La Cetatea Enisala, din nou

TIPĂREȘTE

În plimbarea noastră de O zi pe plaiuri dobrogene pașii ne-au purtat (mai bine zis "autocarul ne-a transportat") din Slava Rusă, satul lipovenesc în care vizitaserăm Mănăstirea de rit vechi Uspenia, spre Cetatea Enisala. Am mai fost de câteva ori la Cetatea Enisala construită în a doua jumătate a sec. XIV de negustorii genovezi, pe atunci deținători ai monopolului navigației în Marea Neagră. DJ223A este un drum bun, iar până la Enisala - tranzitând din nou orașul Babadag - nu sunt decât 25 km.

Din şoseaua mărginită de câmpuri înverzite, la câțiva kilometri de Babadag, zărim satul Enisala străjuit de cetatea monumentală înălţată pe culmea unui deal. La ieşirea din sat, la stânga, pe un drum asfaltat, neaşteptat de bun, continuăm până în parcarea dincolo de care o barieră interzice accesul mașinilor. Parcarea este mare, nepăzită şi gratuită. De îndată ce am coborât din autocar, am fost fascinați de peisajele care se deschid privirii către sat, către dealurile terasate, lacurile şi canalele din jur. Pietonal, pe aleea lată, asfaltată și în pantă, am ajuns la poalele stâncii pe care se profilează semeaţă cetatea.

Taxa de vizitare este: 10 lei/persoană - adulți și 5 lei/persoană - copii, studenți, pensionari. Copiii mai mici de 7 ani au acces gratuit. Nu sunt taxe de filmare sau fotografiere pentru amatori (așa cum eram și noi), ci doar pentru profesioniști. Există și o taxă unică de vizitare (Cetatea medievală + Gospodăria Țărănească Enisala, valabilă de Miercuri până Duminică), aceasta fiind de 12 lei/persoană - adulți și 6 lei/persoană - copii, studenți și pensionari. Programul de vizitare a Cetății Enisala este: Marți - Duminică între orele 10.00-18.00, Luni închis.

La chioșcul unde se achită taxa de vizitare pot fi achiziționate și câteva suveniruri. Trebuie să spun că vizita se face pe cont propriu, adică fără a beneficia de explicațiile unui ghid specializat, aşa încât, dacă nu vă mulţumeşte doar plimbarea printre zidurile ruinate sau peisajul care poate fi admirat şi fotografiat de la înălţime, va trebui să vă documentaţi singuri.

Cetatea Enisala, Heraclia sau Heracleea cum mai este cunoscută, este singura cetate din Dobrogea care datează din Evul Mediu. Ca majoritatea edificiilor de acest gen, cetatea a fost construită din raţiuni militare, pentru apărare şi supraveghere a drumurilor de pe uscat şi de pe apă, în vremurile în care Lacul Razelm (sau Razim) - cel pe care îl ştim astăzi - era un golf la Marea Neagră.

Deși se știe și se spune că Cetatea Enisala a fost înălţată de bizantini şi de genovezi pe la sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV, cercetările arheologice inițiate în anul 1939 și continuate, cu mici întreruperi, în perioada 1970-1998, descoperirile de aici - locurile de înmormântare dacice datate din sec. IV î. H., uneltele din piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut - dovedesc existența vieții aici încă din preistorie. Referitor la Cetatea Enisala s-a emis ipoteza că puterile interesate de ridicarea unei cetăți în cadrul sistemului de fortificații din nordul Dobrogei, cu orientare spre mare, pentru controlarea traficului naval, se datorează în primul rând bizantinilor, apoi în a doua jumătate a sec. XIV genovezilor care dispuneau de mari sume de bani obținute din comerț și care erau deținătorii monopolului navigației pe Marea Neagră. Monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești descoperite la Enisala, atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea.

Între 1397-1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești. După cucerirea Dobrogei de turci la 1419-1420, Cetatea Enisala a fost transformată în garnizoană militară otomană. Ulterior, datorită înaintării stăpânirii turcești dincolo de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă și Chilia (1484) și ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă și astăzi lacul Razelm de Marea Neagră, nemaiprezentând vreun interes strategic pentru otomani, cetatea a fost părăsită. Acest lucru s-a dovedit benefic pentru dăinuirea în timp a fortificației. În timpul razboiului ruso-turc, comandanţii oştirilor ruseşti au ordonat distrugerea tuturor cetăţilor din nordul Dobrogei, garnizoane ale Imperiului Otoman. Heracleea - Enisala, deja abandonată de turci, a rămas singura cetate nedistrusă şi implicit singura cetate medievală din Dobrogea care a dăinuit până în zilele noastre. Desigur, trecerea vremii a dus la ruinarea ei, dar vizitatorul de astăzi poate vedea porţiuni mari de ziduri fortificate refăcute, arcade, rămăşiţe de turnuri şi - cel mai impresionant - bastionul porţii principale, cu arcadă dublă.

Pentru a pătrunde în incinta vechii cetăţi este necesar să urci o scară cu câteva trepte destul de abrupte, apoi să escaladezi un mic zid, tot pe o scară, pe sub un acoperiş şubred, din lemn. Oricum, atenţie mare atât la picioare cât şi la cap!

Curtea interioară de formă neregulată, dictată de forma stâncii pe care este situată, este năpădită de ierburi arse de soare. În cele cinci laturi mărginite de ziduri groase, cu arcade, se văd rămăşiţele posturilor de observaţie şi pază. Impresionează masivitatea zidurilor înalte de 5-10 m, unele dintre ele fiind parţial restaurate. Turnul principal, refăcut, lasă să se vadă interiorul încăperilor de la nivelul superior, dar accesul nu este permis. Fără un ghid specializat care să povestească ceva din istoria legendară a cetăţii, o vizită aici poate părea unora o simplă plimbare printre pietre și ocazia de a te fotografia într-un cadru deosebit.

În cele patru zări, priveliştea este magnifică. Întinderea Lacului Razelm, desişurile de stuf brăzdate de canale, satul Enisala şi dealurile podişului dobrogean, Lacul Babadag, turmele de oi şi nesfărşitele zări albastre, toate ne-au convins că nu am facut doar o plimbare printre pietre şi că a meritat din plin încluderea și a acestui obiectiv în programul nostru de O zi pe plaiuri dobrogene.

Referitor la micul muzeu dedicat zonei Enisala, cu panouri informative privind zona, cetatea, flora și fauna (în română și engleză), fotografii și câteva fragmente de ceramică, pot spune că acesta nu a prezentat mare interes pentru vizitatorii din grupul nostru.

Nu pot încheia fără a menționa că pentru a urca la cetate trebuie să aveți picioare bune și încălțăminte potrivită (scările și pantele sunt destul de abrupte), interiorul cetății este denivelat, năpădit de ierburi, iar zona este expusă soarelui. Deci, apă și protecție solară! Atunci când am fost noi acolo, parcă mai mult decât soarele, ne-a deranjat vântul. După coborâre, la regruparea la autocar, nimeni cu mai avea coafura cu care a urcat.

În final, nu pot să spun decât că Cetatea medievală Enisala - aflată în Top 10 cetăţi din Dobrogea - chiar merită vizitată. Este una dintre mărturiile veacurilor de istorie zbuciumată prin care a trecut Dobrogea, acest ținut așezat la întâlnirea a două drumuri importante - cel care lega Marea Nordului de Marea Neagră străbătând Europa centrală și cel are lega porturile Mediteranei orientale de cele pontice.

---

VIZUALIZĂRI: 386 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI