Tonle Sap – lacul si ale sale locuinte lacustre

TIPĂREȘTE

Nu poti sa mergi in Siem Reap si sa nu ajungi pe lacul Tonle Sap (“Marele Lac”in traducere) ca sa vezi locuintele lacustre si modul de viata al oamenilor de aici. Este un lac enorm caruia nu ii vezi marginile, un fel de mare interioara alimentata de mai multe rauri printre care si Mekong. Lacul se umfla si scade in functie de conditiile meteo si de aceea oamenii care locuiesc aici au casele, scolile, templele, primaria, politia si restaurantele pentru turisti, construite pe piloni de lemn. Sunt foarte saraci. O saracie lucie domneste pe luciul apei si se reflecta in ea dimpreuna cu cerul albastru. Dar hai sa o luam cu inceputul.

Am ajuns cu masina la un fel de dig de pamant pe care erau niste scari din lemn rudimentar construite. Cu scara coborai in barca ce iti era destinata. Ghidul ne-a cumparat bilete, costa 27 USD. Fiind noi mai multi in grup am zis sa ajutam mai multi barcagii sa-si faca rost de un banut asa ca fiecare familie a luat cate o barca desi am fi incaput mai multi intr-una singura.

Buuun, am pornit peste apa intr-un peisaj foarte asemanator cu delta noastra. Pasari de apa zburau razant pe langa noi, copaci se iteau din apa, tufe de tot felul se reflectau in luciul albastru.

Ma uit amuzata la barcagiul nostru care folosea un volan ruginit de BMW, gasit probabil pe la gunoi, iar in loc de carma avea o sfoara care se prelungea de la volanul lui prin toata barca pana in spate. Cu piciorul descult tragea de sfoara si tinea carma. Trebuie sa recunosc ca omul era priceput si isi cunostea bine improvizatiile ca doar el le-a facut (vezi filmul atasat).

Dupa o vreme ajungem in zona satului lacustru. Vedem primaria, scoala si casele cocotate pe piloni din lemn. Pe prispa unei case o femeie face baie, adica toarna pe ea cu o galeata, apa scoasa din lac, se sapuneste putin si toarna alta apa. Zoaiele se scurg intre pesti, la loc de unde au venit. Pe alta prispa o mama gateste mancare pentru copii. Tot cu apa din lac. Gunoaie de tot felul plutesc pe sub casele cu pricina, sticle de plastic colorate si imputite. Un copil face caca. Ghici unde! Alti copii 3 la numar, nu mai mari de 8 ani, manuiesc o barca cu vasle in drum spre…. cine stie. Oricum aici daca nu ai o barca cat de mica, nu ai cum sa te misti. Prin urmare si cel mai mic copil stie cum functioneaza vaslele. Pe o plasa de pescar deasa odihnesc niste carcase de creveti cu tot cu creveti in ele. Sunt uscate la soare pentru a face din ele ceva chipsuri. Mirosul este… deosebit!

Toata comunitatea traieste exclusiv din pestele prins si din turistii care le calca pragul.

Pestele traieste datorita copacilor si tufelor din apa, intre radacinile si frunzele carora isi depune ouale in siguranta pentru ca pradatorii nu pot intra acolo. Si uite asa se face mult peste in zona.

l-am intrebat pe ghid de ce exista o astfel de comunitate si mi-a spus ca din cauza pestelui. Ei, (comunitatea), sunt cei mai mari exportatori de peste din toata Asia. Cred ca nu sunt chiar atat de saraci precum mi s-a parut la inceput. Poate i-am judecat dupa modul de viata primitiv. De asta nu e bine sa judeci dupa aparente! Daca ei de mii de ani sunt invatati sa traiasca asa, li se pare ceva normal.

Ghidul opreste barcile pe un soi de insulita unde se afla un templu frumos. Nimerim la o ceremonie si vedem o multime de femei chele si imbracate in robe albe. Ghidul ne spune ca sunt calugarite buddhiste. Nu am mai vazut pana acum calugarite, numai calugari, asa ca dau drumul la aparat si filmez. In templu se aude muzica. Alaturi, pe pamantul lutos si rosiatic, deasupra unui foc vesel, se pregatesc oale mari cu mancare. Se pare ca era o ceremonie de pomenire a mortilor, cam ca pe la noi, dai mancare la toata lumea. Copii in pielea goala alearga in toate partile. Le dam banuti dar din pacate nu avem nimic bun pentru ca nu ne- a spus nimeni de ei. Daca ajungeti pe acolo va rog sa pregatiti cate ceva pentru o gloata numeroasa de copii.

Este o excursie interesanta in care vezi ca lumea este mare, diferita de ceea ce stii tu, colorata, aparent saraca, bogata spiritual, simpla si complicata in acelasi timp, o excursie care iti da o palma si iti aminteste cat de norocos esti tu si cat de fericiti sunt ei in simplitatea lor complexa.

PS. Muzica din film este muzica de la templul calugaritelor de pe Tonle Sap

Rog webmasterul sa adauge urmatorul clip youtube

---

VIZUALIZĂRI: 510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI