Siem Reap (Cambodgia) - considerente generale

TIPĂREȘTE

Cand ne-am hotarat sa vizitam Cambodgia stiam un singur lucru. Ca ne dorim sa vizitam Complexul de Temple de la Angkor Wat pe indelete, sa nu ne alerge nimeni pe-acolo, sa pot sta in tihna sa admir, sa pipai pietrele, sa vorbesc cu ele, sa le-ntreb cum era pe vremea aia si sa fotografiez. Agentiile de turism din Romania care organizeaza circuite in Indochina rezerva de obicei o zi, maximum doua vizitarii Angkor Wat. Si de obicei mergi sa vezi doar cele trei temple reprezentative de-acolo: Angkor Wat, Bayon si Ta Prohm.

M-am uitat, m-am sucit, m-am invartit, am adaugat, am sters si in final am batut cu ciocanelul in masa ca judecatorii la tribunal si am stabilit impreuna cu doamna mea ca ne-ajung 4 zile pline, iar asta implica 5 nopti de cazare.

Cambodgia a trecut printr-un razboi civil lung si dureros care a culminat cu instalarea la putere a Khmerilor Rosii condusi de un nebun pe numele lui Pol Pot. Timp de vreo 5 ani regimul acestui nebun a omorat vreo 5 milioane de cambodgieni, a vrut sa transforme tara intr-una eminamente agrara, a desfiintat tribunalele, legile, banii si multe alte grozavii. Se spune ca omora, cu ciocanul, oamenii care purtau ochelari, doar pentru simplul motiv ca aveau “aer” de intelectuali. Pana la urma, vietnamezii, cei l-au pus la putere, l-au dat si jos, oripilati si ei probabil de acest nebun, considerat unul dintre cei mai mari criminali din istorie.

Astazi cambodgienii refuza cu obstinatie sa vorbeasca de acele perioade. Cei tineri spun ca n-au trait acele vremuri, cei batrani spun ca nu vor sa-si mai aminteasca. Oficial, singurul loc unde poti vedea cate ceva din “grozaviile” acestui regim este Tuol Sleng Genocide Museum. Numai ca acesta se afla in capitala, la Phnom Penh.

Din pacate vacanta noastra in aceasta tara s-a limitat doar la Siem Reap, oras ce este folosit ca baza pentru a vizita Complexul Angkor Wat. Imi doream de mult sa vizitez templele astea si mi-aduc aminte ca prin anul 2000 cand s-au votat cele 7 noi minuni ale lumii n-a reusit sa intre. A ajuns in finala, dar n-a intrat intre cele 7. Explicatia a aparut intre timp :

Sistemul de votare prin Internet sau prin mesaje SMS a făcut obiectul unor critici severe. Acest sistem, care exclude de la vot persoanele care nu au acces la aceste mijloace, a fost exploatat de anumite guverne sau societăți comerciale în scopuri publicitare pentru diverse obiective turistice. De exemplu, în Brazilia s-a organizat o campanie "Vote por Cristo" ("Votați pentru Christos! "), care permitea populației braziliene votarea gratuită pe telefoane mobile. Programe asemănătoare au fost lansate în India și Iordania. În Iordania au fost înregistrate 14 milioane de voturi, în timp ce populația acestei țări nu depășește 7 milioane de indivizi. (sursa: ro. wikipedia.org)

Ca sa ajungi la Siem Reap, cel mai usor este pe calea aerului. Insa o poti face doar din cateva aeroporturi. Cel mai ieftin este sa iei un bilet din Bangkok, iar de-acolo zboara doar doua companii aeriene: Thai Air Asia si Angkor Air care au monopol din motive de mare spaga oferita unor membri ai guvernului cambodgian. Am mai vazut zboruri din Singapore si din Saigon (Ho chi Minh), insa preturile acestor zboruri sunt de 4-5 ori mai mari decat cele din Bangok. Noi am ajuns acolo zburand din Kuala Lumpur, cu o escala de 8 ore la Bangkok, ambele zboruri cu Air Asia. Nu stiu exact pretul acestui zbor pentru ca am rezervat pe site-ul Air Asia in sistem multicity 3 zboruri, iar pretul lor total a fost de 422 EUR / persoana cu bagaj de cala de 20 kg inclus.

Siem Reap este un oras care traieste eminamente din turism. Se construieste mult si haotic, insa infrastructura rutiera este buna, iar in interiorul Complexului Angkor Wat este chiar excelenta. Cred ca 80% din mijloacele de transport sunt scuterele si tuk-tuk-urile, restul taxi. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut marci de masini europene. Japoneze, din care foarte multe... Lexus :). Nu-mi explicam deloc numarul acesta mare de masini Lexus, dar am aflat apoi ca de doua ori pe an soseste in Cambodgia cate un vapor plin cu masini Lexus, casate in Japonia, reparate putin in Cambodgia si vandute apoi catre firmele de taximetrie si catre firmele de inchiriere masini din Cambodgia. Neoficial, aceasta afacere se pare ca este detinuta de beizadeaua unui membru al guvernului.

Despre bani. Moneda lor oficiala este rielul cambodgian. Are o paritate ceva de ordinul 4,000 de rieli la dolar, sau cam asa ceva. N-am folosit, nici macar n-am vazut banii lor, din simplul motiv ca absolut peste tot se foloseste dolarul american. Inainte sa plec am vorbit cu un amic care vizitase Cambodgia si care mi-a zis in modul lui mucalit: „tembelule, nici bacsis sa nu dai in banii lor, ca-ti dau aia-n cap cu ei” . Majoritatea, daca nu toate bancomatele elibereaza dolari, asa ca nici macar nu trebuie sa-i cari cu tine din tara. Eu care functionez pe principiul lui Toma... ala... Necredinciosu’, am luat cu mine ceva dolari cash, asa... just in case. Pe care i-am cheltuit pe-colo ca sa nu mai atarne la bagaj, la intoarcere :).

Cazare in Siem Reap pentru toate genurile si tipurile de calatori si pentru toate buzunarele. De la hosteluri pentru back-packeri la pret de 4-5 dolari pe noapte, pana la 5 stele la 100 de dolari pe noapte, poate chiar mai mult. V-am povestit in articolul anterior unde ne-am ales noi sa stam, asa ca nu mai insist. Un lucru comun pe care-l au toate hotelurile si care mie mi-a placut foarte mult e ca micul dejun incepe foarte devreme sau poti opta pentru breakfast box, anuntat cu o seara inainte. Asta pentru ca majoritatea turistilor vor sa vada rasaritul la Angkor Wat. As mai avea doar un singur lucru de spus despre cazare, ca un sfat daca mi se permite, pentru cei care vor sa viziteze zona. Evitati cazarea in zona Pub Street – Old Market – Night Market si nu pentru ca n-or fi hoteluri bune si pe-acolo, insa carciumile se-nchid atunci cand pleaca ultimul client, e zona pietonala cu comert stradal pe principiul lumeeeee-lumeeeeee, ia de la mine ca la vecinu’ e mai scump (la megafon, evident, ca nimeni nu-si mai irita corzile vocale de cand cu tehnologia), cu muzica de la restaurante destul de tare, asa ca...

Despre mancare. Din punctul meu de vedere niciun fel de problema, cat de sclifosit ai fi. Mac, KFC, Burger King exista, pe noi nu ne-a interesat. Mancare stradala, la greu. Thailandeza, chinezeasca, vietnameza, greieri pe bat (pentru cine vrea sa se obisnuiasca cu noile norme UE :)), scorpioni pe (alt) bat. Sincer nu stiu preturile pentru ca n-am avut curiozitatea. Pe mine ma asurzeau piticii de pe creier sa-mi tin promisiunea facuta de-acasa si sa mananc crocodil. Am mancat, dar nu m-a dat pe spate. Aduce la gust cu vita. Asta dac-oi fi mancat crocodil si nu vreun Grivei sau vreun Azorel, cine stie :). Pub Street, asa cum ii spune si numele, e o strada de vreo cateva sute de metri cu carciumi unde poti sa mananci si sa bei cam tot ce-ti trece prin cap. Recomand cu incredere restaurantul Red Piano unde am fost de trei ori si daca se poate la terasa de la etaj e si mai bine. Am fost 5 seri si am mancat pe Pub Street (de 3 ori la Red Piano) si nicio nota de plata nu a trecut de 30 de dolari, in conditiile in care am luat de fiecare data doua feluri principale (portii destul de mari), doua salate, un cocktail si 2-3 beri, fara desert, ca asta-ngrasa :). Daca vrei paine, trebuie sa specifici, altfel te trezesti cu bolul de orez, care inteleg ca-i pe post de paine.

Suveniruri... ce vrei si ce nu vrei. De la fake-uri chinezesti ale marcilor celebre pana la produse locale, dintre care cele facute din lemn si din gresie sculptata, chiar frumusele. Totul se negociaza, nu exista preturi afisate. Mi-a placut mult o „fata zambitoare” din cele vazute la Templul Bayon. Sculptata in lemn (mi-a gaurit-o pe spate ca sa ma conving pentru ca eu o tineam pe-a mea ca nu e de lemn) am plecat cu pretul de la 80 de dolari. I-am spus ca e mult, a lasat-o la 75 si i-am zis ca mai am cateva zile de stat si ca o sa trec in fiecare seara sa-mi spuna daca s-a razgandit. Am luat-o pana la urma cu 40 (pe-aia gaurita ca sa fiu eu sigur ca e lemn) in conditiile in care am mai luat cate ceva din magazinul ala. Tricouri de bumbac la 5 dolari bucata, magneti sub un dolar daca iei mai multi, statui cu Buddha, tot felul de chestii din impletituri din paie de orez, in fine... daca te chinui putin te-ntorci cu bagaj suplimentar de cala. Pentru colectia mea personala am riscat si am cumparat o sticla de whisky din orez, iar in sticla e un cap de cobra.

Zona turistica mi s-a parut foarte sigura. Vezi pe ici, pe colo si cate un politist, dar n-am vazut vreodata ceva care sa le necesite interventia. Nu sunt agasanti peste limita normala cu poftitul in restaurante sau magazine. E suficient un no, thank you si te lasa-n pace. Noi am avut cazare la vreo 10 minute de mers pe jos de zona turistica si pe drumul acesta erau multe saloane de „masaj” . Am pus ghilimele la masaj pentru ca impresia mea, la cum erau fetele alea imbracate e ca-ti faceau un eventual masaj doar prin anumite parti ale corpului :). Ma amuza teribil cum incercau sa atraga clientii. Au voci subtiri si striga dupa tine ceva de genul madaaaaaaaaaaaaaaam, masaaaaaaaaaaaaaaj, misteeeeeeeeeeeer, come insiiiiiiiiiiiiide.

Bun. Sa va spun acum cate ceva despre cum a decurs vizita noastra acolo. Am vrut 4 zile pline cu 5 nopti cazare. Am avut 5 zile si 5 nopti. Am ajuns la hotel pe 19 februarie la 8 dimineata dupa o noapte de escala in Bangkok. Ne-au facut o surpriza frumoasa si ne-au dat imediat camera si cu mic dejun complimentar din partea lor, desi nu era platit in ziua aceea. Fiindca nu era planificata ziua aceea (normal check-in se face la 14.00), ne-am odihnit si am dat iama la piscina de pe acoperisul hotelului. Seara m-am intalnit cu Keo, cel cu care vorbisem din tara pentru a ne plimba 4 zile pe unde am avut nevoie si am re-re-re vazut programul si apoi liber la plimbare.

Pe 20 februarie, zi lejera. Am vizitat National Angkor Museum si am fost dupa ora 16 ca sa ne cumparam biletul pe 3 zile pntru a vizita templele la casa de bilete care e undeva la 4-5 km de centrul orasului.

Pe 21 februarie, Ziua cea mai Lunga, asa am botezat-o. Plecat la 4 dimineata din hotel, vazut rasarit de soare la Srah Srang Lake si apoi am vizitat 5 temple (Banteay Kdei, Ta Phrom, Ta Keo, Bayon si Angkor Wat) plus Terasa Elefantilor si Terrace of the Leper King. A fost de departe cea mai obositoare dar si cea mai frumoasa zi.

Pe 22 februarie am fost cu masina la cele doua temple aflate mai departe de Siem Reap (Beng Mealea si Banteay Srei), iar la intoarcere am mai vizitat 3 temple (Ta Som, Neah Poan si Preah Khan) aflate oarecum spre marginea de nord-est a Complexului Angkor Wat.

Pe 23 februarie am fost sa vizitam lacul Tonle Sap, iar la intoarcere am mai vazut 2 temple (Bakong si Preah Ko) din estul orasului Siem Reap, care n-au legatura cu Angkor Wat nici ca locatie, nici ca temporalitate. Sunt mai vechi cu cateva secole decat Angkor Wat, alta istorie, alta arhitectura, alta mancare de peste, niciodata in programul circuitelor organizate.

Pe 24 februarie, pe la 11.00 am decolat catre Bangkok.

O sa incerc sa mai scriu un articol despre temple, poate molipsesc pe cineva :).

Pana atunci, va doresc vacante cu zile linistite si nopti, evident, nelinistite :)

---

VIZUALIZĂRI: 666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI