La botul calului, terasa Ardealul- Lacul Roşu

TIPĂREȘTE

După 360 km de mers în nouă ore cu două opriri, una la Sinaia, alta la Sumuleu Ciuc, pe la patru după amiaza am ajuns la Lacul Roşu. Nu numai eu, dar şi ceilalţi din autocar eram morţi de foame. Mă trezisem la cinci dimineaţa când nu am putut mânca micul dejun ci am băut numai o cafea iar în autocar mi-am luat doar un amărât de sanvis cu caşcaval. La Sumuleu Ciuc unde am găsit o cafenea, nu am vrut să pierd din timpul preţios de vizitare, aşa că la Lacul Roşu am ajuns lihnită de foame.

Ce să admir lacul şi frumuseţile din jur? ˝Primo vivere, deinde philosophari˝, aşa că mai întâi am prospectat cu privirea terasele înşirate pe malul lacului. În faţa lor erau tejghele cu de toate, mai mult chinezisme şi turcisme şi foarte puţin din manufactura locală. Mi s-a părut de prost gust- putea să li se aloce un loc mai ferit care să nu vulgarizeze frumuseţea locului. Pe vremuri când am mai vizitat Lacul Roşu aceste kitchuri nu erau şi impresia lăsată era cu totul alta.

Erau şi restaurante de lux cum ar fi hotel-restaurant Lacul Roşu, Panorama, Floare de Colţ dar pauza pentru masă fiind limitată ca timp, am intrat în prima terasă care nu mi s-a părut prea aglomerată. Terasa Ardealul, firma fiind scrisă bilingv, este o construcţie de lemn deschisă dar cu acoperiş întrucât regiunea este ploioasă. Acelaş gen de construcţie l-am găsit şi la alte câteva terase-restaurant. Înafara restaurantului erau panouri cu reclame în special pentru gulaşul unguresc. Înăuntru erau mai multe mese de lemn pentru 8-10 persoane şi câteva de patru.

Împreună cu colega mea de cameră pe care o cunoscusem atunci şi s-a dovedit o persoană agreabilă, ne-am aşezat la o masă mică şi am comandat câte doi mititei a 6 lei/ buc, cartofi prăjiti 9 lei/ 200 gr şi fiecare dintre noi câte o bere Ursus fără alcool de 8 lei, totalul fiind 58 lei. Nu am comandat mai mult pentru că seara ne aştepta după o pauză la Cheile Bicazului şi doar vreo 70 km de mers, o cină festivă cu carnaval la Durău. Serviciul a fost rapid, în 10 minute am fost serviţi pentru că mititeii erau gata formaţi, doar scoşi din frigider şi puşi pe grătarul încins, aşa încât am mai avut timp să ne plimbăm pe marginea lacului.

Dacă vă recomand terasa Ardealul? Cu siguranţă pentru un prânz la botul calului, ieftin şi fără pretenţii.

Acum, că ne pusesem la cale am admirat splendoarea celui mai mare lac de baraj natural din ţară, format acum aproape 200 de ani după un cutremur în urma căruia s-a desprins o parte din muntele Hăşmaşul Mare. O vale întreagă a fost închisă, pădurea a fost inundată de câteva pârăuri aflate în zonă şi astfel s-a format Lacul Roşu. Si astăzi luciul lacului este străpuns de trunchiuri de brazi pietrificaţi, rămăşite ale pădurii inundate. Mai multe despre Lacul Roşu şi Cheile Bicazului în episodul următor.

Staţiunea n-am vizitat-o pentrucă a trebuit să mergem la autocar unde se claxona adunarea.

---

VIZUALIZĂRI: 592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI