o salată de varză (7 lei), 2 beri (12 lei bucata) și o apă plată mică (8 lei). Totul a fost preparat rapid, gustos, proaspăt, exact cum am sperat. Nici fetei care ne-a servit n-aș avea ce să-i reproșez, așa că impresia generală a fost pozitivă. Nu știu cum ar fi fost dacă am fi prins aglomerat; dar să nu fim cârcotași...  

Nota de plată a totalizat 164,5 lei (vă reamintesc că vorbim mereu despre 3 persoane în excursia asta), ceea ce mi se pare foarte bine. Un mare DA pentru Bibanu, deci! 😊

***

A doua zi ne-am dus în sens opus, în Port Bicaz. Dimineață făcusem cu Tati o plimbare pe lac cu hidrobicicleta din dotarea pontonului și identificasem restaurantul Hotelului Plutitor Lebăda Bicaz ca fiind cel mai prezentabil, deci eram chitiți pe el. E o mică stațiune acolo de fapt, este motelul Cristina și sunt niște căsuțe de lemn, erau și mulți copii, posibil în tabără. Dacă te uiți pe recenzii, nu-s cine știe ce condiții, dar copiii nu caută condiții (îmi amintesc cum maxima bucurie pe care o puteam trăi când eram ca ei era să mă trimită mama în tabără!... oriunde, nu conta!) Am văzut și un magazin cu suveniruri și încă un debarcader, și de aici se pot face excursii cu vaporașul pe lac. Mâncătorii ar fi așa: Cristina (restaurant cu specific românesc, 3,8 pe Google), terasa Pescăruș (nota 2!!!) și, precum spuneam, restaurantul Hotelului Plutitor Lebăda (3,5 e nota generală, hotel + cârciumă).  

Locul arată chiar drăguț, peste medie. Vorbim de un ponton uriaș, pe care sunt mai multe zone organizate cu mese și scaune, unele într-un fel de separeuri, majoritatea acoperite, cu vedere frumoasă la lac. Mese din lemn stratificat, scaune din ratan fals. Plante verzi (imitații reușite) pe post de decorațiuni. Elegant ambient – în rezumat.  

Era ceva lume, dar n-a fost greu să găsim o masă liberă. Am fost preluați de un ospătar ce ne-a adus meniuri. Acestea sunt destul de stufoase, găsești de toate. Țin minte că nu eram prea flămândă, dar am jubilat când am găsit în meniu deliciosul storceag (din sturion de cultură; 25 lei), la care am zis inițial că mă limitez, însă mi-au mai făcut cu ochiul și 2 mici cu muștar (5 lei bucata), că nu mai mâncasem de mult. Tati a luat și el o porție de storceag, pe urmă ceva păstrăv somonat cu sos de smântână (60 lei) și mămăligă. Paul – doar fel principal, gulaș de vițel (45 lei). De băut, am împărțit o sticlă de vin alb Jidvei Traminer (50 lei), de fapt mai mult Tati a împărțit-o. Eu și Paul am continuat cu câte o bere Ursus Retro (11 lei; știu, „berea după vin...” , dar asta a fost).

Nimic de semnalat în privința servirii (profesioniste) sau calității preparatelor, care s-au dovedit delicioase! Cu tot cu pâine, ardei iute și ce-o mai fi fost, nota a totalizat 259 lei. N-a fost rău deloc, nu?!

***

În ziua următoare ne-am plimbat cu barca pe lac. Cât așteptam mâncarea la Lebăda, remarcasem o barcă mai luxoasă acostând la pontonul restaurantului, aducând niște turiști la masă. Am exclamat: hei, e barca de lângă noi! (adică de lângă Criber House) și „căpitanul” ne-a auzit. Am intrat în vorbă și în 5 minute deja bătusem palma pentru o excursie pe lac cu traseu liber ales (de noi). Tati a propus să mergem până la coada lacului și, pe drumul de întoarcere, să ne oprim pentru prânz la Grădinile Romane, unde petrecuserăm un mini-sejur de basm acum câteva veri. A sunat la Grădini să facă rezervare, că-i loc mai de fițe și să n-avem vreo surpriză...

Grădinile Romane este o pensiune de 4* cu restaurant propriu, ce aparține de localitatea Chirițeni, pe țărmul estic al lacului. Beneficiază de o vedere extraordinară, una dintre cele mai bune pe care le-am avut în toată viața noastră turistică! Și de o pajiște imensă ce se întinde până deasupra lacului. E un loc de care ne amintim mereu cu mare drag; ne-am mai oprit să mâncăm o dată aici cu niște prieteni și am fost la fel de mulțumiți ca prima dată.

Nici acum n-a fost rău, doar că am nimerit un ospătar un pic mai încet și mai distrat. Am luat 2  porții de ciorbă de perișoare, una de găină cu tăiței de casă (27 lei fiecare, ardeiul iute, smântâna și pâinea fiind incluse), o porție de tocăniță de hribi cu mămăligă (43 lei) și alta de tagliatelle cu hribi (45 lei). Și câte o bere Bucur (15 lei) de căciulă, pe care am primit-o... caldă! Cum să servești, frate, berea caldă?! Băiatul a motivat că au avut cerere mare și n-au mai prididit s-o răcească. Păi mai bine zici așa, să-și ia omul altceva... Mi s-a părut o greșeală gravă, nu m-aș fi așteptat de la un loc de calibrul Grădinilor... În rest, totul a fost ok – ciorbițele bune și fierbinți, pâinea de casă delicioasă, smântâna și mai delicioasă.  

Masa ne-a costat 214 lei, pe care i-am plătit cu cardul și nu i-am lăsat nimic aiuritului ăluia. Să se-nvețe minte! 😊

***

În ziua plecării, nu ne-am dus întins acasă, ci ne-am mai foit prin zonă. Aflasem despre o făbricuță de bere artizanală, se numește Wicked Barrel Brewery și se află nu departe, pe drumul spre Cheile Bicazului (aviz amatorilor). E pe Google Maps, am identificat-o destul de ușor și la fața locului, doar că am găsit-o închisă din cauză de duminică. Dacă tot am apucat calea asta, am zis să dăm o fugă să revedem frumoasele chei și dacă tot am ajuns la chei, hai și până la Lacu Roșu, că n-am mai fost de mult!

Când am plecat de-acolo, deja ne cam încerca foamea. Am găsit pe hartă Restaurant la Maria, la intrarea în Bicaz, cu review-uri minunate. Între timp trăsese o ploicică de vară, care-și picura ultimii stropi când am coborât din mașină. Maria asta are o terasă într-o curte înierbată, am ocupat singura masă liberă sub o umbrelă și am prins a studia meniul pe care l-am găsit pe masă. După vreo 15-20 de minute, timp în care nu ne întrebase nimeni de sănătate și remarcând noi că majoritatea mesenilor din preajmă încă își așteptau comenzile, am concluzionat că o să dureze mult și am decis să plecăm.

Ne-am oprit apoi din poartă-n poartă, fără succes, era full peste tot: la Păstrăvăria Cheița și la Păstrăvul Auriu, dincolo de Bicaz, pe drumul spre baraj. Ne-am întors spre Piatra-Neamț. Nici la Baikal (Tarcău) n-am avut noroc. Abia la pensiunea Fortuna (culmea, pe Google Maps nici nu apare ca mâncătorie!) am reușit să ne lipim. Deși se pregăteau asiduu pentru un botez ce stătea să înceapă, am fost poftiți pe terasa exterioară, într-un fel de separeu... verde și aprovizionați cu meniuri.

Care cuprind ele, meniurile, de toate pentru toți, în dulcele stil tradițional românesc. Mie-mi rămăsese gândul la păstrăv, că nu știu cum se făcuse dar nu mâncasem și io un păstrăv în minivacanța asta, așa că păstrăv prăjit mi-am luat (15 lei/100 g). Cu mămăligă, firește (5 lei). Tati – ciorbă rădăuțeană (16 lei), Paul – de fasole (12 lei). Ca fel principal, cordon bleu (40 lei) și șnițel de pui (32 lei) – tot băieții. S-au băut diverse: bere, fresh de portocale, pepsi.  

Servirea a fost rapidă, porțiile uriașe, mâncarea delicioasă. Ce a rămas (că băieții n-au putut dovedi tot) am luat la pachet. Plus mărunțișurile, ce s-au taxat separat (chiflele, smântâna, ceapa, sosul de usturoi), nota s-a dus pe la 200 lei. Săru’ mâna pentru masă, că bine ne-a mai picat! Deci țineți minte pensiunea Fortuna, în apropiere de Pângărați. Noi o să mai poposim când ne-om nimeri prin zonă, că ne-a plăcut și grădina.  

---

VIZUALIZĂRI: 480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI